CLASA AVES

SUPRAORDINUL PALAEOGNATHAE

Ordinul Tinamiformes cuprinde un grup mic și omogen de păsări terestre sud-

americane, a căror mărime variază între cea a unei prepelițe și cea a unei găini. Păsările din acest
ordin au cap mic, nări așezate mai aproape de vârf decât de bază, cioc turtit dorso-ventral, gât
lung, stern prevăzut cu carenă, pene grupate în pterile, aripi scurte și rotunde, puțin apte pentru
zbor. Retricele sunt scurte și moi, asemănătoare cu penele de pe spate, abia putând fi distinse.
Reprezentanții acestui ordin nu zboară decât rareori și obișnuiesc să alerge prin iarbă. Ouăle lor
sunt intens și uniform colorate și au coaja ca și porțelanul. Ele sunt clocite în gropi mici scobite
în pământ. Puii ies acoperiți de puf și sunt nidifugi. Cele mai multe specii trăiesc în perechi. Se
hrănesc cu semințe și insecte. Carnea lor este gustoasă, aceste păsări fiind vânate ca și prepelițele
de la noi.
Ordinul Struthioniformes cuprinde păsări precum struțul și emu, păsări de mărime
mijlocie și mare, de la câteva kilograme și 50 cm înălțime până la 150 de kg și 3 m înălțime
(struțul african). Sunt păsări terestre, care nu sunt capabile de zbor. Aripile sunt slab dezvoltate,
dar sunt compensate de membrele inferioare puternic dezvoltate, astfel încât pot alerga cu viteze
de până la 45 km/h. Au stern lat și lipsit de carenă, clavicule rudimentare, schelet redus al
aripilor și oasele pubiene unite printr-o simfiză. Reprezentanții acestui ordin se găsesc în special
în emisfera sudică. Se hrănescu cu vegetale și animale mici. Deși nu sunt păsări lacome, unii
indivizi înghit tot ce le intră pe gât și își umplu stomacul chiar cu obiecte nedigerabile. Sunt
păsări poligame. Puii sunt nidifugi, la unele specii ei fiind îngrijiți de masculi, care și incubează
ouăle.
Ordinul Apterygiformes cuprinde păsările kiwi, care se deosebesc prin talia redusă și
prin modul lor de viață noctur. Corpul lor este rotund, gâtul scurt, capul mic, ciocul mul mai lung
decât capul, având nările așezate în vârful său. Aripile au structura normală, dar sunt reduse.
Remigele și rectricele lipsesc. Penele sunt lungi, fără hiporahis dezvoltat și de culoare brună.
Picioarele sunt scurte, dar puternice, prevăzute cu patru degete. Ochiul lor nu are pieptene.
Mirosul este foarte dezvoltat. Hrana lor se compune mai ales din râme și insecte. Depun câte 3-4
ouă, la intervale mari. Reprezentanții acestui ordin se întâlnesc în Noua Zeelandă, fiind chiar
simbolul acestei țări.

SUPRAORDINUL NEOGNATHAE

Ordinul Galliformes cuprinde o serie de păsări tericole și arboricole. În general sunt

robuste, greoaie și slab zburătoare cu aripi scurte, rotunjite și bombate. Ciocul lor este puternic.
Prezintă degete și gheare care sunt folosite pentru scurmat. Masculul unor specii prezintă un
pinten pe tars. Multe specii prezintă în regiunea capului porțiuni golașe de tegument colorate în
roșu (creastă, bărbie, negi, rozetă). Dimorfismul sexual, la unele specii, este evident. Majoritatea
speciilor sunt poligame. Cuiburile și le fac pe sol. Puii sunt nidifugi, capabili să-și caute singuri
hrana. Față de alte ordine, galliformele prezintă prolificitate mare. Multe din ele duc o viață
arboricolă, dar sunt și specii care populează ținuturile de șes. Unele din ele prezente chiar și-n
ținuturile deșertice. Singurele zone în care nu se găsesc reprezentanți ai acestui ordin sunt
arhipeleagul polinezian și ținuturile antarctice. Hrana preferată este de natură vegetală însă
consumă și hrană animală pe care o colectează de pe sol. Multe dintre specii sunt de interes
cinegetic, iar altele sunt stămoși ai unor păsări domestice.
