Nișa ecologică.

Teritorialitatea
 Nișa ecologică
Termenul de nișa provine din punct de vedere etimologic de la cuvântul francez niche = o adâncitură naturală sau
artificială care poate avea rol protector.

Nișa ecologică - reprezintă rolul și locul specific pe care o specie îl ocupă într-un ecosistem. Ea include toate aspectele
care definesc modul în care o specie interacționează cu mediul său și cu alte organisme.

Aceasta se referă la:

Resursele utilizate: speciile ocupă nișe ecologice unice în funcție de tipul de hrană pe care o consumă, locul unde se
reproduc, și alte resurse esențiale pentru viața lor.

Comportamentul: include modul în care specia se hrănește, se reproduce, migrează și se adaptează la schimbările de
mediu.

Interacțiuni cu alte organisme: nișa ecologică implică modul în care specia interacționează cu alte organisme din
ecosistem, cum ar fi competiția pentru resurse, relațiile de pradă și prădător, simbioza și altele.

Factorii de mediu: nișa ecologică este influențată de factorii abiotici din mediu, precum temperatura, umiditatea, lumina
solară, și altele.

Rolul în ciclurile de nutrienți: speciile pot avea un rol important în reciclarea nutrienților și în menținerea echilibrului în
ecosistem.
 Eugene Odum
Odum definește nișa ca poziția sau statutul unui organism într-o
comunitate sau în ecosistem. Această poziție rezultă prin
conlucrarea mai multor factori: adaptările structurale ale
organismelor și răspunsurile fiziologice și comportamentale. Una și
aceeași specie aflată în ecosisteme diferite va ocupă aceeași nișă în
timp ce speciile (populațiile) diferite ajunse în aceleași condiții se
pot adapta pentru ocuparea aceleiași nișe.

Pentru a determina nișa ecologică a unei specii e necesar să cunoaștem suma activităților
sale, în special sursa de hrană, de energie, rata metabolismului, producția de biomasă,
comportamentul și efectul acestor parametri asupra altor specii sau a ecosistemului în
ansamblu.
 Nișa ecologică cuprinde în calitate de unitate
structurală și funcțională a ecosistemului următoarele 3
componente:
Nișa trofică
Nișa spațială Nișa
multidimensională
 Conceptul de „nișă spațială” se referă la rolul specific și la locul ocupat de o
Nișa spațială specie sau o populație într-un anumit mediu sau habitat, luând în considerare
dimensiunea spațială a acestuia. În ecologie nișa spațială este fragmentată
pe porțiuni de teren în care animalul își găsește adăpostul:

ex: vulpe - vizuină;

păsările - cuibul;
cârtița - galerii sub sol;
La plante „nișa spațială” este dată de reacțiile fiziologice ale plantei față de variațiile factorilor fizici și chimici din
biotop precum și față de orizonturile solului și adâncimea la care ajung rădăcinile plantelor. Reacțiile sunt diferite de la o
specie la alta, ca urmare nișa spațială diferă de la specii diferite, eventual poate să existe o suprapunere parțială. Chiar
dacă 2 specii de plante cresc în același biotop, nișele lor spațiale nu se suprapun deoarece utilizarea apei și a sărurilor
minerale ale biotopului se fac în momente diferite. În acest caz nișele spațiale nu se suprapun deși ocupă același loc.

Ex: speciile de toporași,

brândușa de toamnă cresc
în același biotop, rădăcinile
lor ajung la aceeași
adâncime în sol, dar ele
utilizează în momente
diferite ale anului resursele
trofice.
Există cazuri când nișa spațială este suprapusă schimbărilor de poziție. De
exemplu la speciile Ovalisia festiva (gândacul sfredilitor al scoarței, atacă
diferite specii de pin), trăiește într-o nișă spațială în pădure, la nivelul tulpinii
arborilor, iar dacă atacă plantele din semideșerturi atunci migrează la nivelul
rădăcinilor arborelui gazdă.
Nișa trofică
Nișa trofică cunoscută și sub numele de nivel trofic sau treaptă trofică, se referă la poziția unui organism sau a unei specii
într-o rețea tradițională a lanțului alimentar sau a unei rețele trofice. Această nișă indică modul în care un organism
interacționează cu alte organisme din ecosistemul său, inclusiv ce mănâncă, cine îl mănâncă și cum contribuie la fluxurile
de energie și materie din acel ecosistem.
Nișa trofică a unei specii poate fi foarte specifică sau mai generalistă,
în funcție de adaptările și preferințele sale alimentare. De asemenea,
nișa trofică a unei specii este strâns legată de locul său în ierarhia
alimentară a ecosistemului și de rolul său în transmiterea de energie
și materie în acel ecosistem.

Este important de înțeles nișa trofică a diferitelor

specii, pentru a înțelege funcționarea ecosistemelor și
pentru a evalua impactul schimbărilor în populațiile
sau comportamentul acestor organisme asupra
întregului ecosistem.
Nișa multidimensională
În contextul ecologiei sau al biologiei, termenul de „nișă multidimensională” se referă la rolul specific și la locul ocupat
de o specie sau o populație într-un ecosistem sau într-un habitat. Această „nișă” include o varietate de dimensiuni sau
factori care influențează cum o specie interacționează cu mediul și cu alte organisme.
Acești factori sau dimensiuni pot include:
Adaptările
Preferințele specifice
alimentare

Habitatul

Preferințele de
Comportamentul de temperatură și climă
reproducere
Interacțiunea cu alte
organisme

