MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

CATEDRA GEOGRAFIE UMANĂ REGIONALĂ ŞI TURISM

Prunici Petru

INDICAŢII METODICE
pentru lucrările practice la Geografia Continentelor
(America de Nord şi continentele sudice)

Chişinău 2020
 Referenţi:

Sochircă Elena - doctor, conferenţiar universitar, UST

Grozav Adrian - doctor, conferenţiar universitar, ASEM.

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Prunici Petru
Indicaţii metodice prntru lucrările practice la Geografia Continentelor: America de Nord şi
continentele sudice / Prunici Petru; Universitatea de Stat din Tiraspol. - Ch. : UST, 2020. - 37 p.
Bibliogr.
ISBN
50 ex.

Lucrarea conţine îndrumări metodice la lucrările practice la Geografia Continentelor şi este

destinată studenţilor Facultăţii de Geografie.

2
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 1

TEMA: Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile

ale Americii de Nord.

OBIECTIVUL: Studierea unităților structural-tectonice, particularităților geologice și resurselor

minerale utile ale Americii de Nord.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărții tectonice și hărții geologice, relevarea rolului

evoluției paleogeografice în formarea reliefului contemporan, stabilirea concordanței dintre unitățile
tectonice, structura geologică și resursele minerale utile.

Sarcini didactice:

1. Analizați comparativ următoarele hărţi tematice ale Americii de Nord: harta fizică, harta
tectonică şi harta geologică. Relevaţi (evidențiați) unitățile tectonice, pe care sunt suprapuse
principalele unități de relief. Indicaţi vârsta rocilor, care formează cuvertura sedimentară.
Rezultatele analizei hărților de înregistrat în tabelul nr.1.
2. Analizaţi harta resurselor minerale utile ale Americii de Nord, identificând principalele
zăcăminte minerale utile din limitele unităților tectonice menţionate. Rezultatele de
înregistrat în tabelul nr.1.
3. Analizați tabelul nr.1 și deduceți legăturile genetice dintre unitățile tectonice, structura
geologică şi resursele minerale utile.
4. Pe harta-contur localizați principalele unități tectonice și structuri cutate tectonice ale
Americii de Nord.
5. Activitate individuală: Relieful Americii de Nord. Unităţile morfostructurale şi procesele de
modelare a reliefului.

Repere bibliografice:

1. Harta tectonică a lumii.

2. Harta fizică a Americii de Nord.
3. Atlasul fizico-geografic al lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. De analizat harta tectonică (Atlasul lumii, M., 1964, pag. 140) şi de identificat platforma
veche Nord-Americană, cu unitățile tectonice de rang mai mic, precum ar fi: scuturile, anteclizele şi
sineclizele. De asemenea, identificați structurile cutate tectonice alăturate platformei - structurile
cutate caledonice, hercinice, chimerice şi alpine. Relevaţi (evidențiați) legităţile principale de
repartizare a unităților tectonice și structurilor cutate tectonice din limitele continentului nord-
american. În caiete îndepliniţi tabelul nr. 1, cu informația necesară:

3
 Tabelul 1.
Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Americii de Nord

Unitățile tectonice și Unitățile de relief suprapuse Vârsta rocilor Resursele

structurile cutate tectonice minerale utile
1.
2.

Comparând harta tectonică cu harta fizică, de constatat ce unităţi de relief corespund unităților și
structurilor cutate tectonice. În baza analizei hărţii geologice, de evidenţiat vârsta rocilor din
limitele fiecărei unități și structuri cutate tectonice în parte. Rezultatele de înscris în rubricile
respective ale tabelului nr.1.
2. De analizat harta resurselor minerale utile ale Americii de Nord şi de indicat în ultima rubrică
a tabelului nr. 1 resursele minerale utile specifice unităților și structurilor cutate tectonice
respective, indicate în prima rubrică a tabelului.
3. Analizând tabelul îndeplinit, deduceți unele concluzii în scris. Atrageți atenţia la următoarele
aspecte:
a) Concordanţa unităților de relief cu unitățile tectonice (anteclize, sineclize, scuturi).
b) Cu ce unități tectonice şi tipuri de roci sunt dependente resursele metalifere?
c) Cu ce unități tectonice şi tipuri de roci sunt dependente resursele nemetalifere?
d) Demonstrați prin exemple că structura geologică determină repartiția substanțelor minerale
utile pe teritoriul Americii de Nord?
Deduceți legăturile genetice dintre unitățile tectonice, structura geologică şi resursele minerale
utile.
4. Localizați pe harta-contur unitățile tectonice și structurile cutate tectonice din limitele
Americii de Nord, aplicând semnele convenționale corespunzătoare.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 2

TEMA: Relieful Americii de Nord. Unităţile morfostructurale şi procesele

de modelare a reliefului.

OBIECTIVUL: Stabilirea particularităților principale ale reliefului Americii de Nord, a modului

de diferențiere spațială a morfostructurilor și de manifestare a proceselor de modelare a reliefului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților tematice, identificarea particularităților

specifice ale reliefului, corelarea unităților tectonice cu unitățile de relief suprapuse, evidențierea
rolului proceselor de modelare a reliefului.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi harta geomorfologică (Atlasul lumii, M., 1964) şi hărţile-schemă de mai jos (fig.
1 şi fig.2). Evidenţiaţi principalele unități morfostructurale și procesele de modelare a
reliefului Americii de Nord. Rezultatele de înregistrat în tabelul nr. 2.
2. Analizaţi harta-schema “Morfosculptura Americii de Nord” (fig.2) şi deduceți legităţile de

4
 manifestare a proceselor de modelare a reliefului și răspândirea formelor morfosculpturale
pe teritoriul Americii de Nord.
3. În baza hărților tematice, stabiliţi factorii care determină repartiţia spaţială a
morfostructurilor şi manifestarea proceselor de modelare a reliefului pe teritoriul Americii
de Nord.
4. Activitate individuală: Clima Americii de Nord. Regionarea climatică și tipurile de climă.

Repere bibliografice:

1. Harta tectonică a lumii.

2. Harta fizică a Americii de Nord.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Eramov, P. Practicum po fizicescoi gheografii matericov, M., 1987.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Utilizând harta geomorfologică (Atlasul lumii, M., 1964) şi hărţile-schemă de mai jos (fig. 1
şi fig.2), completați tabelul 2, conform cerințelor:
Tabelul 2
Tipurile principale de morfostructuri şi procesele de modelare a reliefului
pe teritoriul Americii de Nord

Geotecturile Tipurile de Unitățile de relief Procesele exogene de

(grupele de morfostructuri) morfostructuri modelare a reliefului

Pentru a completa coloanele tabelului nr. 2 este necesar de analizat harta tectonică şi harta
geomorfologică, identificând principalele grupe de morfostructuri (geotecturi): morfostructurile de
platformă, morfostructurile regiunilor de orogen și morfostructurile de tranziție. Prin urmare, este
necesar de diferenţiat trei geotecturi (grupe de morfostructuri).
Analizând harta geomorfologică din Atlasul lumii, M., 1964, (pag. 145) şi figura 1, de
evidenţiat în cadrul geotecturilor menţionate, următoarele tipuri de morfostructuri: câmpii şi
podişuri de soclu (structurale); câmpii şi podişuri stratificate (de eroziune); câmpii acumulative,
munţi în bloc, munţi cutaţi în bloc reântineriţi, munţi în bloc cutaţi reântineriţi şi munţi tineri cutaţi.
Efectuați o analiză comparativă a hărţii geomorfologice şi hărții fizice, notând principalele
unități de relief specifice fiecărui tip de morfostructură în parte. Rezultatele de înregistrat în coloana
trei a tabelului.
Comparând harta geomorfologică şi figura 2, relevaţi tipurile de morfosculpturi specifice
fiecărei unități de relief indicate în tabel.
Coloanele tabelului se vor completa în următoarea consecutivitate: se înregistrează în prima
coloană geotectura respectivă, apoi se indică un tip de morfostructură în a doua coloană, dacă sunt
mai multe tipuri de morfostructuri atunci se vor nota toate succesiv mai jos. În coloana a

5
treia se indică unitățile de relief ce corespund morfostructurii respective, iar în a patra coloană se
indică procesele de modelare a reliefului și unitățile morfosculpturale din cadrul acestor unități
majore de relief.
2. Analizând harta geomorfologică şi figura 2, deduceți unele concluzii. Atrageți atenția la
următoarele aspecte:
a) Identificaţi procesele de modelare a reliefului și tipurile de morfosculpturi cu cel mai mare
areal de răspândire în America de Nord;
b) Evidenţiaţi asemănările şi deosebirile, referitor la răspândirea morfosculpturilor în cadrul
Americi de Nord şi Europei;
c) Deduceți legităţile generale de manifestare a proceselor de modelare a reliefului și de
răspândire a principalelor tipuri de morfosculpturi pe continentul nord-american;
3. Analizând hărţile tematice şi luând în considerație geneza morfostructurilor şi
morfosculpturilor, enumeraţi factorii de bază care determină răspândirea morfostructurilor şi
morfosculpturilor pe teritoriul Americii de Nord.

Fig. 1 Morfostructura Americii de Nord (după G. Ignatiev, 1988)

6
 Tabelul 3
Legenda hărţilor din figurile 1, 3, 4, 6.)

A .Câmpii şi platouri ale regiunilor de platformă.

1. Câmpii acumulative pe sineclize şi grabene ale continentelor.

2. Câmpii acumulative şi acumulative de denudaţie pe straturi de roci orizontale, slab dislocate.
3. Câmpii şi platouri de denudaţie pe straturi de roci monoclinale.
4. Platouri de denudaţie pe straturi de roci orizontale.
5. Câmpii, platouri şi podişuri de soclu (structurale).
6. Câmpii acumulative de denudaţie pe fundament cutat (încrețit).
7. Câmpii de denudaţie şi podişuri montane pe fundament cutat.
8. Platouri şi podişuri: 8a) de trap, 8b) de lavă.
9. Câmpii acumulative şi acumulative de denudaţie.