Ordinul Anseriformes cuprinde păsări acvatice sau semiacvatice de talie mare sau
mijlocie, cu degetele anterioare ale picioarelor unite printr-o membrană întreagă (picior de tip
palmat). Capul este relativ mare cu ciocul comprimat dorso-ventral. Pe marginile interne ale
ciocului sunt prezente numeroase lamele cornoase care alcătuiesc un filtru prin care se strecoară
apa și este reținută hrana. Culoarea penajului variază în funcție de specie, sex, vârstă și, uneori,
după anotimp. Glanda uropigină este bine dezvoltată. Masculii prezintă un organ copulator, bine
dezvoltat. Puii sunt nidifugi și acoperiți de puf. Anseriformele sunt bune înotătoare și zburătoare.
Au o largă răspândire, fiind întâlnite în toate continentele, cu excepția Antarcticii. Pentru
regiunile reci și temperate sunt migratoare.
Ordinul Sphenisciformes cuprinde păsările care poartă denumirea de pinguini. Sunt 16
specii marine, nezburătoare, dar foarte bune înotătoare și scufundătoare. Au gâtul relativ scurt,
trunchiul ușor turtit dorso-ventral, picioarele scurte deplasate mult în urma corpului. Din această
cauză, pe uscat au o poziție verticală, călcând pe toată lungimea degetelor și pe tarsometatars.
Cele 4 degete sunt unite cu o membrană interdigitală. Aripile mici, acoperite cu pene scurte și
late ca niște solzi, sunt improprii pentru zbor. Pe uscat, pinguinii sunt miopi, au mers legănat și,
la nevoie, fac sărituri cu destulă ușurință. Când sunt grăbiți se așează pe burtă și își împing
corpul cu ajutorul picioarelor și a aripilor. Scheletul lor este format din oase tari, pline cu
măduvă, iar sternul lat prezintă o carenă de care se prind mușchii pectorali. Penajul de pe spate
este de culoare neagră, iar cel de pe partea ventrală este alb. Pinguinii își petrec o bună parte din
viață în apă. Se scuufundă până la 10-30 m adâncime. Se hrănesc cu pești, moluște și mai ales
crustacee. Ei sunt răspândiți numai în emisfera sudică, fiind întâlniți pe coastele Antarcticii,
Australia, Americii de Sud și Africii de Sud purtați de curenții reci ce scaldă aceste continente.
Ordinul Gaviiformes cuprinde numai 4 specii, toate incluse în familia Gaviide
(cufundacii). Sunt păsări adaptate la mediul acvatic, toate bune înotătoare și scufundătoare.
Picioarele sunt plasate în partea posterioară a corpului. Degetele sunt uniteb print-o membrană
(picior de tip palmat). Ciocul este alungit și puternic. Pe uscat se mișcă greu. Au pene unsuroase
tari, bine lipite de corp. Pe spate au culoare cenușie sau neagră cu mici peet albe, iar partea
ventrală este alb-sidefie. Puful este bogat și retricele scurte. Cufundarii cuibăresc pe lacuri și
heleștee în zonele arctice și subarctice din nordul Americii, Groenlanda, Islanda și Eurasia. Sunt
păsări migratoare iarna, deplasându-se spre sud, ajungând și în România. Se hrănesc cu pești,
moluște și crustacee, iar la noi sunt oaspeți de iarnă.
Ordinul Porcelariiformes cuprinde specii exclusiv marine, foarte bune zburătoare, cu
aripile lungi și ascuțite. Degetul posterior este aproape dispărut, iar degetele anterioare sunt unite
printr-o membrană. Nările sunt plasate la capătul unor tuburi așezate pe partea superioară a
ciocului, de unde și numele de Tubinares. Ciocul lor este puternic, cu vârful ascuțit și încovoiat.
Au mirosul foarte bine dezvoltat. Aceste păsări nu vin pe uscat decât să-și depună oul și să-și
crească puiul. Se hrănesc cu pești și alte animale acvatice, uneori chiar cu cadavre. Sunt păsări
coloniale. Cuibul îl fac pe stânci, iar îngrijirea puilor durează mult, aproximativ 11 luni. Trăiesc
în largul mărilor și oceanelor în diferite zone climatice.
