Universitatea ,,Ovidius Facultatea de ,,Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole Biogeografie

Proiect Vulpea
Vulpea polara si vulpea euroasicatica
Sincan Madalin

Vulpea polara
Adaptari --- pag. 4 Reproducerea --- pag. 5 Nutritia --- pag. 5 Dimensiuni --- pag. 6 Subspecii --- pag. 6 Populaia i de distribuie --- pag. 7

Vulpea euroasiatica (vulpea rosie )

Descriere --- pag. 9 Comportament --- pag. 10 Distributie --- pag. 11 Habitat --- pag. 12 Nutritie --- pag. 12 Reproducere --- pag. 13 Rolul si importanta --- pag. 13 Boli --- pag. 14

Vulpea arctica (vulpes lagopus) cunoscuta sub numele de vulpea alb, vulpea polar sau vulpea de zpad, este o vulpe mica care traieste in regiunile arctice din emisfera nordica si este comun n ntreaga tundra arctic . Cuvntul grecesc alopex, nseamn o vulpe i vulpes este din latinescul Lagopus acesta nsemnnd Lago" iepurele ", + Pous," picior "si se refera la parul de pe picioarele ei.

Adaptri
Vulpea arctica triete n unele dintre cele mai extreme regiuni reci de pe planet. Printre adaptrile sale pentru supravieuirea la rece cele mai importante sunt: blana, grosa si deasa, un sistem de schimb de cldur n contracurent in labe pentru a pstra temperatura de baz , i o bun aprovizionare de grsime corporal . Cu ajutorul labelor acoperite cu blan , aceasta poate s mearg pe ghea n cutare de hran. Atunci cnd constat ca prada este in zapada, ea plonjeaza in zpad pentru a prinde victima . Blana i schimb culoarea cu anotimpurile: iarna , aceasta este de culoare alb s se amestece cu zpada, n timp ce n lunile de var se modific n brun. Blana deas le permite vulpilor s supravieuiasc la temperaturi sczute ce ating - 80 C. Vulpea poate fugi cu o viteza de pana la 48 km/h. Este cunoscuta si pentru faptul ca stie sa alunece pe gheata.

Fig. 1

Reproducerea
Vulpea arctica tinde s fie activa de la inceputul lunii septembrie pana la nceputul lunii mai. Perioada de gestatie este de 52 de zile. Face in medie 5-8 pui , dar poate face chiar si 25 (cel mai mare n ordinea Carnivora Masculii si femelele au grija de puii lor. Acestia sunt crescuti in pesteri mari.In timp ce masculii tineri sunt cunoscuti pentru faptul ca pleaca dupa un timp, femelele tind sa ramana alaturi de familie. Se foloseste de anumite sunete pentru a comunica cu celelalte vulpi. Acestea pot varia de la urlete zgomotoase (daca distanta e mare) pana la sunete ascutite (atunci cand trebuie sa avertizeze puii in caz de pericol) Vulpile au tendina de a forma perechi monogame n sezonul de reproducere. Peterile sunt reele complexe de locuine in subteran , acestea putand fii folosite de mai multe generaii de vulpi.Puii sunt maronii initial , iar pe msur ce devin mai mari , se albesc.

. Fig. 2

Nutritia
Vulpea arctica mnanca n general orice fel de animal mic: soareci, iepuri , bufnie , ou , hoit etc. Lemmings sunt prazile cele mai comune. O familie de vulpi poate mnca zeci de Lemmings n fiecare zi. Petele de sub ghea, de asemenea, face parte din dieta sa. Ele consuma, de asemenea, fructe de padure si alge marine i poate fi considerat, astfel, omnivori . Acesta este un important prdtor ou de psri, cu excepia celor din cele mai mari .Dac exist o supra-abunden de produse alimentare vnate, vulpea arctica va ngropa ceea ce familia nu poate mnca. Atunci cnd nu gaseste hrana vulpea se cu hoituri ,resturi i chiar fecale de prdtori mai mari, cum ar fi ursul polar , chiar dac prada ursului include vulpea arctica n sine.