B. Munţii regiunilor de platformă.

10. Munţi în bloc a platformelor vechi.

11. Munţi în bloc reântineriţi.
12. Munţi şi podişuri montane în bloc şi cutaţi în bloc.
13. Munţi în bloc şi cutaţi în bloc ai zonelor active de rift.
14. Munţi reziduali (structurali de denudaţie)
15. Munţi cutaţi în bloc pe structuri ale paleozoicului inferior.
16. Munţi cutaţi în bloc pe structuri ale paleozoicului superior.
17. Munţi cutaţi în bloc reziduali (colinari)
18. Munţi, platouri şi podişuri montane vulcanice.

C. Munţii regiunilor de orogen.

19. Munţi cutaţi în bloc de vârstă paleozoică.

20. Munţi în bloc cutaţi de vârstă mezozoică.
21. Munţi în bloc cutaţi.
22. Munţi tineri cutaţi.
23. Catene montane şi masive ale intruziilor.
24. Platouri, podişuri şi munţi vulcanici.
25. Podişuri suprapuse pe masive mijlocașe vechi.
26. Munţi în bloc, cutaţi în bloc şi în bloc cutaţi (de diferită vârstă).

D. Câmpiile şi platourile grabenelor intramontane și premontane.

27. Câmpii acumulative din regiunile grabenelor intramontane.

28. Câmpii şi platouri acumulative de denudaţie ale grabenelor intramontane şi premontane.
29. Podișuri vulcanice.

7
 Fig. 2 Morfosculptura Americii de Nord (după A. Antipova, 2002)

LEGENDA:
Formele de relief fluvial:
1. De eroziune în condiţii umede a regiunilor montane,
2. Erozional-acumulative în condiţii umede de câmpie,
3. De eroziune în condiţii semiumede şi semiaride (canioane, etc.),
4. De eroziune în condiţii semiaride (badland),
5. Aluvial-marine.
Forme de relief glaciar şi criogen:
6. Calote glaciare actuale şi forme de relief create de acestea,
7. Forme glaciare montane vechi, fragmentate de eroziunea postglaciară,
8. Forme glaciare vechi pe câmpii,
9. Forme glaciare vechi pe câmpii, slab modificate de procesele fluviale,
10. Forme glaciare vechi pe câmpii, puternic modificate de procesele fluviale,
11. Forme criogene vechi şi actuale.
Forme de relief arid, vechi şi actuale.
12. Forme de relief a denudaţiei aride, de eroziune, acumulative şi de sufozie.
Alte forme de relief
13. Forme de relief acumulative vechi, lacustre şi lacustro-marine,
14. Forme de relief acumulative actuale şi vechi, aluviale şi aluvial-marine,
15. Forme de relief carstic,
16. Graniţa tipurilor morfosculpturale.

8
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 3

TEMA: Clima şi apele Americii de Nord

OBIECTIVE: Studierea hărților climatice ale Americii de Nord și identificarea variației

elementelor meteorologice și stabilirea tipurilor de climă. Studierea particularităţilor specifice ale
reţelei hidrografice și identificarea dependenței dintre densitatea rețelei hidrografice, climă și relief.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților climatice; identificarea factorilor climatogeni

si interpretarea elementelor meteorologice; aprecierea resurselor climatice; evidențierea factorilor
care determină formarea rețelei hidrografice; analizarea regimului hidrologic al râurilor;
caracterizarea complexă a principalelor fluvii ale Americii de Nord conform algoritmului.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi hărţile temperaturilor medii ale lunilor ianuarie şi iulie şi explicaţi configuraţia
specifică a izotermelor pe teritoriul Americii de Nord.
2. Analizaţi hărţile climatice şi completați tabelul nr. 4. Conform valorilor meteo-climatice și
regimul anual al acestora, deduceți tipul de climă specific pentru fiecare zonă şi regiune
climatică.
3. Pe harta-contur localizați zonele şi regiunile climatice ale Americii de Nord.
4. Analizaţi harta fizică a Americii de Nord şi stabiliţi particularităţile specifice ale reţelei
hidrografice. Pe harta-contur localizați principalele fluvii, lacuri și indicați bazinele de
scurgere a oceanelor Atlantic, Arctic şi Pacific. Evidenţiaţi regiunea bazinului endoreic.
5. Activitate individuală: Zonele naturale ale Americii de Nord.

Repere bibliografice:

1. Harta climatică,
2. Atlasul lumii, M., 1964,
3. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
4. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
5. Caloianu, L., Gorbocea V., Marin I., Radulescu I. Geografia continentelor, Bucureşti, 1980.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Analizaţi hărțile temperaturilor lunii ianuarie și iulie, conform următoarelor sarcini:

- identificați valorile izotermelor care trec prin extremele de nord şi sud ale continentului;
- observaţi varietatea configuraţiei izotermelor de iarnă și de vară. Explicaţi cauzele;
- comparați poziţia şi configuraţia izotermei de 00C (iarna) și de 160C (vara) în America de
Nord şi Europa;
- comparaţi temperaturile lunii ianuarie și lunii iulie la ţărmul de vest şi de est a continentului,
în zona temperată. Explicaţi cauzele deosebirilor.
- identificați regiunile unde s-au înregistrat valorile termice extreme absolute (iarna și vara).
2. Utilizând hărțile climatice de completat tabelul 4, conform următoarelor cerințe:
9
 Tabelul 4
Zonele şi regiunile climatice ale Americii de Nord

Zonele şi Temperatura Ampli- Tipul Suma Regimul Tipul de

regiunile medie lunară tudinea predominant anuală de precipitaţiilor climă
climatice anuală de mase de aer precipitaţii
ianuar iulie t0 C iarna vara (mm)
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Pe hărţile climatice respective, identificaţi pentru fiecare zonă şi regiune climatică din cadrul
Americii de Nord, valorile meteo-climatice și completați tabelul nr. 4 conform cerințelor din
coloane. În ultima coloană din tabel se indică tipul de climă dedus din analiza datelor colectate în
coloanele anterioare ale tabelului. Aici se indică tipul de climă pentru fiecare zonă climatică (dacă
nu se diferențiază în regiuni climatice) sau tipul de climă pentru fiecare regiune climatică.
3. Utilizând harta regionării climatice (după B. Alisov) localizați pe harta-contur zonele şi
regiunile climatice ale Americii de Nord, aplicând semnele convenționale corespunzătoare.
4. Analizând harta fizică a Americii de Nord, stabiliți următoarele aspecte:
- în ce regiuni ale continentului este cea mai densă rețea hidrografică. Explicaţi cauzele;
- în ce regiuni ale continentului este cea mai mică densitate a rețelei hidrografice. Explicaţi
cauzele;
- care sunt cele mai mari fluvii ale bazinele de scurgere ale oceanelor Arctic, Atlantic și
Pacific;
- Localizați pe harta-contur principalele râuri și lacuri ale Americii de Nord. Indicați bazinele
de scurgere ale oceanelor Arctic, Atlantic, Pacific și bazinul endoreic.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 4

TEMA: Zonele naturale ale Americii de Nord

OBIECTIVUL: Studierea biocomponentelor mediului, distribuția spațială a acestora în dependență

de condițiile climatice, aspectul reliefului și impactul antropic.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: analizarea particularităților distribuției vegetației și solurilor pe

teritoriul continentului; identificarea factorilor care determină distribuția spațială a vegetației și
solurilor; identificarea factorilor de pedogeneză; stabilirea interdependenței dintre floră, faună și
soluri.

Sarcini didactice:

1. Efectuaţi o analiză comparativă a hărţii regionării climatice și a zonelor geografice. Stabiliți

concordanţa dintre graniţele zonelor climatice şi zonelor geografice din cadrul Americii de
Nord. Formulaţi unele concluzii despre structura zonelor naturale din Americii de Nord.
2. Caracterizaţi zonele geografice şi zonele naturale ale Americii de Nord după următorul plan:
a) denumirea zonei geografice, b) denumirea zonei naturale, c) poziţia geografică, d)
valorile principalilor indici climatici ai zonei naturale, e) speciile dominante de plante, f)

10
 tipurile specifice de soluri, g) speciile de animale tipice zonei.
3. Pe harta-contur a Americii de Nord indicați graniţele zonelor geografice şi zonelor naturale.
4. Activitate individuală: Regionarea fizico-geografică a Americii de Nord.

Repere bibliografice:

1. Harta zonelor naturale;

2. Harta fizică a Americii de Nord;
3. Harta climatică;
4. Atlasul lumii, M., 1964;
5. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
6. Caloianu, L., Gorbocea V., Marin I., Radulescu I. Geografia continentelor, Bucureşti, 1980.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Comparând hărţile regionării climatice (atlasul învăţătorului, pag. 42) şi zonelor geografice şi
naturale (atlasul…, pag. 46), de atras atenţia asupra corespunderii sau necorespunderii graniţelor
zonelor climatice cu graniţele zonelor geografice. Amintindu-vă de criteriile care au fost puse de B.
Alisov la baza regionării climatice, explicaţi cauzele.
Evidenţiaţi factorii care au determinat diferenţierea spaţială a zonelor naturale în diferite regiuni
ale continentului, în special, în părţile de nord şi central-estică.
2. De îndeplinit tabelul “Zonele naturale ale Americii de Nord”conform cerințelor din rubrici:
Tabelul 5
Zonele naturale ale Americii de Nord

Zona Zona Poziţia Indicii climatici Speciile de Tipurile de Speciile

geografică naturală 0
geogra- t C t0 C Precipi- plante soluri de
fică ianu iulie taţiile animale
-arie anuale
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Caracterizarea zonelor naturale se efectuează de la nord la sud. Se deosebeşte zona geografică,

apoi zonele naturale din cadrul ei. În rubrica trei se notează latitudinea graniţei de sud a zonei. Dacă
hotarul de sud a zonei deviază spre nord sau spre sud, atunci în rubrică se indică latitudinea de sud
în partea de vest şi în partea de est a zonei, dacă zona are întindere meridională atunci menţionaţi
despre aceasta.
În rubricile 4, 5, 6, se indică valorile elementelor climatice menţionate, specifice pentru fiecare
zonă, fiind extrase de pe hărţile climatice respective. Iar în rubricile 7, 8 şi 9 se indică speciile
dominante de plante, tipurile specifice de soluri şi speciile de animale tipice zonei respective,
utilizând hărţile tematice şi literatura recomandată.
3. Pe harta-contur a Americii de Nord de trasat graniţele zonelor geografice cu culoare roşie, iar
graniţele zonelor naturale - cu culoare albastră. De memorizat poziţia principalelor unităţi
orografice faţă de aceste graniţe.