Ordinul Podicipediformes are reprezentanți cunoscuți, la noi, sub numele e corcodei și
sunt grupați într-o singură familie, Podicipedidae. Sunt păsări acvatice, slab zburătoare, dar bune
înotătoare și scufundătoare. Au trunchiul alungit, turtit dorso-ventral, pieptul lat, gâtul lung și
relativ subțire. Picioarele sunt așezate mult posterior și de aceea pe uscat se mișcă greu, târându-
se pe piept. Tarsul este puternic comprimat lateral, iar degetele prezintă fiecare câte o membrană
(fisipalmat). Penajul este de obicei, negru pe partea dorsală și alb sidefiu pe partea ventrală a
trunchiului. Prezintă dimorfism sexual sezonier. Trăiesc în pereche și își fac cuib plutitor din
plante acvatice. Puii sunt nidifugi. Se hrănesc cu pești, broaște, crustacee și alte animale acvatice.
Reprezentanții acestui ordin au o distribuție largă în Europa și Asia, în zonele temperate, și în
Africa, în zona centrală și sudică.
Ordinul Phoenicopteriformes cuprinde un singur gen cu 5 specii. Au picioarele și gâtul
alungite mult și subțiate. Degetele picioarelor sunt unite printr-o membrană, iar treimea
anterioară a ciocului este îndoită în jos într-un unghi aproape drept. Limba este cărnoasă și
prezintă spini cornoși ascunși în sănțulețele mandibulei, iar marginile ciocului sunt prevăzute cu
lame cornoase ce alcătuiesc un filtru pentru strecurarea hranei. Penajul alb este suflat cu puțin
roșu pe aripi. Trăiesc în colonii mari care, uneori, pot număra zeci sau chiar sute de mii de
exemplare. Locurile preferate sunt ținuturile mlăștinoase de pe malul lagunelor sărate sau dulci.
Cuibul, în formă de trunchi de con, este făcut din plante amestecate cu nămol, ce se usucă și
conțin, de regulă, un ou, excepțional două. Durata de viață este de 27 de ani, iar în captivitate de
50 de ani. Se hrănesc cu vegetale și animale pe care le culeg de pe fundul apelor, scufundându-și
capul și o parte a gâtului. Phoenicopterus ruber roseus (flamingoul roz) este prezent în Europa.
Ordinul Ciconiiformes cuprinde păsări semiacvatice ce trăiesc în apropierea apelor, a
locurilor mlăștinoase, în câmpiile umede. Există și unele specii care trăiesc în păduri. Cele mai
multe din ele au picioare lungi terminate cu patru degete unite la bază printr-o membrană. Partea
inferioară a gambei și tarsul sunt golașe. Gâtul este alungit, penajul divers colorat și glanda
uropigină prezentă. Au ciocul lung, puternic. Sunt păsări carnivore, hrănindu-se cu broaște, pești,
insecte, moluște, șerpi, șopârle, mamifere mici și pui de păsări. Cuibăresc în arbori sau în
desișurile bălților, unele specii constituindu-se în colonii. Puii sunt nidicoli și acoperiți de puf.
Au o largă răspândire, iar cele din ținuturile reci și temperate migrează în timpul iernii.
Ordinul Pelecaniformes cuprinde păsări de talie mare sau mijlocie adaptate la viața
acvatică, bune înotătoare și zburătoare. Toate cele patru degete de la picioare sunt prinse într-o
membrană înotătoare întreagă, degetul I fiind îndreptat lateral (picior totipalmat). Au ciocul mare
și cu un sac gular format din piele golașă. Aripile sunt mari și zigopodul evident alungit. Sunt
monogame, depun ouă albe, iar puii sunt nidicoli și sunt hrăniți cu conținutul gușii părinților prin
regurgitare. Se hrănesc cu pești și alte animale acvatice. Sunt larg răspândite pe glob.
Ordinul Falconiformes cuprinde păsările răpitoare de zi (vulturi, acvile, ulii, găi, ereți,
șoimi). Au ciocul puternic cu mandibula superioară, în a doua jumătate a ei, arcuită în jos și
ascuțită la vârf. Ghearele sunt încovoiate, ascuțite și puternice. Tarsul de regulă golaș, nu prea
lung și puternic. Corpul robust, pieptul lat, aripi bine dezvoltate. Capturarea prăzii se face, de
regulă, cu ajutorul ghearelor, iar sfâșierea ei cu ajutorul ciocului. Sunt excelente zburătoare.
