Vertebrate

acvatice
Pelicanul comun
(Pelicanus
onocrotalus)
Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Aves

Ordin: Pelecaniformes

Familie: Pelecanidae

Gen: Pelecanus

Specie: Pelecanus
onocrotalus
Descriere
Este una dintre cele mai mari păsări, anvergura
aripilor putând ajunge până la 3,3m. Exemplarele
adulte le putem recunoaște după culoarea
corpului alb-rozată și după remigele care
formează o bordură neagră pe fața inferioară a
aripii. Pelicanii comuni juvenili au partea dorsală
alb cafenie, iar partea inferioară alb murdară și
prezintă un sac gular galben. Pe frunte prezintă
pene cafenii care se prelungesc spre cioc
formând un unghi ascuțit iar picioarele sunt
cafeniu-roz. Datorită dimensiunii, pelicanii comuni
par că se mișcă greoi pe sol, însă sunt buni
zburători ajutându-se de curenții ascendenți.
Distribuție

Deoarece preferă habitatele lacustre, pelicanul

comun are o distribuție insulară fiind prezent
din estul Europei până în estul Mongoliei.

Populații sedentare se regăsesc pe continentul

African, în rest, iernează în nord-estul Africii,
Irak și nordul și estul Indiei.
Populație

Este o specie protejată la nivel global cu

efective în continuă scădere, populația
Europei fiind estimată la mai puțin de 5000 de
perechi cuibătoare, majoritatea cuibărind în
Delta Dunării.

În timpul migrației se organizează în stoluri

mari, iar Delta Dunării preprezintă un nucleu,
deoarece în această perioadă, numărul
indivizilor prwzenți aici, poate ajunge până la
20000.
 Mediul de viață și
biologia speciei

Este o specie care este întâlnită pe lacuri

calde, întinse, saline, sau salmastre, în
delte și coaste ale mărilor continentale.
Pot trăi până la 30 de ani, iar maturitatea
sexuală o ating la 3-4 ani. Fiind păsări
sociabile formează agregate în vederea
hrănirii, dezvoltând diverse tehnici. Una
dintre ele este dirijarea peștilor spre mal,
unde apa este puțin adâncă, iar peștii
ușor de pescuit. Sunt preponderent
ihitofagi, dar la nevoie pot consuma
broaște, crustacee sau chiar puii altor
păsări pentru ași asigura cerința zilnică
de hrană de aproximativ 1,5kg.

În perioada reproducerii formează colonii

mari alcătuite din cuiburi construite din
plane. depun 2, rar 3 ouă care eclozează
în 32- 36 de zile, icubația fiind asigurată
de ambii părinți. Până reușesc să
zboare, puii au nevoie de grija părinților
timp de 65-75 de zile. Aproximativ 64%
din pui ajung la maturitate.
Presiuni și amenințări
Cea mai mare amenințare pentru această specie
o constituie degradarea și pierderea habitatului
datorită poluării sa distrugerii de către om.

Vânătoarea și braconajul, instrumentele

inadecvate folosite la pescuit dar și turismul
haotic, cu barci supra-motorizate, care circulă cu
mare viteză, reprezintă amenințări pentru
pelicanul comun.

Din cauza barcilor de viteză mare și a

comportamentului primitiv al conducătorilor
acestora, ce intră cu mare viteză în grupurile de
pelicani care pescuiesc și îi haituiesc, pelicanii
ajung cu greu să reușească să se hrănească.
Fiind păsări lente, au nevoie uneori de mai bine
de o oră să adune peștii în„horă„, în mijlocul
grupului sau în mal și să înceapă să se
hrănească. De foarte multe ori, în acest timp,
apare o barcă rapidă care îi haituiește și îi
împiedică șă-și adune peștii necesari hrănirii lor
și a puilor
Curiozități

● ciocul poate atinge lungimea de 50 cm;

● sacul gular poate susține până la 11 kg;
● când clocesc, acoperă ouăle cu membrana
interdigitală
 Alcedo athis Acrocephalus Remiz pendulinus Tadorana ferruginea
arundinaceus
Pescăruș albastru Boicuș Călifar roșu
Lăcar mare

10 Vertebrate acvatice
Ciconia cionia Phalacrocorax Tadorana tadorana Cygnus olor
carbo
Barza albă Călifar alb Lebăda de vară
Cormoran mare
Alburnus alburnus Ondatra zibethicus

Oblete Bizam (ondrată)