11
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 5

TEMA: Regionarea fizico-geografică a Americii de Nord

OBIECTIVUL: Studierea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică a Americii de Nord

și caracterizarea țărilor fizico-geografice conform algoritmului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: stabilirea factorilor care au determinat diferenţierea spaţială a

naturii Americii de Nord; diferențierea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică de
diferit rang; identificarea țărilor fizico-geografice din cadrul continentului; aplicarea algoritmului de
caracterizare fizico-geografică.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi harta regionării fizico-geografice a Americii de Nord şi evidenţiaţi principiile, în

baza cărora au fost stabilite hotarele ţărilor şi regiunilor fizico-geografice. Pe harta-contur a
Americii de Nord trasați graniţele marilor regiuni geografice (subcontinentelor) şi ţărilor
fizico-geografice.
2. Caracterizaţi ţările fizico-geografice ale Americii de Nord conform algoritmului din tabelul
nr. 6.
3. Activitate individuală: Tectonica, structura geologică şi evoluţia paleogeografică a Americii
de Sud.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Americii de Nord.

2. Harta climatică.
3. Harta zonelor naturale.
4. Atlasul lumii, M., 1964.
5. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
6. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

Această lucrare reprezintă o sinteză a cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice

obţinute la lecţiile anterioare, când s-au studiat componentele naturii Americii de Nord.
1. Pentru atingerea obiectivului din primul punct al sarcinilor didactice, este necesar de analizat
harta regionării fizico-geografice (Atlasul lumii, M., 1964, pag.156) şi schema din manual
(Fizicescaia gheografia matericov i ocheanov. M. 1988, fig. 44, pag. 259). Deduceți și notaţi
principiile care au stat la baza diferenţierii ţărilor fizico-geografice. Apoi pe harta-contur a Americii
de Nord de trasat graniţele marilor regiuni geografice (subcontinentelor) cu culoare roșie şi a ţărilor
fizico-geografice - culoare albastră. În legendă de indicat denumirile țărilor fizico-geografice.
2. În caiete completaţi tabelul 6 cu următoarele rubrici:

12
 Tabelul 6
Caracterizarea ţărilor fizico-geografice ale Americii de Nord

Denumirea Unitățile Unitățile Tipul de Râurile şi Zonele Resurse

ţărilor fizico- tectonice și morfostructurale climă lacurile naturale le
geografice structurile și tipurile de naturale
cutate morfosculpturi
1 2 3 4 5 6 7

De îndeplinit acest tabel, analizând hărţile tematice respective, lucrările practice efectuate
anterior şi schemele respective din sursele bibliografice recomandate. În rubrica 7 de evidenţiat
principalele resurse naturale ale ţărilor fizico-geografice. Resursele minerale de identificat în baza
harții zăcămintelor minerale. Pentru stabilirea resurselor hidroenergetice, de utilizat harta fizică și
harta economică - energetica, unde sunt indicate şi centralele hidroelectrice. Pentru aprecierea
resurselor agroclimatice de stabilit suma temperaturilor active (suma temperaturilor mai mari de
+100C). De asemenea în această rubrică se evidenţiază prezenţa resurselor silvice, pedologice,
balneo-climatice, etc.
LUCRARE PRACTICĂ Nr. 6

TEMA: Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Americii de Sud

OBIECTIVUL: Studierea unităților structural-tectonice și resurselor minerale utile ale

Americii de Sud.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților tematice; compararea hărții tectonice și

geologice; aprecierea evoluției paleogeografice în formarea reliefului contemporan al Americii de
Sud, stabilirea concordanței dintre unitățile tectonice, structura geologică și resursele minerale utile.

Sarcini didactice:

1. Comparaţi harta tectonică cu harta fizică şi deosebiţi concordanţa dintre unitățile tectonice şi
formele de relief suprapuse din cadrul Americii de Sud. Iar în baza hărții geologice stabiliţi
vârsta rocilor care constituie cuvertura sedimentară. Rezultatele de înscris în tabelul nr. 7.
2. Analizaţi harta resurselor minerale utile ale Americii de Sud și identificați principalele
zăcăminte minerale utile din limitele unităților și structurilor cutate tectonice. Stabiliţi
legăturile genetice dintre unitățile tectonice, structura geologică şi tipurile de resurse
minerale utile. Rezultatele de notat în tabelul nr. 7
3. Pe harta-contur depuneţi principalele unități și structuri cutate tectonice ale Americii de Sud,
respectând culorile şi nuanţele din atlase.
4. Activitate individuală: Relieful şi unităţile morfostructurale şi morfosculpturale ale
Americii de Sud.

13
 Repere bibliografice:

1. Harta tectonică.
2. Harta fizică a Americii de Sud.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud.
Bucureşti, 2004. - 230 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Efectuaţi o analiză comparativă a hărţilor tectonică, geologică și fizică, evidenţiind

reflectarea unităților și structurilor cutate tectonice în relieful Americii de Sud. Pentru aceasta, este
necesar să :
a) evidenţiaţi poziţia geografică a platformei vechi precambriene şi a structurilor cutate
tectonice. Comparând harta tectonică şi harta fizică, încercaţi pe aceasta din urmă, imaginar, să
conturaţi hotarele unităților tectonice;
b) deosebiţi unitățile tectonice de rang mai mic – plită, scuturi, anteclize, sineclize etc.;
c) stabiliţi vârsta rocilor care formează cuvertura sedimentară;
Datele analizelor comparative ale hărţilor tematice le indicați în tabelul nr.7.
Tabelul 7
Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Americii de Sud

Unitățile și structurile Formele majore de relief Vârsta rocilor Resursele minerale

cutate tectonice utile

2. În ultima rubrică a tabelului de indicat resursele minerale utile specifice unităților și

structurilor cutate tectonice respective. Analizând tabelul îndeplinit efectuaţi unele concluzii,
atrăgând atenţia la:
a) Concordanţa bazei tectonice, reprezentate de diferite unități tectonice, cu unitățile majore de
relief suprapuse.
b) Dependența unităților tectonice şi tipurilor de roci cu zăcămintele minerale metalifere.
c) Dependența unităților tectonice şi tipurilor de roci cu zăcămintele minerale de geneză
sedimentară.
d) Manifestarea legităților în repartizarea unităților tectonice și structurilor cutate tectonice din
cadrul continentului.
3. Pe harta-contur de depus unitățile tectonice care au fost analizate în tabelul de mai sus,
respectând culorile şi nuanţele hărții tectonice, indicând, totodată, denumirea unităților majore de
relief suprapuse.

14
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 7

TEMA: Relieful. Unităţile morfostructurale şi procesele de modelare

a reliefului Americii de Sud.

OBIECTIVUL: Stabilirea particularităților principale ale reliefului Americii de Sud, a modului de

diferențiere spațială a morfostructurilor și de manifestate a proceseleor de modelare a reliefului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților tematice; stabilirea particularităților specifice

ale reliefului; corelarea unităților tectonice și formele majore de relief suprapuse; evidențierea
rolului proceselor exogene în modelarea reliefului.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi harta geomorfolgică (Atlasul lumii, M., 1964) şi harta-schemă din lucrarea
respectivă şi evidenţiaţi principalele tipuri de morfostructuri şi procesele de modelare a
reliefului Americii de Sud. Rezultatele de înscris în tabelul nr. 8.
2. În baza hărții geomorfologice (Atlasul lumii, M., 1964), identificaţi legităţile de manifestare
a proceselor de modelare a reliefului pe teritoriul Americii de Sud și deduceți factorii.
3. Activitate individuală: Clima Americii de Nord. Regionarea climatică și tipurile de climă.

Repere bibliografice:

1. Harta tectonică.
2. Harta fizică a Americii de Sud.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud.
Bucureşti, 2004. - 230 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. De alcătuit tabelul nr. 8 cu următorul conținut:

Tabelul 8
Morfostructura şi procesele de modelare a reliefului Americii de Sud

Geotecturile Tipurile principale de Unitățile majore de Procesele de

morfostructuri relief modelare a reliefului

Analizând harta geomorfologică din Atlasul lumii, M., 1964. (pag.165) şi figura 3 din
prezenta lucrare, deosebiţi în cadrul platformelor, principalele tipuri de morfostructuri: câmpii şi
podişuri de soclu; câmpii şi podişuri stratificate; câmpii acumulative, platouri vulcanice. Iar în

15
cadrul regiunilor de orogen evidenţiaţi munţii în bloc, munţii cutaţi in bloc, munţii tineri cutaţi.
Comparând harta geomorfologică cu harta fizică, evidenţiaţi formele majore de relief
comune acestor morfostructuri. De dat exemple şi de înregistrat în rubrica trei din tabelul nr. 8. De
asemenea, analizând harta geomorfologică (Atlasul lumii, M., 1964) identificați procesele de
modelare a reliefului, care specifice unităţilor orografice enumerate în rubrica precedentă.
Rrubricile din tabel se îndeplinesc în următoarea consecutivitate: se înregistrează geotectura
în prima rubrică, apoi în rubrica a doua se indică tipul de morfostructură, dacă sunt mai multe tipuri
de morfostructuri, atunci se indică și acestea. În rubrica a treia se enumără formele majore de relief
proprii tipului de morfostructură, iar în rubrica a patra sunt indicate procesele de modelare a
reliefului, care se manifestă în cadrul acestor unități majore de relief.