Penajul este colorat, la majoritatea speciilor, în culori sobre. Văzul, auzul și mirosul sunt foarte
bine dezvoltate. Câmpul vederii binoculare este mare. Multe dintre ele manifestă un evident
dimorfism sexual, femela fiind, dde obicei, mai mare decât masculul. Depun o singură pontă pe
an, formată, la cele de talie mare, de un singur ou. Puii sunt nidicoli, având nevoie de multă
îngrijire. Cele mai multe răpitoare se hrănesc cu pradă vie pe care o prind din zbor (șoimii) sau
se reped din zbor asupra ei, atunci când este descoperită mișcându-se pe pământ. Vulturii sunt
negrofagi, hrănindu-se cu cadravre. Există specii care se hrănesc cu excremente, insecte sau chiar
fructe.
Ordinul Gruiformes cuprinde mai multe familii de păsări terestre și alergătoare. Unele
trăiesc prin mlaștini și câmpii joase, ținându-se aproape de apele curgătoare sau stătătoare, altele
 pot trăi pe șesuri uscate sau în păduri. Au picioare înalte, aripi rotunjite și scurte. Puii sunt
nidifugi. Dintre toate speciile acestui ordin, doar cocorii sunt buni zburători.
Ord. Charadriiformes conține peste 350 de specii. Aceste păsări au o distribuție largă,
în toată lumea, trăiesc lângă sau în apă, dulce sau marină. Penajul este la majoritatea în modele
de alb, gri, maro și negru. Picioarele, ciocul, ochii pot fi galbene sau roșii. Ciocul variază în
funcție de hrană. Majoritatea speciilor se hrănesc cu pești, unele specii consumă insecte și
nevertebrate sau hrană de materie vegetală. Unele specii sunt bune înotătoare și mai slabe
zburătoare, altele preferă să trăiască la mal. Speciile care sunt bune zburătoare migrează pe
distanțe lungi iar altele sunt sedentare. Multe specii trăiesc în colonii mari de iernare sau
reproducere. Acestea își construiesc cuiburile și își cresc puii în același loc. Sunt specii
monogame iar îngrijirea progeniturii se face de către ambii părinți.
Subordinul Charadrii (păsări limnicole) cuprinde specii de păsări zvelte, cu
ciocul subțire și destul de lung. Degetele anterioare unite cu o membrană, degetul posterior redus
sau chiar absent. Penajul tare, bine lipit de corp. Cele mai multe dintre ele cuibăresc pe sol. Puii
sunt acoperiți cu puf și sunt nidifugi. Sunt bune alergătoare și zburătoare, iar unele dintre ele și
foarte bune înotătoare. Se hrănesc mai ales cu nevertebrate.
Subordinul Lari (pescăruși și chire) curpinde păsări acvatice, care, cea mai
mare parte a timpului și-o petrec într-un zbor neobosit, iute și îndemânatic. Pot rămâne multă
vreme în zbor deasupra apelor, adesea îndepărtându-se mult de țărm. Talia lor variază după
specie. Au cioc puternic, gât scurt, trunchi destul de robust, aripi lungi și ascuțite. Degetul
posterior este redus sau dispărut. Glanda uropigină bine dezvoltată. Corpul este acoperit cu pene
mărunte, dese și cu puf bogat care pe partea ventrală formează un înveliș ce amortizează șocul
loviturii corpului cu apa. Hrana principală o contituie peștii asupra cărora se aruncă din zbor.
Când plonjează în apă poate ajunge până la o jumătate de metru adâncime. Cuiburile și le fac în
locuri ferite și se constituie în colonii. Ouăle sunt clocite de ambele sexe. Puii eclozați sunt
nidicoli, acoperiți de puf.
Subordinul Alcae (alcele) cuprinde specii exculsiv marine care înoată ușor și se
scufundă cu abilitate, asemănându-se astfel cu pinguinii. Au corpul masiv, cap destul de mare,
gât scurt, picioare deplasate posterior așa încât pe uscat au o poziție aproape verticală. Degetele
anterioare, numai acestea prezente, sunt unite într-o membrană. Penajul este alb pe partea
ventrală, iar în rest este de culoare închisă. Pe sol se deplasează greu, legănându-se, iar zborul,
greoi și de scurtă durată. Înoată sub apă cu ajutorul aripilor, picioarele fiind folosite drept cârmă.
