Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
REPTILELE
Realizat:
profesor biologie
Ion Bodean
CHESTIONAR
Caracteristică succintă pentru reptile;
Clasificare;
Scheletul, anatomia şi funcţiile organelor
interne (ex. ţestoaselor);
Şerpii;
Şopârlele;
Crocodilii şi aligatorii.
Reptilele sunt o clasă de vertebrate ovipare,
poichiloterme, cu corpul acoperit de o piele
groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare
scurte, dispuse lateral, și cu inima tricamerală.
Doar câteva duc un mod de viață acvatic sau
semiacvatic. Se cunosc aproximativ 7000 de
specii de reptile.
Caractere generale
Sunt mai bine adaptate la viața terestră decât amfibienii
au piele solzoasă sau acoperită cu plăci osoase dublate de plăci
cornoase- sunt animale târâtoare;
respirația este pulmonară;
înmulțirea se face prin ouă care se clocesc singure la soare;
fecundația este internă;
temperatura corpului este variabilă după temperatura
mediului înconjurător (poichilotermie)
CLASIFICARE
Reptilele actuale apartin la 2 subclase:
1.Subclasa Anapsida (fara fose temporale) cu
Ordinul Testudines (Chelonia)
2.Subclasa Diapsida (cu doua perechi de fose
temporale) cu:
Supraordinul Lepidosauria
Subclasa Subclasa
Anapsida Diapsida
Supraordinul Lepidosauria
-Ordinul Sphenodontia
Ordinul -Ordinul Squamata
Supraordinul
Testudines Crocodylomorpha
-Ordinul Crocodilia
TOPOGRAFIA ORGANELOR
INTERNE
ŞTIAŢI CĂ...
Broasca testoasa are o rezistenta formidabila la foame,
ce poate ajunge pana la 400 de zile.
Cea mai grea broasca testoasa din lume la ora actuala
este broasca testoasa pieloasa LUTHUL (Dermochelys
Coriaceea), care are o greutate de 700 Kg si o lungime
de 2-3 m; ea inoata cu viteza unui atlet in cursa de 100
m si traieste numai in apele marine.
Cele mai mari broaste testoase de uscat traiesc in Insule
le Galapagos (Testudo elephantopos) si in Insulele
Oceanului Indian. Ele depasesc 1 m lungime si o greutate
de 250-400 Kg.
In America de Nord traieste o broasca testoasa de circa
100 Kg, care se remarca prin carapacea ei neregulata si
printr-o limba prevazuta cu un apendice in forma de
vierme pe care-l misca atat de convingator, incat atrage
pestii drept in gura.
CARACTERISTICA GENERALĂ A ŞERPILOR
Sunt apode și târâtoare.
Carnivore.
Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror
principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma
lungă a corpului și lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coada sunt
acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a scheletului unui șarpe este
craniul: articulațiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce
le conferă o mobilitate extraordinară. Astfel se explică de ce șarpele își
poate mișca gura în toate direcțiile și o poate deschide extrem de larg,
reușind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinții îl
ajută să muște și să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele
trebuie să își înghită prada întreagă. Șerpii urcă și coboară printre crengi,
se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai
datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Șerpii au
aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice
nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Majoritatea celor
aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții
îndreptați către înapoi pentru a apuca și fixa prada. . Deși mici la număr,
șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în
regiunile tropicale, și sunt echipați cu colți special adaptați, pe care îi
folosesc pentru a injecta veninul în pradă.
ŞERPI
ŞOPÂRLELE. CARACTERISTICA GENERALĂ
Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-
cenușie sau pestriță, cu capul și abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu
corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară,
cu coada lungă, subțiată spre vârf, regenerabilă. Are o piele cărnoasă,
îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt
protejați de o membrană subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la
fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are numeroși dinți conici, concrescuți cu
maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf și poate fi ușor
proiectată afară. Membrele sunt scurte, așezate pe laturile corpului,
îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agățare de asperitățile solului
si cățărare.
Deplasarea se face prin ondulațiile corpului, șopârla sprijinindu-se pe
membrele posterioare și pe coadă. Șopârla se târăște, deci este un animal
târâtor. Șopârla se hrănește cu insecte, păienjeni și râme. Este totuși un
animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv și
glande anexe. Respirația este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine
diferențiate. Plămânii sunt ca niște saci cu pereți cutați. Temperatura corpului
este variabilă. Iarna se ascund în gropi și stau în amorțire până primăvara.
Mediul de viață este terestru;respectiv acvatic (secundar), în special se află în
zone de la câmpii până în zona de munte (în locuri însorite). Culoarea ei este
adaptată mediului. Se înmulțește prin ouă cu coaja calcaroasă; prin fecundație
internă.
Scheletul şopârlei
Dragonul gulerat
(Chlamydosaurus kingii)
Iguana (Iguana iguana)
-Australia America Centrală şi Latină