Fig. 3 Morfostructura Americii de Sud. (După G. Ignatiev, legenda vezi tab. 3, pag. 7)

16
 2. Analizând harta geomorfologică, deosebiţi legităţile de manifestare a procesele de modelare a
reliefului pe teritoriul Americii de Sud şi deduceți factorii genetici.
De atras atenţia la următoarele aspecte:
a) Evidenţiaţi cele mai răspândite procese de modelare a reliefului, explicând totodată şi
factorii genetici.
b) Indicați regiunile, unde sunt manifestate procesele eoliene și de abraziune. Numiţi formele
principale de relief morfosculptural.
c) Constatați dacă în America de Sud se manifestă procesele criogene și glaciare de modelare a
reliefului.
d) Evidenţiat legităţile generale de manifestare a proceselor de modelare a reliefului pe
teritoriul Americii de Sud.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 8

TEMA: Clima şi apele de suprafață ale Americii de Sud

OBIECTIVELE: Studierea hărților climatice ale Americii de Sud și identificarea variației

elementelor meteorologice în timp și spațiu și stabilirea tipurilor de climă. Studierea
particularităţilor specifice ale reţelei hidrografice și stabilirea dependenței dintre densitatea rețelei
hidrografice, climă și relief.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților climatice; interpretarea factorilor climatogeni

si a elementelor meteorologice; aprecierea resurselor climatice; evidențierea factorilor care
determină formarea rețelei hidrografice; analizarea regimului hidrologic al râurilor; caracterizarea
complexă a principalelor fluvii ale Americii de Sud.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi hărţile cu repartizarea sezonieră a presiunii atmosferice şi a direcţiei vânturilor

deasupra Americii de Sud şi a sectoarelor oceanice limitrofe.
2. Analizaţi harta precipitaţiilor medii anuale în America de Sud şi evidenţiaţi factorii care au
determinat repartizarea neuniformă a acestora pe continent.
3. In baza hărților climatice îndepliniţi tabelul nr. 9. Conform datelor înregistrate în tabel
determinaţi tipul de climă specific pentru fiecare zonă şi regiune climatică.
4. Pe harta-contur trasaţi graniţele zonelor şi regiunilor climatice ale Americii de Sud.
5. Analizaţi hărțile fizică și climatică a Americii de Sud şi stabiliţi particularităţile repartiției
reţelei hidrografice pe continent. Pe harta-contur indicaţi principalele râuri şi lacuri (vezi
lista denumirilor geografice din anexă), trasați linia cumpenelor bazinelor de scurgere ale
oceanelor Atlantic şi Pacific. Evidenţiaţi bazinul de scurgere endoreic.
6. Activitate individuală: Zonele naturale ale Americii de Sud.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Americii de Sud.

2. Harta climatică.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
17
 4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud.
Bucureşti, 2004. - 230 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Recomandăm ca mai întâi să analizaţi harta cu repartizarea presiunii atmosferice şi direcţia

vânturilor în luna iulie, mai apoi analizați harta cu aceleaşi caracteristici climatice a lunii ianuarie.
Hărţile menţionate necesită a fi analizate după următorul plan:
 Stabiliţi presiunea atmosferică deasupra continentului și a sectoarelor oceanice limitrofe;
 Identificaţi poziția centrelor de presiune atmosferică în luna iulie și luna ianuarie, deasupra
uscatului şi sectoarelor oceanice limitrofe;
 Evidenţiaţi direcţiile predominante ale vânturilor deasupra continentului;
 Stabiliţi care dintre centrele de presiune atmosferică menţionate mai sus au o influenţă
majoră asupra formării climei Americii de Sud. Argumentaţi răspunsul.
După ce veţi studia ambele hărţi conform planului, explicaţi cauzele modificării presiunii
atmosferice si direcţiei vânturilor conform anotimpurilor.
2. Analizând harta precipitaţiilor atmosferice a Americii de Sud, atrageţi atenţia asupra
următoarelor momente:
- relevaţi care este cantitatea de precipitații tipică pentru cea mai mare parte a continentului;
- în baza analizei comparative a continentelor sudice stabiliţi cel mai umed continent.
Explicaţi cauzele.
- evidenţiaţi regiunile, unde se înregistrează valorile pluviometrice maxime anuale şi explicaţi
cauzele care le generează;
- evidenţiaţi regiunile, unde se înregistrează valorile pluviometrice minime anuale şi explicaţi
cauzele care le generează;
- explicaţi cauzele care determină cantitatea de precipitații în Podişul Patagoniei şi în nord-
estul Podişului Braziliei;
În baza rezultatelor acumulate, deduceți legităţile generale de repartizare a precipitaţiilor pe
teritoriul Americii de Sud.
3. De completat tabelul nr. 9 cu următoarele rubrici:
Tabelul 9
Zonele şi regiunile climatice ale Americii de Sud

Zonele şi Temperatura Amplitu- Tipul Suma Regimul Tipul de

regiunile medie lunară dinea predominant anuală de precipita- climă
climatice tempera- de mase de precipitaţii ţiilor
turilor aer (mm)
ianua- iulie t0 C iarna vara
rie
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Analizând hărţile climatice respective, de identificat pentru fiecare zonă şi regiune climatică din
cadrul Americii de Sud, valorile climatice indicate în tabelul nr. 9. Ultima rubrică din tabel se

18
îndeplineşte în rezultatul analizei datelor din compartimentele anterioare ale tabelului. Aici se
indică tipul de climă pentru fiecare zonă şi regiune climatică.
4. În baza hărții regionării climatice (după B. Alisov) de indicat pe harta-contur graniţele
zonelor şi regiunilor climatice. De respectat culorile evidenţiate pe harta climatică.
5. În baza hărţii fizice a Americii de Sud relevaţi următoarele particularităţi:
- în ce regiuni ale continentului se înregistrează cele mai mari valori ale densităţii reţelei
hidrografice, explicaţi cauzele;
- în ce regiuni ale continentului se înregistrează cele mai mici valori ale densităţii reţelei
hidrografice, explicaţi cauzele;
- evidenţiaţi cumpenele de apă dintre bazinele de scurgere ale celor două oceane;
- identificaţi regiunile cu scurgere internă (endoreică), comparându-le cu cele din Africa.
Pe harta-contur a Americii de Sud trasaţi graniţa cumpenei de ape dintre bazinele de scurgere
ale oceanelor Atlantic şi Pacific şi indicaţi principalele fluvii şi lacuri (vezi lista denumirilor
geografice în anexă).
LUCRARE PRACTICĂ Nr. 9

TEMA: Zonele naturale ale Americii de Sud

OBIECTIVUL: Studierea zonalității latitudinale și zonalității verticale a biocomponentelor

mediului, distribuirea spațială a acestora în dependență de condițiile climatice, aspectul reliefului și
impactul antropic.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: analizarea particularităților specifice a zonalității latitudinale și

zonalității verticale pe teritoriul continentului; identificarea factorilor care determină distribuirea
spațială a vegetației și solurilor; identificarea factorilor de pedogeneză; stabilirea interdependenței
dintre floră, faună și soluri.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi hărţile regionării fitogeografice şi zoogeografice şi relevaţi unităţile taxonomice

biogeografice comune Americii de Sud.
2. Analizaţi hărţile tematice şi caracterizaţi zonele naturale ale Americii de Sud conform
cerinţelor din tabelul nr. 10.
3. Pe harta-contur a Americii de Sud indicaţi graniţele zonelor geografice şi zonelor naturale.
4. Activitate individuală: Regionarea fizico-geografică a Americii de Sud.

Repere bibliografice:

1. Harta zonelor naturale;

2. Harta fizică a Americii de Sud;
3. Harta climatică;
4. Atlasul lumii, M., 1964;
5. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
6. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud.
Bucureşti, 2004. - 230 p.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

19
 Aspecte metodologice:

1. Pentru atingerea obiectivului la primul punct al planului, studiaţi hărţile regionării

fitogeografice şi zoogeografice din Atlasul lumii, M., 1964. (pag. 65, 71) şi notaţi în caiete unităţile
taxonomice de regionare biogeografică a Americii de Sud. De indicat regiunile ocupate de acestea.
2. În baza hărților tematice, de îndeplinit tabelul nr. 10, cu următorul conţinut:
Tabelul 10.
Zonele naturale ale Americii de Sud

Zona Zona Poziţia Indicii climatici Speciile Tipurile Speciile

geografică naturală geografică tipice de de soluri tipice

Precipita
ianuarie

anuale
- ţiile
T 0C,
a zonei plante de

T0C,

iulie
naturale animale

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Caracterizarea zonelor naturale se efectuează de la nord la sud. Se identifică zona

geografică, apoi zonele naturale din cadrul acesteia. Atenţionăm, că în limitele continentelor sudice,
zonele geografice ecuatorială, subecuatorială şi tropicală sunt îmbinate într-o singură zonă,
deoarece valorile bilanţului radiativ - baza energetică a proceselor naturale ale acestor zone sunt
omogene, însumând 70-75 kkal/cm2/an. Ţinând cont că graniţele zonelor climatice corespund cu
graniţele zonelor geografice, în cazul de faţă ne orientăm după harta regionării climatice. În rubrica
trei se notează latitudinea graniţei de sud a zonei naturale, ori se indică alt reper distinctiv al poziției
geografice. Dacă graniţa de sud a zonei deviază spre nord sau spre sud, atunci se indică latitudinea
de sud în partea de vest şi în partea de est a zonei. Dacă zona naturală se întinde meridional, de
indicat aceasta în paranteze.
În rubricile 4, 5, şi 6, se indică valorile climatice selectate de pe hărţile climatice,
caracteristice fiecărei zone naturale. Iar în rubricile 7, 8, şi 9 se indică principalele specii de plante,
tipurile specifice de soluri şi speciile de animale tipice zonei respective, utilizând hărţile tematice şi
literatura recomandă.
3. Pe harta-contur a Americii de Sud de trasat graniţele zonelor geografice cu culoare roşie
şi graniţele zonelor naturale cu culoare albastră. Fiecărei zone naturale de redat culorile reprezentate
în atlas.
LUCRARE PRACTICĂ Nr. 10

TEMA: Regionarea fizico-geografică a Americii de Sud

OBIECTIVUL: Studierea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică a teritoriului

Americii de Sud și descrierea țărilor fizico-geografice conform algoritmului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Stabilirea factorilor care au determinat diferenţierea spaţială a

naturii Americii de Sud; diferențierea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică de diferit
rang; identificarea țărilor fizico-geografice din cadrul continentului; aplicarea algoritmului de
caracterizare fizico-geografică.