Ciocul lor este comprimat lateral, la unele din ele este foarte înalt și îngust. Mandibula
superioară are o ramfotecă compusă din câteva plăci cornoase și prezintă marginile tăioase.
Depun un singur ou destul de mare și intens pigmentat. Sunt păsări gregare și în timpul clocitului
formează colonii imense. Sunt răspândite în țărmurile nordice ale Oceanului Atlantic și Pacific și
numai puține specii coboară la sud de Cercul Polar. Unele specii de alciforme, pentru o anumită
perioadă a anului, constituie singura sursă de carne pentru locuitorii din regiunile Groenlandei.
Ordinul Columbiformes cuprinde 320 de specii de porumbei și păsările Dodo, care au
dispărut. Este un grup omogen de specii arboricole. Au distribuție în toată lumea, exceptând zona
arctică. Au dimesiuni mici-medii, capul mic, gâtul scurt. Aripile lungi și ascuțite execută multe
bătăi în zbor. Coada este lungă. Carena este bine dezvoltată. Sunt specii bune zburătoare.
Picioarele sunt adaptate pentru mers. Penajul este gri în general, iar penele reflectă lumina
formând nuanțe metalice de vrede, roz, mov, roșu, portocaliu și albastru. În general nu prezintă
dimorfism sexual. Majoritatea au cioc scurt, cu o protecție a nărilor. Se hrănesc cu semințe și
fructe. Prezintă o dilatare a esofagului, o gușă în care se formează o substanță brânzoasă: lapte de
porumbel cu care aceștia își hrănesc puii. Păsările sunt diurne. Unele dintre specii migrează,
altele sunt sedentare. Sunt și specii coloniale și solitare. Sunt specii monogame.
Ordinul Psitaciformes cuprinde peste 360 de specii de papagali. Se găsesc în America,
Asia, Australia, Africa. Trăiesc în păduri tropicale, savane, munți, câmpii. Picioarele sunt
zigodactile, cu 2 degete îndreptate posterior. Aripile sunt mari, acestea sunt bune zburătoare.
Nările sunt protejate de un țesut fin de piele. Ciocul are mandibula superioară deosebit de înaltă,
vârful ascuțit și încovoiat peste mandibula inferioară, care este mai scurtă și trunchiată. Întrucât
maxilarele nu se sudează, ci doar se articulează la craniu, ciocul prezintă o oarecare mobilitate
față de craniu, iar mandibula inferioară se poate mișca înainte-înapoi. Această conformație
specială a ciocului reprezintă o bună adaptare pentru hrănirea cu fructe și mai ales cu semințe.
Penajul este tare, des, lipit de corp și cu culori vii. Nu prezintă dimorfism sexual. Au un glas
strident și unele specii pot imita sunetele produse de alte animale. Sunt specii diurne. Sunt
monogame, ambii părinți îngrijesc puii. Sunt larg comercializate ca animale de companie, ceea
ce pune presiune ridicată asupra populațiilor naturale.
Ordinul Opisthocomiformes cuprinde în prezent o singură specie, Opisthocomus hoazin
–pasărea hoazin, întâlnită în America de Sud. Coloritul penajului este maro cum pete albe și
roșii-galbene pe abdomen. Masculul prezintă o creastă mare. Este o pasăre de talie mare, cu un
cap mic, iar gâtul și coada sunt lungi. Picioarele sunt scurte, nefiind bune alergătoare. Nu sunt
nici bune zburătoare, zborul acestora fiind planat și realizat pe distanțe scurte. Se hrănesc cu
frunze, flori. Tubul digestiv prezintă o încăpere care are 25% din greutatea păsării și s-ar putea
compara cu cel de la rumegătoare. Acest sistem de digestie a cauzat probabil denumirea
de “păsări puturoase”, după mirosul neplăcut al fecalelor fermentate.
Ordinul Cuculiformes cuprinde 140 de specii din zone temperate și tropicale, pe toate
continentele, exceptând Antarctica și insulele oceanice. Trăiesc în păduri dese, pajiști cu arbori,
unele specii se găsesc în savane dar și în deșerturi. Dimensiunile lor variază. Coada este lungă,
orientată în sus. Coloritul penajului este compus din maro, gri, negru, verde, mov si galben.
Ciocul este curbat in jos. Aripile sunt medii. Sunt specii bune zburătoare. Picioarele sunt
zigodactile. Sunt insectivore iar speciile mari se hrănesc și cu sopârle, șerpi și păsări mici.
