Pestii

Peștele
Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în
mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se
cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce
se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtiologie.
Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre
craniate.
Morfologia externa

Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar

poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3 părți:
cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare:
Perechi si neperechi.
Morfologia interna
Chiar daca pestii pot parea niste vietuitoare simple
trebuie sa stim ca acestia au un sistem foarte complex
Organe de simt
 Văzul
Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de organe anexe. Celulele
fotosensibile se găsesc în retină și recepționează lumina. Ochii nu au pleoape și au o membrană
nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape) și se poate acomoda numai
pentru o vedere în depărtare. Distanța minimă la care poate vedea este de 5m.
 Mirosul
Organul olfactiv este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări și 2 săculeți dinăuntrul capului, ce
conțin câteva celule olfactive.
 Auzul
Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată
din utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.
 Gustul
În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor.
 Tactilitatea
Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt percepute
și de mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în cavitatea bucală,
pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului.
Scheletul
 Peștii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului
și înotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței,
oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana
vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De apofizele
acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os
cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2
regiuni: toracală și codală. Înotătoarele neperechi au un schelet format
din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară.
Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor și
structuri ale părților libere ale înotătoarelor.
Sistemul digestiv
 Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și
glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul,
apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este
scurt și continuă cu intestinul. La peștii răpitori stomacul
este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat
sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este
reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii
cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia
sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent
schimbați.
Aparatul respirator
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul
branhial. În inspirație, apa pătrunde prin gură în
cavitatea branhială și scaldă branhiile. În expirație,
gura se închide și apa, fiind împinsă prin lamelele
branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii pești
(crosopterigeni și dipnoi) sunt prezenți plămânii
saciformi, cu o structură simplă și o vascularizare
tipică.
 Specii de pesti
cartilaginosi

Chondrichthyes (peștii cartilaginoși) sunt în mare parte

pești de pradă marini de talie mare, printre care se
numără familiile din care face parte rechinul (Selachii)
cu peste 500 de specii, și pisica de mare
(Chimaeriformes) cu 34 de specii.
Rechinul-ciocan (Sphyrna
zygaena)

Din Familia Sphyrnidae a Ordinului

Galeiformes,
Rechinul-ciocan este cunoscut și numit după
forma anormală a capului, care seamănă cu
un ciocan cu ochii dispuși la capetele opuse
ale protuberanțelor. Se crede că animalul
poate avea un efect stereo mai bun datorită
prezenței unor senzori electromagnetici. Se
știe că rechinul ciocan poate detecta foarte
ușor animalele care se ascund în aluviunile
de pe fundul mării. Forma capului poate
avea, de asemenea, unele avantaje
hidrodinamice.
Rechinul ciocan poate ajunge la 4 metri
lungime și poate cântări peste 400 de
kilograme. Este măsliniu gri până la gri
închis în partea de sus și alb pe partea
inferioară.Acesta poate fi intalnit si in Marea
Neagra
Pisica de mare
comună (Dasyatis
pastinaca)
Este o specie de pește cartilaginos marin
bentonic, din Oceanul Atlantic, Marea
Mediterană și Marea Neagră, cu scheletul
cartilaginos, lung de 60–100 cm, cu corpul
romboidal turtit dorsoventral, lipsit de solzi, și
cu coada, în formă de bici, terminată cu 1-2
spini lungi, ascuțițiAre corpul în formă de
romb, comprimat dorsoventral. Lungimea
obișnuită 60–100 cm, putând atinge 2 m și o
greutate de 6–16 kg.
Coada lungă și îngustă ca un bici. 1-2 spini
dințați pe margine, care sunt înotătoare
dorsalele transformate, sunt așezați în
prelungirea cozii în prima ei jumătate și sunt
foarte veninoși, lucru de care pescarii se tem
mult, tăind-o imediat ce au prins peștele.
Înotătoarea caudala lipsește. Înotătoarele
pectoralele sunt concrescute înaintea ochiului.
Gura este dispusă inferior și are dinți. Capul
nu este separat de corp. Marginea corpului
ocupată de înotătoarele pectorale și ventrale.
Pielea netedă, lipsită de solzi.
Rechinul-
balenă (Rhincodon typus)
Este cel mai mare dintre speciile de
rechini și cea mai mare specie extantă
cunoscută de pești. Rechinul balenă
deține multe recorduri în lumea
animală, cel mai notabil fiind drept cel
mai mare vertebrat din afara clasei
mamiferelor. Este singurul membru al
genului Rhincodon si unica specie
extantă din familia Rhincodontidae.
În ciuda dimensiunilor sale uriașe, nu
este periculos pentru om, hrănindu-se
cu planct on, pești, crustacee și
moluște. Rechinul-balenă este cel mai
mare pește din zilele noastre. Acesta
atinge până la 15 m lungime. Dar, în
ciuda mărimilor sale, el este inofensiv
pentru om. Se hrănește cu plancton și
cu pești mici pe care îi prinde. Cel mai
mare exemplar confirmat a avut 21,5
tone, dar deseori unii pretind găsirea
unor exemplare de 30 de tone.on, pești
, crustacee și moluște.
Rechinul alb (Carcharodon
carcharias)