20
 Sarcini didactice:

1. Analizaţi harta regionării fizico–geografice a Americii de Sud şi evidenţiaţi principiile care

au stat la baza diferenţierii ţărilor fizico-geografice şi regiunilor fizico-geografice. Pe harta-
contur a Americii de Sud indicați graniţele marilor regiuni geografice (subcontinentelor) şi
ţărilor fizico-geografice.
2. Caracterizaţi ţările fizico-geografice ale Americii de Sud conform algoritmului din tabelul
11.
3. Activitate individuală: Tectonica, structura geologică şi evoluţia paleogeografică a Africii.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Americii de Sud.

2. Harta zonelor naturale.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud.
Bucureşti, 2004. - 230 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

Această lucrare practică reprezintă o sinteză a cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor

practice obținute la precedentele lucrări, la care s-a abordat componentele naturii Americii de Sud.
1. Pentru realizarea obiectivelor din primul punct al planului este necesar de analizat harta
regionării fizico-geografice (Atlasul lumii, M., 1964, pag. 176) şi figura 55 din manual (Fizicescaia
gheografia matericov i ocheanov. M. 1988, pag.327). Apoi pe harta - contur a Americii de Sud de
trasat graniţele subcontinentelor şi ţărilor fizico-geografice. În legendă de indicat denumirea
acestora. De stabilit principiile, în baza cărora s-a diferenţiat țările fizico-geografice din cadrul
Americii de sud.
2. De completat tabelul 11 conform cerințelor indicate în rubrici:
Tabelul 11.
Caracterizarea complexă a țărilor fizico-geografice din cadrul Americii de Sud

Ţara Tipurile Procesele de Tipul de Râurile Zonele Resurse

fizico- principale de modelare a climă şi naturale naturale
geografică morfostructuri reliefului lacurile
(Ţ.F.G.)
1 2 3 4 5 6 7

De îndeplinit tabelul 11 analizând hărţile tematice, lucrările de laborator efectuate anterior şi

schemele respective din sursele bibliografice recomandate.

21
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 11

TEMA: Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Africii și Australiei

OBIECTIVUL: Studierea unităților structural-tectonice și resurselor minerale utile ale Africii

și Australiei.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărții tectonice și hărții geologice; compararea

hărților tematice; aprecierea evenimentelor paleogeografice în formarea reliefului contemporan al
Africii și Australiei, stabilirea concordanței dintre unitățile tectonice, structura geologică și
resursele minerale utile.

Sarcini didactice:

1. Comparaţi harta tectonică și harta fizică a Africii și Australiei şi deosebiţi concordanţa

dintre unitățile tectonice şi formele majore de relief suprapuse. În baza hărții geologice,
stabiliţi vârsta rocilor care formează cuvertura sedimentară. Rezultatele de înscris în tabelul
nr. 12.
2. Analizaţi harta substanţelor minerale utile ale Africii și Australiei și identificați principalele
zăcăminte minerale utile din limitele unităților și structurilor cutate tectonice. Stabiliţi
legăturile genetice dintre unitățile tectonice, structură geologică şi tipuri de resurse minerale
utile.
3. Pe harta-contur a Africii și Australiei localizați principalele unități și structuri cutate
tectonice.
4. Activitate individuală: Relieful, unităţile morfostructurale şi procesele de modelare a
reliefului Africii și Australiei.

Repere bibliografice:

1. Harta tectonică.
2. Harta fizică a Africii.
3. Harta fizică a Australiei.
4. Atlasul lumii, M., 1964.
5. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
6. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi Oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
7. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
8. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. De analizat hărţile tectonice (Atlasul lumii, pag. 120; pag. 179; Atlasul învăţătorului, pag.
110; pag. 130) şi de identificat următoarele unități tectonice – platforma veche, scuturile, anteclizele
și sineclizele. De asemenea, deosebiți structurile cutate tectonice de vârstă caledonică, hercinică şi
alpină. Deduceți legităţile principale de repartizare a unităților tectonice și structurilor cutate
tectonice în limitele continentului african și australian. Apoi în caiete îndepliniţi tabelul nr. 12,
conform rubricilor indicate:

22
 Tabelul 12.
Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Africii și Australiei

Unitățile tectonice și Formele majore de relief Vârsta rocilor Resursele

structurile cutate tectonice minerale utile
Africa
1.
2....
Australia
1.
2....

Comparând harta tectonică cu harta fizică, de constatat ce forme majore de relief corespund
unităților tectonice de diferită vârstă. În baza analizei hărţii geologice de evidenţiat vârsta rocilor
din limitele fiecărei unități tectonice în parte. Rezultatele acestor comparaţii de indicat în tabelul nr.
12. În prima rubrică a tabelului se indică unitățile și structurile cutate tectonice, în a doua rubrică -
principalele forme majore de relief suprapuse pe unitățile tectonice menţionată, iar în rubrica 3 se
indică vârsta rocilor (în ce perioade geologice au fost formate), conform hărţii geologice.
2. În ultima rubrică a tabelului de indicat resursele minerale utile specifice unităților tectonice
respective. Analizând tabelul îndeplinit de efectuat unele concluzii. De atras atenţia la:
a) Concordanţa formelor majore de relief cu unitățile tectonice (anteclize, scuturi și sineclize).
b) Cum se modifică vârsta rocilor pe scuturi, anteclize şi sineclize.
c) Care este grosimea cuverturii sedimentare pe scuturi, sineclize şi anteclize.
d) Cu ce unități tectonice şi tipuri de roci sunt dependente zăcămintele metalifere.
e) Cu ce unități tectonice şi roci sunt dependente zăcămintele minerale utile de geneză
sedimentară.
f) Ce legităţi se pot deosebi în repartizarea substanţelor minerale utile pe teritoriul Africii și
Australiei.
3. Pe harta-contur a Africii și Australiei, de indicat unitățile tectonice și structurile cutate
tectonicie. De respectat culorile şi nuanţele respective ale hărţilor tematice.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 12

TEMA: Relieful. Morfostructura și procesele de modelare a reliefului Africii și Australiei.

OBIECTIVUL: Stabilirea particularităților specifice ale reliefului Africii și Australiei, a modului

de diferențiere spațială a morfostructurilor și de manifestare a proceselor exogene de modelare a
reliefului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților tematice; stabilirea particularităților specifice

ale reliefului; identificarea concordnței dintre unitățile tectonice și formele de relief suprapuse;
evidențierea rolului proceselor exogene în modelarea reliefului.

Sarcini didactice:
1. Analizaţi harta geomorfolgică (Atlasul lumii, M., 1964), schemele alăturate acestei lucrări

23
 (fig. 4, 5) şi evidenţiaţi principalele tipuri de morfostructuri şi procese exogene de
modelare a reliefului din cadrul Africii și Australiei. Rezultatele de înscris în tabelul nr. 13.
2. Analizaţi harta geomorfologică (Atlasul lumii, M., 1964), harta-schema “Morfosculptura
Africii ”(fig. 5) şi identificaţi legităţile de manifestare a proceselor de modelare a reliefului
pe teritoriul Africii.
3. Pe harta-contur a Africii și Australiei localizați principalele unități de relief.
4. Activitate individuală: Clima și apele de suprafață ale Africii și Australiei.

Repere bibliografice:
1. Harta tectonică;
2. Harta fizică a Africii;
3. Atlasul lumii, M., 1964;
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi Oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:
1. De alcătuit tabelul nr.13 conform următorului conţinut:
Tabelul 13
Tipurile principale de morfostructuri şi procesele de modelare a reliefului Africii.

Geotecturile Tipurile principale de Unitățile majore de Procesele exogene de

morfostructuri relief modelare a reliefului

Pentru a completa tabelul, este necesar de analizat comparativ harta tectonică şi harta
geomorfologică şi de stabilit graniţa morfostructurilor de platformă şi a regiunilor de orogen.
Analizând harta geomorfologică din Atlasul lumii (pag. 125) şi figurile de mai jos (fig. 4, 5),
de evidenţiat în cadrul geotecturilor menţionate, următoarele tipuri de morfostructuri: câmpii şi
podişuri de soclu (structurale); câmpii şi podişuri stratificate (de eroziune); câmpii acumulative;
munţi în bloc; munţi cutaţi în bloc; munți vulcanici şi munţi tineri cutaţi.
Îndepliniţi o analiză comparativă a hărţii geomorfologice şi hărții fizice, notând principalele
forme majore de relief care sunt specifice fiecărei morfostructuri în parte. Rezultatele de înregistrat
în rubrica trei.
În baza analizei hărții geomorfologice (fig. 4) şi hărții ”Morfosculptura Africii” (fig. 6),
identificați procesele de modelare a reliefului și formele create de acestea, pentru fiecare tip de
morfostructură.
Rubricile din tabel se vor îndeplini în următoarea consecutivitate: în prima rubrică se
înregistrează geotectura, în a doua rubrică se indică un tip de morfostructură, dacă sunt mai multe
tipuri de morfostructuri, atunci se vor nota toate succesiv. În rubrica trei se indică formele majore de
relief din cadrul morfostructurii respective, iar în a patra - se enumără procesele de modelare a
reliefului și formele de relief create de acestea.