Aceste dimensiuni sunt importante pentru a înțelege cum speciile se potrivesc în ecosistem și cum se pot adapta la
schimbările în mediul lor. Ideea de „nișă multidimensională” subliniază complexitatea și diversitatea modului în care
speciile interacționează cu mediul și cu alte organisme din acel mediu.
Nișele fundamentale ale diferitor specii nu sunt separate în mod larg, clar și rigid. Există suprapuneri ale nișelor care
au efecte asupra lărgimii acestora.
Păsări cu nișe ecologice mari: Cormoranul negru
Lărgimea nișei ecologice se referă la cât de Sturzul cântător (Thurdus (Phalacrocorax carbo)
variate sunt resursele și condițiile pe care o philomelos )
specie le poate utiliza sau tolera. O specie cu
o nișă ecologică largă este capabilă să
utilizeze o gamă variată de resurse și să se
adapteze la diverse condiții de mediu. Pe de
altă parte, o specie cu o nișă ecologică
îngustă este specializată și depinde în
principal de un set restrâns de resurse și
condiții.
Animale cu nișe ecologice înguste: Orca (Orcinus orca)
Koala (Phascolarctos cinereus)
Aceste exemple ilustrează cum animalele cu
nișe ecologice înguste sunt adesea
specializate pe resurse sau habitaturi
specifice și pot avea dificultăți în a se adapta
la schimbările din mediu.
Suprapunerea nișelor ecologice poate avea multiple implicații în ecologie și poate influența modul în care speciile
interacționează într-un ecosistem dat. Acest concept este important pentru înțelegerea dinamicii ecosistemelor și a modului în
care speciile se adaptează și se evită reciproc pentru a supraviețui într-un mediu concurențial.

Lupul și Coiotul și
coiotul vulpea

Acestea sunt doar câteva exemple de suprapunere

a nișelor ecologice în lumea naturală.
Leul și Suprapunerea poate avea impact semnificativ
hiena asupra interacțiunilor dintre specii și asupra
modului în care acestea se adaptează la mediul
lor.
Discriminarea nișelor, sau segregarea nișelor, reprezintă fenomenul prin care două sau mai multe specii sau populații diferite își
delimitează nișele ecologice astfel încât să reducă competiția directă pentru resursele limitate dintr-un habitat sau ecosistem.
Acest fenomen are loc atunci când speciile evoluează sau dezvoltă trăsături și preferințe ecologice distincte care le permit să
ocupe un spațiu sau să utilizeze resursele în mod diferit pentru a evita concurența cu alte specii. Discriminarea nișelor este un
exemplu de adaptare la mediul înconjurător și poate contribui la coexistența a mai multor specii în același habitat.
Ex: unele specii de păsări pot să se specializeze
Modalități prin care
Specializare în hrănirea cu semințe, în timp ce altele preferă
speciile pot discrimina
alimentară insectele sau fructele.
nișele ecologice
Diferențiere în Ex: speciile pot să fie active în timpul zilei
Adaptări timpul zilei sau a sau a nopții sau să migreze în timpul anului
comportamentale sezonului în funcție de schimbările sezoniere. Acest
lucr le permite să utilizezeresursele în mod
Utilizarea diferit și să evite competiția directă
Ex: speciile pot să diferitelor niveluri
folosească semnale de ale habitatului Ex: unele specii pot să ocupe părți diferite
comunicare specifice sau Specializare în cuibărit ale aceluiași habitat, cum ar fi păsările care
să aibă teritorii diferite sau reproducere trăiesc în partea superioară a copacilor
pentru a reduce conflictul versus cele care trăiesc în partea inferioară a
între indivizi. vegetației
Ex: anumite păsări pot să Discriminarea nișelor este importantă pentru coexistența speciilor într-un
cuibărească în scorburi de ecosistem, deoarece reduce competiția directă și permite diversitatea
copaci, în timp ce altele să facă biologică să prospere. Ea reflectă procesele de evoluție și adaptare care au loc
cuiburile pe stânci sau sol. în natură pentru a asigura supraviețuirea și succesul speciilor în mediul lor.
Nișele ecologice echivalente se referă la situația în care două sau mai multe specii diferite ocupă nișe ecologice similare sau au necesități
ecologice similare în același habitat sau ecosistem. Cu alte cuvinte, aceste specii utilizează resurse similare sau au un comportament și
preferințe ecologice apropiate, dar coexistă în același mediu fără a intra în competiție directă sau fără a fi excluse reciproc. Aceasta se
întâmplă de obicei prin adaptări sau diferențieri subtile care permit speciilor să împartă resursele și spațiul în mod eficient.

Ex: Nișa ecologică echivalentă poate fi observată în
cazul a două specii de păsări care se hrănesc cu
insecte, dar care au preferințe diferite pentru tipurile
de insecte sau momentele zilei în care se hrănesc.
Astfel, ele pot să împartă același habitat și resurse, dar
evită competiția directă.
Ex: Plantele care cresc în același sol și în același
climat, dar care se diferențiază în perioada de înflorire
sau în adaptările pentru a face față schimbărilor
sezoniere. Aceste plante pot să împartă resursele
solului și ale apei într-un mod care le permite să
coexiste.
Teritorialitatea Teritorialitatea se referă la comportamentul unor animale de a ocupa și apăra un anumit teritoriu sau spațiu
împotriva altor indivizi sau grupuri de indivizi.
Definirea și apărarea
teritoriului
Teritorialitatea poate varia în funcție de specie, de
Aspecte importante Resurse și mediul în care trăiesc animalele și de resursele pe care
legate de teritorialitae reproducere le caută. Este un aspect important al
Stabilirea comportamentului animal și contribuie la organizarea
ierarhiilor sociale și structura comunităților ecologice.

Comunicarea Reducerea
competiției

Exemple de teritorialitate: Leii care își apără teritoriile de alte grupuri de lei.

Păsările cântătoare care cântă pentru a marca teritoriul.

Reptilele care își păzesc cuiburile și zonele de adăpost.