cunoscut și drept marele alb, marele

rechin alb sau moartea albă, este
probabil cea mai faimoasă specie de
rechini. Aparține unei familii de rechini
cunoscuți drept înotători rapizi numiți
rechini mackerel și este cel mai mare
carnivor de pe pământ , din zilele
noastre , în afară de cei care se hrănesc
cu plancton , cum ar fi balena. Rechinul
alb este în principal cunoscut datorită
dimensiunilor sale, indivizii maturi
ajungând până la 6,4 metri în lungime
(deși au fost publicate rapoarte despre
rechini albi cu o lungime de 8 m,[3] și o
greutate de 3324 kg). La rechinii albi
este prezent dimorfismul sexual,
femelele fiind în general mai mari decât
masculii. Masculii măsoară în medie
între 3.4 m și 4 m (11 to 13 ft), în timp ce
femelele 4.6 to 4.9 m (15 to 16 ft)
Rechinul boreal (Somniosus
microcephalus)
Trăiește în nordul Oceanului Atlantic și în
Oceanul Arctic,
Poate ajunge la o lungime de peste cinci metri, în
ciuda faptului că are o creștere lentă, estimată la
numai 1 cm pe an.[1]
O echipă internațională de cercetători, condusă de
Julius Nielsen de la Universitatea din Copenhaga,
a publicat în revista de specialitate „Science” un
articol în care ajungea la concluzia că rechinul
boreal are o speranță de viață de minimum 400 de
ani, atingând maturitate sexuală abia după vârsta
de 150 de ani.[1]
Fiind, ca toți rechinii, un pește cartilaginos, nu i se
poate estima vârsta prin procedee clasice pentru
vertebrate, deoarece nu dispune de țesuturi
calcifiate. De aceea, echipa condusă de Julius
Nielsen a aplicat datarea cu carbon a proteinelor
din cristalin care se formează încă înainte de
naștere[1], rechinul boreal fiind ovovivipar.
După cercetarea a 28 de femele de rechin boreal,
capturate în diverse expediții, s-a constat că
exemplarele măsurau între 80 cm și ceva peste 5
m. Pe baza măsurătorilor, cercetătorii au calculat
o vârstă medie de 272 de ani. Pentru cel mai
mare din exemplarele studiate, pe baza
măsurătorilor de lungime a fost calculată o vârstă
de 392 de ani, cu o marjă de eroare de 120 de
Peștii
ferăstrău (Pristidae)
Carateristic acestor specii este botul
prelungit, care are lungimea de peste 25%
din lungimea peștelui și care este
prevăzută pe ambele părți cu dinți
asemănător unui ferăstrău de pădure.
Această prelungire este o armă de apărare
sau de atac al peștelui. Prin mișcări rapide
poate tăia prada, care se compune mai
ales din pești, sau mai poate servi ca
organ de simț cu care detectează
crustaceii, moluștele, care se ascund în
mâlul apelor. Peștii ferăstrău au două
înotătoare dorsale, o înotătoare mare
codală, corpul fiind acoperit de solzi sub
formă de plăci. Nu au mustăți, unele specii
pot atinge dimensiuni între 4,70 și 7,60 m,
arealul lor de răspândire fiind apele calde
tropicale.
 Bibliografie
Multiple articole Wiklipedia si
numeroase surse exterioare.
Va multumim mult
pentru timpul acordat!