24
Fig. 4 Morfostructura Africii (Legenda vezi tabelul 3, pag.7)

Fig. 5 Morfostructura Australiei (Legenda vezi tabelul 3, pag. 7)

25
 2. În baza analizei hărții geomorfologice, efectuaţi unele concluzii. De atras atenţia la
următoarele momente:
a) Care este modul de răspândire a proceselor de modelare a reliefului în cadrul Africii? Dar în
cadrul Australiei?
b) Ce procese de midelare a reliefului ţin de zonalitatea latitudinală a climei? Numiți
principalele forme de relief.
c) Prin ce se deosebesc procesele de eroziune a reliefului în diferite condiţii de umiditate?
d) Care sunt principalele legități de răspândire a proceselor de modelare a reliefului în Africa și
în Australia?

Fig. 6 Morfosculptura Africii (După M. Gorning şi I. Oleinicov.)

LEGENDA:
Forme fluviale vechi şi actuale
1. Aluvial-marine,
2. Aluviale şi aluvial-lacustre,
3. Aluvial-proluviale,
4. Forme de relief ale fragmentării erozionale montane,
5. Forme de relief rotunjite ale fragmentării erozionale,
6. Forme de relief de eroziune şi solifluxție,
7. Forme de relief în formă de trepte,
Forme aride vechi şi actuale
8. Acumulative eoliene şi de deflaţie,
9. De tasare şi sufozie,
10. Aride de denudaţie, cu văi vechi ale vadelor,
11. Forme aride de eroziune modelate de apele curgătoare temporare.

26
12. Forme de relief arid a zonelor montane.
Regiuni morfosculpturale
I. - Umedă ecuatorială
II şi II(a) - Semiumede subecuatoriale (din emisferele de nord şi de sud).
III şi III(a) - semiaride tropicale (din emisferele de nord şi de sud).
IV şi IV(a) - aride tropicale (din ambele emisfere).
V şi V(a) – aride subtropicale (din ambele emisfere)
VI - umede subtropicale a emisferei de sud.
- graniţa proceselor de modelare a reliefului
--- graniţa zonelor morfosculpturale.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 13

TEMA: Clima Africii și Australiei. Regionarea climatică

OBIECTIVUL: Studierea hărților climatice ale Africii și Australiei și stabilirea variației

elementelor meteorologice în timp și spațiu și determinarea tipurilor de climă.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Analizarea hărților climatice; identificarea factorilor climatogeni

si interpretarea elementelor meteorologice; stabilirea tipurilor de climă; aprecierea resurselor
climatice;

Sarcini didactice:

1. Analizaţi hărţile climatice şi îndepliniţi tabelul nr.14 conform cerințelor indicate. În baza
datelor înregistrate în tabel determinaţi tipul de climă pentru fiecare zonă şi regiune
climatică a Africii și Australiei.
2. Utilizați datele climatice din tabelul nr.16 și calculaţi coeficientul de umiditate anual şi lunar
pentru staţiile din Africa: Alger, Murzuk, Bamako, Tabora, Wolfiş-Bay, Harare, Port-
Elizabet. Analizaţi valorile obţinute şi stabiliți modificările spațiale și sezoniere a acestui
coeficient.
3. Pe harta-contur a Africii și Australiei localizați graniţele zonelor şi regiunilor climatice.
4. Activitate individuală: Zonele naturale ale Africii și Australiei.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Africii.

2. Harta climatică.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Eramov P. Practicum po fizicescoi gheografii matericov. M. 1987.
7. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi Oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
8. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

27
 Aspecte metodologice:

1. De alcătuit tabelul 14 conform următoarelor rubrici:

Tabelul 14
Tipurile de climă ale zonelor şi regiunilor climatice ale Africii și Australiei

Zonele şi Temperatura Ampli- Tipul de Suma Regimul Tipul de

regiunile medie anuală tudinea masă de aer anuală de precipita- climă
climatice t0 C predominant precipitaţii ţiilor
ianuarie iulie iarna vara
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Tabelul 14 se îndeplinește pentru continentul Africa, apoi pentru Australie. Analizând hărţile
climatice respective, de identificat pentru fiecare zonă şi regiune climatică, elementele
meteorologice indicate în tabelul nr. 14. Ultima rubrică din tabel se îndeplineşte în baza analizei
datelor din compartimentele anterioare. Aici se deduce tipul de climă pentru fiecare zonă şi regiune
climatică.
2. Coeficientul de umiditate pentru staţiile de pe teritoriul Africii se calculează în baza datelor
P
reprezentate în tabelul nr. 16, după formula : Ku  unde, Ku – coeficientul de umiditate, P –
E
cantitatea anuală de precipitaţii, E – evaporabilitatea. Rezultatele obţinute se raportează la
calificativele (valorile calitative) ce apreciază gradul de umiditate după I. Ivanov. El clasifică
condiţiile de umiditate conform următorilor indici :
a) cu surplus de umiditate, când Ku > 1,5
b) umed, când Ku = 1,4 – 1
c) cu umiditate suficientă, când Ku = 0,99-0,60
d) cu umiditate insuficientă, când Ku = 0,59-0,30
e) arid, când Ku = 0,29-0,13
f) foarte arid, când Ku = 0,12-0,00
Rezultatele calculelor le indicați în rubricile tabelulului nr. 15
Tabelul 15
Calculul coeficientului de umiditate pe teritoriul Africii

Staţiile Coeficientul de umiditate lunar Coeficientul

de umiditate
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anual
Alger (Algeria)
Murzuk (Livia)
Bamako (Mali)
Tabora (Tanzania)
Wolfich-Bei
(Namibia)
Harare (Zimbabwe)
Port-Elisabet (RAS)

28
 Apoi se analizează valorile obţinute ţinându-se cont de poziţia staţiilor respective în limitele
zonelor climatice şi se stabileşte modificarea acestor valori în cadrul Africii de la vest spre est şi de
la nord la sud. Conform calificativelor obţinute (ne conducem de schema clasificării condiţiilor de
umiditate după I. Ivanov), se stabilește, pentru fiecare staţie, câte luni în decursul anului sunt
umede, cu umiditate suficientă, aride şi foarte aride.
Tabelul 16
Cantitatea medie lunară şi anuală a precipitaţiilor (P) şi evaporabilitatea (E) pe teritoriul Africii

Staţiile Lunile anului Anu

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII al
Alger P 105 90 90 60 35 15 0 5 30 80 115 135 760
E 80 90 95 110 120 140 160 150 140 120 105 90 1400
Murzuk P 2 3 3 2 1 0 1 0 0 0 1 2 15
E 155 190 235 280 340 390 450 460 430 310 230 170 3640
Bamako P 0 5 10 20 80 125 205 300 200 65 10 0 1020
E 400 430 430 400 310 200 135 115 145 200 275 350 3390
Tabora P 145 130 170 135 20 5 0 0 5 10 80 150 850
E 60 60 70 90 125 165 200 220 225 220 125 70 1630
Uolfiş- P 0 0 0 5 0 0 0 0 5 0 0 0 10
Bei E 50 50 60 80 95 90 70 55 50 50 55 55 760
Harare P 185 195 120 25 15 5 0 0 10 30 90 150 825
E 85 75 75 80 95 110 125 145 170 180 150 110 1400
Port- P 20 25 25 35 65 45 30 50 70 50 55 40 510
Elisabet E 95 85 75 70 70 65 65 65 65 75 90 100 920

3. Pe harta-contur a Africii și Australiei de localizat graniţele zonelor şi regiunilor climatice.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 14

TEMA: Zonele naturale ale Africii și Australiei.

OBIECTIVUL: Studierea biocomponentelor mediului din cadrul Africii și Australiei, distribuția

spațială a acestora în dependență de condițiile climatice, aspectul reliefului și impactul antropic.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: analizarea particularităților distribuției vegetației și solurilor pe

teritoriul Africii și Australiei; identificarea factorilor care determină distribuția spațială a vegetației
și solurilor; stabilirea interdependenței dintre floră, faună și soluri.

Sarcini didactice:

1. În baza hărților tematice și a reperelor bibliografice recomandate, caracterizaţi zonele

zonele naturale ale Africii și Australiei conform următorului algoritm: a) denumirea zonei
geografice, b) denumirea zonei naturale, c) poziţia geografică, d) principalele valori meteo-
climatice ale zonei naturale, e) speciile tipice de plante, f) tipurile specifice de soluri, g)
speciile de animale tipice zonei respective.
2. Pe harta-contur a Africii și Australiei localizați zonele geografice şi zonele naturale. Indicați

29
 principalele rezervaţii naturale.
3. Activitate individuală: Regionarea fizico-geografică a Africii și Australiei.

Repere bibliografice:

1. Harta zonelor naturale;

2. Harta climatică;
3. Atlasul lumii, M., 1964;
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Eramov P. Practikum po fizicescoi gheografii matericov. M. 1987.
7. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi Oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
8. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

1. Îndepliniți tabelul nr. 17, conform algoritmului indicat.