Comunicarea prin sunet este foarte diversificată, acestea au o varietate mare de cântece și sunete
de alarmă. Unele specii își construiesc cuib și îngrijesc puii, în schimb, altele preferă să
paraziteze cuiburile altor păsări, femela lăsând câte un ou în cuib și aruncând unul dintre ouăle
prezente în cuibul parazitat. Sunt specii migratorare. In general sunt monogame (mai puțin cele
parazite) și solitare.
Ordinul Strigiformes cuprinde păsările răpitoare de noapte. Cuprinde peste 200 specii
de bufnițe. Se găsesc în toată lumea, exceptând Antarctica, într-o varietate mare de habitate
terestre, de la jungle tropicale, la păduri de conifere, câmpii și deșerturi. Au capul mare, orbitele,
de asemenea, mari și orientate în față. În jurul ochilor penele sunt dispuse radiar. Ciocul este
ascuțit, curbat chiar de la bază, cu mandiula superioară îndoită peste capătul celei inferioare.
Baza ciocului și nările sunt acoperite cu vibrise. Corpul pare adesea voluminos datorită penajului
bogat și înfoiat. Penele sunt mătăsoase și moi, iar cele de pe aripi ușor zimțate, așa încât nu fac
zgomot când zboară. Pe picioare și pe degete, la cele mai multe din ele, au pene și puf până la
gheare. Simțul auzului și al văzului sunt foarte bine dezvoltate. Se hrănesc cu animale vii. Părțile
de hrană care sunt nedigerabile sunt elimiate din stomac pe gură sub formă de ingluvii. Multe
strigiforme consumă un număr mare de rozătoare, dar și alte animale. Majoritatea speciilor sunt
sedentare și monogame, care își păstrează partenerul și în afara perioadei de reproducere. Ambii
părinți îngrijesc puii. Sunt în general solitare. Cuibul și-l fac în locuri ascunse și întunecate
(scorburi, crăpături de stânci, hornuri etc.), unde depun 2-10 ouă albe și rotunde. Puii sunt
nidicoli și au nevoie de multă îngrijire.
Ordinul Caprimulgiformes cuprinde păsări înrudite cu răpitoarele de noapte și duc o
viață activă crepusculară sau nocturnă. Capul și ochii sunt mari, dispuși anterior, prezintă două
fovee, centralis și lateralis, care are rol în vederea stereoscopică. Culoarea penajului este
asemănătoare cu cea a scoarței copacilor sau a frunzelor uscate. Spre deosebire de răpitoarele de
noapte, caprimulgiformele sunt insectivore. Au ciocul lat la bază, dar ascuțit la vârf și fin ca o
pensă. Gura este largă și mărginită cu vibrise. Sunt păsări de talie mică sau mijlocie, cu coadă și
aripi lungi, dar picioare scurte. Puii eclozați sunt acoperiți de puf, însă sunt nidicoli, cuibul fiind
amplasat în general pe sol. Sunt păsări nocturne, în general insectivore. Se hrănesc și cu fructe
iar speciile mari consumă și broaște, șoareci, lilieci și alte păsări mici. Comunicarea eficientă se
face pe cale sonoră. Sunt specii monogame, partenerii trăiesc împreună mai mulți ani la rând.
Sunt pasari migratoare. Una dintre speciile nord-americane de caprimulgiforme, Phalaenoptilus
nuttallii, hibernează.
Ordinul Apodiformes cuprinde 430 de specii cu o largă distribuție în toată lumea, mai
puțin în Antarctica. Sunt păsări mici, întâlnite în majoritatea habitatelor. La păsările colibri
coloritul penajului prezintă dimorfism sexual, masculul fiind viu colorat iar femela are un colorit
maro cu negru, homocrom Aripile sunt bine dezvoltate, aceste păsări fiind foarte bune
zburătoare. Coada este bifurcată la unele specii, la altele este mai lungă decât corpul. Picioarele
sunt mici, nu sunt eficiente pentru mers. La unele specii ghiarele sunt mici, puternice și ascuțite,
permițând deplasarea pe suprafețe verticale. Colibri se hrănesc cu insecte și nectar, având un rol
important în polenizare, alte specii sunt insectivore. Sunt specii monogame care își păstrează
partenerul doar în perioada de reproducere (drepnele) și poligame, care după acuplare nu mai
prezintă interes pentru femele și îngrijirea puilor (colibri). Puii sunt nidicoli, golași. Unele specii
formează doar colonii de reproducere, altele sunt gregare, trăind în colonii mari, alte specii sunt
solitare.