Tabelul 17
Zonele naturale ale Africii și Australiei

Zonele Zonele Poziţia Valorile meteo-climatice Speciile Tipurile Speciile

geografice naturale geograf. t0 C t0 C Suma tipice de de soluri tipice de
ianu- iulie precipi- plante animale
arie taţiilor
anuale
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Pentru Africa, caracterizarea zonelor naturale se realizează de la ecuator spre nord, iar apoi,
de la ecuator spre sud, iar pentru Australia, zonele naturale se caracterizează de la nord la sud. Se
deosebeşte zona geografică, apoi zonele naturale din cadrul acesteia. În compartimentul trei din
tabel se notează latitudinea graniţei de sud a zonei, sau un alt reper. Dacă zona naturală se întinde
meridional, de indicat aceasta în paranteze.
În rubricile 4, 5, şi 6, se indică valorile climatice caracteristice fiecărei zone naturale,
colectate de pe hărţile climatice. Iar în rubricile 7, 8, şi 9 se indică principalele specii de plante,
tipurile specifice de soluri şi speciile de animale tipice zonei naturale respective, utilizând hărţile
tematice, suportul de curs şi reperele bibliografice recomandate.
2. Pe harta-contur a Africii și Australiei trasați graniţa zonelor geografice cu culoare roşie şi
graniţa zonelor naturale cu culoare albastră. De localizat pe hartă-contur a Africii următoarele
rezervaţii naturale: Ruvenzori (Uganda), Virunga (la graniţa între Zair şi Rwanda), Ţavo (Kenia),
Serengheti (Tanzania), Cafuă (Zambia), Kalahari (Botswana), Kruger (RSA), Kilimandjaro,
Victoria-Fols etc.

30
 LUCRARE PRACTICĂ Nr. 15

TEMA: Regionarea fizico-geografică a Africii și Australiei.

OBIECTIVUL: Studierea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică a teritoriului Africii

și Australiei și caracterizarea țărilor fizico-geografice conform algoritmului.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Stabilirea factorilor care au determinat diferenţierea spaţială a

naturii Africii și Australiei; identificarea unităților taxonomice de regionare fizico-geografică de
diferit rang; localizarea țărilor fizico-geografice din cadrul Africii și Australiei; aplicarea
algoritmului de caracterizare fizico-geografică complexă.

Sarcini didactice:

1. Analizaţi hărțile regionării fizico–geografice a Africii și Australiei şi evidenţiaţi factorii,

care au contribuit la diferenţierea ţărilor fizico-geografice. Pe hărțile-contur a Africii și
Australiei localizați graniţele marilor regiuni geografice (subcontinentelor) şi a ţărilor fizico-
geografice.
2. Caracterizaţi ţările fizico-geografice ale Africii și Australiei conform algoritmului din
tabelul nr. 18.
3. Activitate individuală: Particularităţile naturii Antarctidei.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Africii.

2. Atlasul lumii, M., 1964.
3. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
4. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
5. Eramov P. Practicum po fizicescoi gheografii matericov. M. 1987.
6. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi Oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
7. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

Aspecte metodologice:

Lucrarea practică nr. 15 reprezintă o sinteză a cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor

practice obţinute la lecţiile anterioare, unde s-au studiat componentele naturii Africii și Australiei.
1. Pentru atingerea obiectivelor din primul punct al planului este necesar de analizat harta
regionării fizico-geografice (Atlasul lumii pag. ) şi schema din manual (Fizicescaia gheografia
matericov i oceanov. M. 1988, pag. 391, pag. 453). Notaţi factorii care au contribuit la diferenţierea
ţărilor fizico-geografice. Apoi, pe hărțile-contur a Africii și Australiei de trasat graniţele marilor
regiuni geografice (cu culoare neagră) și granița ţărilor fizico-geografice (cu culoare albastră). În
legendă de indicat denumirile ţărilor fizico-geografice ale Africii și Australiei.
2. De caracterizat țările fizico-geografice conform cerințelor din tabelul nr. 18:

31
 Tabelul 18
Caracterizarea țărilor fizico-geografice din limitele Africii și Australiei

Ţara Tipurile Procesele Tipul Râurile Zonele Resursele

fizico- principale de exogene de de şi naturale naturale
geografică morfostructuri modelare a climă lacurile
reliefului
1 2 3 4 5 6 7

Îndeplinți acest tabel, în baza hărţilor tematice, a lucrărilor de laborator efectuate anterior şi
schemelor respective din bibliografia recomandată.

LUCRARE PRACTICĂ Nr. 16

TEMA: Particularităţile naturii Antarctidei

OBIECTIVUL: Studierea componentelor mediului antarctic și identificarea particularităților

specifice ale naturii.

UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: Stabilirea factorilor care au determinat particularitățile

componentelor mediului antarctic; analizarea comparativă a hărților; stabilirea concordanței dintre
unitățile tectonice și formele de relief suprapuse; evidențierea rolului proceselor exogene în
modelarea reliefului; analizarea hărților climatice și interpretarea elementelor meteorologice;
stabilirea interdependenței dintre climă și biocomponentele antarctice;

Sarcini didactice:

1. Corelați harta tectonică cu harta fizică şi geologică a Antarctidei şi identificați concordanţa

dintre unitățile tectonice şi formele de relief suprapuse. Stabiliţi vârsta rocilor care formează
cuvertura sedimentară. Identificați principalele resurse minerale. Rezultatele de înscris în
tabelul 24.
2. Analizaţi harta reliefului subglaciar al Antarctidei şi identificați principalele unități
orografice. Stabiliți grosimea cuverturii de gheaţă a Antarctidei şi modul de distribuție a
acesteia pe continent.
3. Analizaţi hărțile climatice ale Antarctidei şi identificați variaţiile elementelor meteo-
climatice în timp şi spaţiu.

Repere bibliografice:

1. Harta fizică a Antarctidei.

2. Harta climatică.
3. Atlasul lumii, M., 1964.
4. Географический Атлас (для учителя). M., 1982.
5. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
6. Физическая география материков и океанов, (под редакции A. Рябчикова), M., 1988.

32
 Aspecte metodologice:

1. Efectuaţi o analiză comparativă a hărţilor tectonică (Atlasul lumii, M., 1964, pag. 179), fizică
şi geologică, și identificați concordanța unităților tectonice și formele de relieful suprapuse din
cadrul Antarctidei. Stabiliți următoarele aspecte:
a) poziţia geografică a platformei vechi precambriene şi a structurilor cutate tectonice,
b) unitățile tectonice de rang mai mic – anteclize și sineclize, etc.
c) vârsta rocilor din cuvertura sedimentară suprapusă pe unitățile tectonice;
d) unitățile de relief reprezentate în cadrul unităților tectonice respective,
e) resursele minerale utile specifice unităților tectonice
În baza analizelor comparative ale hărţilor tematice completați tabelul nr.24.
Tabelul 24
Tectonica, structura geologică şi resursele minerale utile ale Antarctidei

Unitățile tectonice și Unitățile de relief Vârsta rocilor Resursele minerale

structurile cutate utile
tectonice

2. Analizând harta fizică a Antarctidei (Atlasul învăţătorului, pag.32) identificați:

 dependenţa orografiei de structura tectonică;
 formele predominante de relief din cadrul continentului antarctic;
 particularităţile de amplasare a unităților de relief;
 altitudinile absolute ale reliefului;
 amplitudinea dintre altitudinea maximă și minimă a reliefului antarctic.
Analizând harta grosimii calotei glaciare a Antarctidei, evidenţiaţi modul de distribuție a calotei
glaciare pe continent. Identificați zonele cu cea mai mare grosime a calotei glaciare și zonele cu cea
mai mică grosime a gheții. Explicați cauzele. Stabiliţi direcţiile de deplasare a gheţii. Identificaţi
regiunile de formare a celor mai importaţi gheţari de şelf.
3. Pentru a îndeplini punctul trei al planului trebuie să studiaţi harta climatică a Antarctidei
(Atlasul învăţătorului, pag.32) şi să stabiliți:
 variaţiile în timp şi spaţiu a temperaturii aerului (temperaturile lunilor ianuarie şi iulie,
temperaturile extreme);
 configuraţia specifică a izotermelor;
 cauzele care favorizează producerea celor mai scăzute temperaturi de pe glob;
 particularităţile de repartizare a precipitaţiilor pe continentul antarctic;
 cauzele care condiţionează cantitatea scăzută de precipitații anuale.

33
 ANEXA 1

ALGORITMI DE CARACTERIZARE A COMPONENTELOR DE MEDIU

I. Caracterizarea poziţiei fizico-geografice a continentului.

Algoritm:
1. Suprafaţa continentului (mln. km2).
2. Poziţia continentului faţă de Ecuator şi Meridianul 00.
3. Poziţia continentului faţă de alte continente.
4. Punctele extreme ale continentului.
5. Distanţa în grade şi km de la nord la sud şi de la vest la est.
6. Configuraţia ţărmurilor (insulele, peninsulele, golfurile).
7. Oceanele şi mările ce scaldă continentul, curenţii oceanici din apropiere.
8. Concluzii despre specificul poziţiei fizico-geografice în raport cu alte continente.
II. Caracterizarea unităţilor mari de relief
Algoritm:
1. Poziţia în cadrul continentului
2. Modul de desfăşurare (direcţia - pentru munţi, înclinaţia generală - pentru câmpii)
3. Altitudinea maximă şi minimă a reliefului.
4. Caracterul dezmembrării, formele exogene de relief.
5. Problemele ecologice.
III. Caracterizarea zonei climatice.
Algoritm:
1. Poziţia zonei climatice în cadrul continentului.
2. Graniţele zonei climatice (ce regiuni intersectează)
3. Tipul predominant de mase de aer.
4. Temperatura medie a lunilor ianuarie şi iulie, amplitudinea temperaturilor.
5. Cantitatea anuală de precipitaţii şi regimul lor.
6. Tipul de climă.
IV. Caracterizarea zonei naturale.
Algoritm:
1. Poziţia zonei naturale în cadrul continentului.
2. Graniţele zonei naturale (ce regiuni intersectează)
3. Modul de desfăşurare a zonei naturale (latitudinal, meridional) şi factorii care
influenţează acest mod.
4. Elementele meteorologice (temperatura medie a lunilor ianuarie şi iulie, cantitatea
anuală de precipitaţii)
5. Tipurile de vegetale şi speciile de plante.
6. Speciile de animale
7. Tipurile principale de soluri
8. Problemele ecologice.
V. Caracterizarea geografică a unui râu.
Algoritm:
1. Denumirea râului şi lungimea
2. Poziţia râului în cadrul continentului.
3. Poziţia izvorului şi caracterul gurii de vărsare (deltă, estuar, fiord, liman).
4. Caracterul reliefului în partea superioară a râului, şi cea inferioară.
5. Afluenţii principali.
6. Tipul de alimentare.
7. Regimul scurgerii râului (regimul râului).
8. Problemele ecologice şi căile de soluţionare a lor.

34
 ANEXA 2
LISTA DENUMIRILOR GEOGRAFICE.

America de Nord

Capuri: Murchison, Mariato, Prințul de Wales, Charles.

Peninsule: Alaska, Melville, Boothia, Labrador, Noua Scoţie, Yucatan, California, Kenai, Florida,
Seward.
Insule: Banks, Victoria, Melville, Ellesmere, Devon, Somerset, Baffin, Terra Nova, Sf. Laurenţiu,
Kodiak, Vancouver, Bahamas, Cuba, Haiti, Puerto Rico, Jamaica, arhipelagul Alexandru,
arhipelagul Antilele Mari, arhipelagul Antile Mici.
Golfuri: Bristol, Norton, Makkenzi, Amundsen, Hudson, Sf. Laurenţiu, Fundy, California, Mexic,
Panama, Tehuantepec, Campeche, Boothia, Alaska.
Câmpii: Litorală Atantică, Golfului Mexic, Mississippi, Hudson, Mackenzie, Câmpiile Centrale,
Valea Californiei, Valea Morții (Death Valley, – 86 m.);
Podişuri: Laurențian, Preriilor, Ozark, Missouri, Edowards, Liano-Estacado, Colorado, Marelui
Bazin, Columbia, Yukon, Frasser, Stikine, Mexican;
Munţi, vârfuri: Cordilieri, Aleutin, Alaska, Brooks, Mackenzie, Chiugach, Cascadelor, Sierra
Nevada, Sierra Madre Orientali, Sierra Madre Occidentali, Sierra Madre de Sud, Sierra Maestro,
Stâncoşi, Adirondack, Appalach, M-ii Albaştri (Blu Ridj), Torngat, Mckinley (6194 m),
Popocatepetl (vulcan, 5462 m), Orizaba (vulcan, 5699 m), Mitchell (2037);
Râuri: Yukon, Mackenzie, Athabasca, Fraser, Columbia, Snake, Sclavilor, Missouri, Mississippi,
Sacramento, Colorado, Rio Grande, Arkansas, Kansas, Platte, Ohio, Balsas, Niagara, Red River,
Alabama, Sf. Laurenţiu, Tennesi, Illinois, Savana, Nelison, Cercill.
Lacuri. Superior, Michigan, Huron, Erie, Ontario, Winnipeg, Winnipegosis, Marele Lac Sărat
(Greet Salt Lake), Marele Lac al Urşilor, Lacul Sclavilor, Athabasca, Renilor, Okechobee,
Nicaragua, Managua, Iuta, Chapala.
Deserturi: Mojave, Sonoran
America de Sud

Capuri: Gallinas, Horn, Parinas, Cabo Branco.

Peninsule: Guajira, Valdes;
Insule: Ţara Focului, Trinidad, Tobago, Chiloe, arhipelagul Falkland, arhipelagul Galapagos.
Golfuri: Venezuela, Panama, Guayaquil, Baia Grande, San Jorge, San Matias, La Plata;
Câmpii: Amazonului, Orinoco, Guiana, La-Plata, Grand Chaco, Pantanal, Interfluviu (Entre Rios),
Pampas;
Podişuri: Braziliei, Guiana, Mato Grosso, Patagonia, Yungas, Boliviei;
Munţi, vârfuri: Anzii de nord: Anzii Caraibi, Cordiliera Occidentală, Cordiliera Centrală,
Cordiliera Orientală, Cordiliera de Merida;
Anzii Ecuadorului: Cordiliera Occidentală, Cordiliera Orientală, vul. Cotopaxi (5897 m.), vul.
Chimborazo (6272m.);
Anzii Centrali: Cordiliera Occidentală, Cordiliera Centrală, Cordiliera Orientală;
Anzii Cilieni-Argentineni: Cordiliera de Coastă, Cordiliera Principală, v. Aconcagua (6960 m.);
Anzii de Sud: Anzii Patagoniei, vârful San-Valentin (4058m.);
Precordilierii: Sierras de Cordoba; Serra do Espinnaso, Serra do Mar, vârful. Bandeira (2890m.).

35
Râuri, cascade: Amazon, Maranion, Ucayali, Jurua, Purus, Madeira, Tapajos, Rio Negro, Orinoco,
Apure, Magdalena, Cauca, Paranaiba, Tocantins, San Francisco, Parana, Paraguai, Uruguay, La
Plata, Colorado, Negro, Cascada Angel, Cascada Iguasu;
Lacuri. Poopo, Titicaca, Mar Chiquita, Patus, Buenos Aires, Viedma, Argentino, Maracaibo, Lagoa
Mirim;
Deşerturi: Atacama.
Africa

Capuri: El-Abiad, Acelor (Agulhas), Almadies, Raas Hafun.

Peninsule: Somalia
Insule: Madagascar, Pemba, Zanzibar, Comore, Cosmoledo, Amirante, Capului Verde, Canare,
Socotra, San-Tome, Principe.
Golfuri: Aden, Sidra, Guinea.
Câmpii: Mozambic, Cattar, Senegambia.
Platouri şi podişuri: Azande, Lunda-Catanga, Tanezruft, Air, Kordofan, Darfur, Somaliei,
Etiopiei, Djos.
Depresiuni: Ciad, Bodele, Nigerului, Congo (Zair), Kalahari, Ocavango, Danakil
Deşerturi: Sahara, Marele Erg Occidental, Marele Erg Oriental, Ergul Chech, Nubiei, Danakil,
Namib, Ergul El Djouf, Deşertul de Vest, Deşertul de Est.
Munţi: El-Rif, Tel-Atlas, Anti-Atlas, Atlasul Şaharian, Atlasul Înalt, Kamerun, Ruvenzori,
Mitumba, vulc. Kilimandjaro, vulc. Kenya, vul. Kamerun, pisc. Toubkal 4165 m, Capului, Scorpiei,
Ahaggar, Tibesti.
Râuri: Senegal, Volta, Niger, Benue, Kongo, Lualaba, Lukuga, Kasai, Şari, Cunene, Orange, Vaal,
Kagera, Nil, Nilul Alb (Bahar el Jebel), Nilul Albastru, Sobat, Atbara, Zambezi, Limpopo.
Lacuri: Victoria, Tanganyka, Niasa (Malawi), Mobutu-Sese-Seco, Kioga, Mveru, Rudolif
(Turkana), Tana, Ciad, Kiwu.
Mlaştini: Makarikari, Okowango.
Rezervaţii naturale: Ruvenzori (Uganda), Virunga (la graniţa între Zair şi Ruanda), Ţavo
(Chenia), Serengheti (Tanzania), Cafuă (Zambia), Kalahari (Botswana), Kriugher (RSA),
Kilimandjaro, Victoria-Fols.
Australia

Capuri: York, Wilson (Sud-Est), Steep-Point, Byron.

Peninsule: Capului York, Eyre, Yorke, Arnhem.
Câmpii: Câmpia Marelui Bazin Artezian, Carpentaria, Nullarbor.
Platouri şi podişuri: Australiei de Vest, Kimberley, Hamersley, Barkly.
Deşerturi: Marele deşert de Nisip, Marele deşert Victoria, Simpson, Ghibson,.
Munţi: Marea Cumpănă de Apă, Alpii Australiei, vârful Kosciusko, Flinders, Macdonel, Musgrave,
Darling.
Râuri: Murray, Darling, Cooper-Creek, Fuzroy, Victoria, Flinders, Mitchell.
Lacuri: Eyre, Torrens, Frome, Gairdner.
Oceania
Insulele Melaneziei: Noua Guinea, Noua Britanie, Solomon, Santa Cruz, Noi Hebride (Vanuatu),
Noua Caledonia, Fiji, Tonga, Kermadec.
Insulele Microneziei: Caroline, Kiribati, Marchall, Ratak, Ralik, Tuvalu.

36
Insulele Polineziei: Hawaii, Line, Phoenix, Tuamotu, Cook, Tubuai, Marquises.
Antarctida

Mările: Bellingshausen, Amundsen, Ross, Weddell.

Munţi: Transantarctici, Vernadski, Gamburţev, vârful Winson 4897 m, vulc. Erebus 3194m.
Câmpii: Byrd, Şmidt, Câmpia de Vest, Câmpia de Est.
Platouri: Platoul de Est, Sovetic, Polar.
Gheţari de şelf: Ronne, Ross.

Bibliografie

1. Caloianu, L., Gorbocea V., Marin I., Radulescu I. Geografia continentelor, Bucureşti, 1980.
2. Eugen Rusu. Geografia continentelor. Australia şi oceania. Bucureşti, 1999. - 195 p.
3. Marian Marin, Gabriela Manea, Vasile Popa. Geografie regională. America de Sud. Bucureşti,
2004. - 230 p.
4. Marin, I., Continentele. Geografia regională. Bucureşti, 1995. - 438 p.
5. Urdea P. Dicţionar de nume geografice. Timişoara. 2004. - 335 p.
6. Ерамов Р. А. Практикум по физической географии материков. М. 1987. 112 с.
7. Физическая география материков и океанов. (Под общей редакции А. М. Рябчикова). М.
1988. - 588 с.
8. Галай И. И., Жучкевич В., Рылюк Г. Физическая география материков и океанов. Минск.
1988.

37