Ordinul Coliiformes cuprinde păsări care au un comportament asemănător șoarecilor.
Trăiesc și se furișează prin tufișuri, având un penaj de culoare cenușie. Sunt păsări de talie mică
care trăiesc doar în Africa, în regiunile cu tufișuri, savane sau păduri. Au gheare ascuțite, care le
permit să fie bune cățărătoare. Penele cozii sunt lungi și rigide, iar pe cap prezintă un moț
cenușiu de pene. Sunt aproape exclusiv frugivore. Își construiesc cuiburile în copaci sau tufișuri,
unde femela depune 4-6 ouă pătate de culoare brună. Sunt sociale, trăiesc în colonii familiale
mici. Speciile sunt monogane, ambii părinți manifestă grija parentală. Sunt specii sedentare.
Ordinul Trogoniformes cuprinde păsări care duc o viață arboricolă în pădurile tropicale
din Africa, India, Asia de Sud, America Centrală și America de Sud. Penajul este intens colorat
la masculi. Femelele au un colorit mai pal, părțile dorsale fiind maro sau gri. Aripile sunt
rotunjite spre vârf, coada este lungă. Sunt insectivore, în general, dar pot consuma și fructe,
având un cioc puternic. Sunt specii diurne, dar își petrec majoritatea timpului stând ficși, în
liniște. In general sunt solitare, unele trăiesc în perechi, pe care le păstrează pe toată durata vieții.
Unele specii migrează, iar cele montane coboară la o altitudine mai mică în timpul verii.
Ordinul Coraciiformes cupride 210 de specii diurne în zonele tropicale și temperate din
Africa, Asia, Australis, Europa și America. Speciile din zonele temperate migreaza. Au, în
general, capul mare și ciocul puternic și destul de lung, penele sunt viu colorate și nu prea dese.
Cuiburile și le fac în locuri ascunse (scorburi, crăpături, stânci și în ziduri, galerii în maluri etc).
Ouăle sunt albe, iar puii sunt golași, nidicoli și au nevoie de multă îngrijire. Sunt monogame, își
păstrează partenerul pentru mai multe sezoane de reproducere, ambii părinți manifestă grijă
parentală. Majoritatea speciilor sunt solitare.
Ordinul Piciformes cuprinde păsări cățărătoare, care au picioarele cu două degete
îndreptate anterior și două posterior – picior tip scansor (zigodactil). Aripile sunt scurte, penele
tari, dure, nu prea dese și fără puf. Majoritatea nu prezinta dimorfism sexual sau acesta este slab
exprimat. Ciocul este lung, puternic și ascuțit. Majoritatea speciilor sunt insectivore, unele se
hrănesc și cu fructe iar altele cu ceara albinelor. Deși sunt bune cățărătoare, în general ele nu sunt
bune zburătoare. Sunt specii sedentare. In general sunt solitare și monogame. Cuibăresc în
scorburi, unde depun ouă albe. Puii sunt nidicoli.
Ordinul Passeriformes cel mai mare grup de păsări, cuprinde peste 5.700 de specii,
cunoscute și ca păsări cântătoare. Se găsesc în toată lumea și sunt prezente în majoritatea
habitatelor terestre. Au o varietate mare de mărimi, culori, forme. Morfologia ciocului, aripilor și
picioarelor este diversă, acestea fiind adaptate la habitat și modul de viață. Multe specii prezintă
dimorfism sexual. Cântecul acestora este complex și unele pot mima cântecele altor păsări.
Majoriatea speciilor migrează, sedentare sunt mai ales cele din zone tropicale și subtropicale,
ceea ce a condus la o dezvoltare mai slabă a aripilor. Multe specii se hrănesc cu nevertebrate,
semințe, nectar, frunze și fructe. Unele specii consumă și rozătoare sau șopârle. Cele mai
specializate paseriforme se hrănesc cu insecte acvatice și pești. Multe specii sunt solitare, și
majoritatea sunt monogame, iar masculii participă la îngrijirea puiilor care sunt nidicoli, având
nevoie de îngrijiri susținute.