Dimensiuni
5

Marimea medie este de 85.3 cm (33.6 in), cu un interval de 80 - 110 cm (31 la 43 n), la brbai de 71.3 - 85 cm (28,1 la 33 n ), la femele. Coada este de 31 cm (12,2 in) la brbai i 30 cm (11,8 in), la femele. Acesta este de 25-30 cm (9.8 - 11.8 in) de mare la nivelul umrului. n medie, brbaii cntrec 3.5 kg (7,7 lb), (7.1 - 21 lb), in timp ce femelele au 2.9 kg (6,4 lb).

Fig. 3

Subspecie
n afar de a nominaliza, vulpes lagopus lagopus, exist patru subspecii ale acestei specii: Vulpea artica din Insulele Bering , vulpes lagopus beringensis Vulpea artica din Islanda , vulpes lagopus fuliginosus Vulpea artica din Insulele Pribilof , vulpes lagopus pribilofensis Vulpea artica din Groenlanda , vulpes lagopus foragorapusis

Populaia i de distribuie
6

Vulpea arctica dispune de o gama circumpolar, ceea ce nseamn c se gsete pe parcursul ntregii Arcticii, inclusiv marginile exterioare ale Groenlandei , Rusia , Canada , Alaska , i Svalbard , precum i n subarctice i in domenii alpinde , cum ar fi Islanda i Scandinavia .

Fig. 4

Starea de conservare a speciilor este buna, cu excepia populaiei scandinave. Este pe cale de dispariie acolo, n ciuda proteciei juridic de la vntoare i de persecuie. Estimarea populaia total n Norvegia , Suedia i Finlanda este de 120 de vulpi adulte. Vulpea arctica este un mamifer nativ din Islanda Aceasta fiind o specie izolata initial s-a extins la sfritul ultimei ere glaciare , mergand pe jos peste marile inghetate.

Abundena speciilor arctice vulpea tinde s fluctueze ntr-un ciclu de-a lungul cu populaia de Lemmings i Voles liter).Chiar daca vulpea reproduce foarte repede nivelul de populaie au fost serios diminuat datorita capcanelor . Vulpea arctica pierde teren spre deosebire de vulpea roie . Acest lucru este datorita schimbrilor climatice -. valoarea de camuflaj a scazut datorita stratului de zpad care tinde sa dispara. Vulpile roii domin n cazul n care gamele lor ncep s se

suprapun prin uciderea vulpi arctice i puilor lor.

Fig. 5

Populaia mondiala nu este pe cale de dispariie, dar dou subpopulatii vulpe artica sunt. Unul este pe Medny Island ( Insulele Commander , Rusia), care a fost redus cu aproximativ 85-90%, la aproximativ 90 de animale, ca urmare a raiei cauzate de o capusa de ureche introduse de cini n anul 1970. Populaia este n prezent sub tratament cu medicamente de antiparazitare, dar rezultatul este nc incert. Alt populaie ameninat este una din Fennoscandia (Norvegia, Suedia, Finlanda si Peninsula Kola ). Aceast populaie a sczut drastic la nceputul secolului 20, ca urmare a vanatului excesiv pentru blana acestora. Estimarea populaiei totale pentru anul 1997 a fost de aproximativ 60 aduli, n Suedia, 11 aduli n Finlanda i 50 din Norvegia. Din Kola, exist indicii de o situaie similar, sugernd o populaie de aproximativ 20 de aduli

Vulpea rosie este una dintre rasele de vulpe intalnita aproape in intreaga Europa si Nordul Americii si mai putin in Nordul Africii si Australia. La noi in tara, populatii de vulpi se gasesc cu predilectie in Campia Romana, Dobrogea, dealurile subcarpatice, precum si in platoul Bucegilor

. Fig, 6

Descriere
9

Vulpea are o constitutie fina. Botul este lung si ascutit, prevazut cu mustati stufoase. Ochii sunt asezati oblic, cu deschiderea pleoapelor ingusta, de culoare rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea gurii sub forma unui ranjit. Urechile sunt scurte si late, purtate ridicat. Caninii sunt foarte ascutiti. Premolarul IV de pe maxilarul superior si primul molar de la nivelul mandibulei sunt mai dezvoltati, purtand denumirea de carnasiere. Mandibula nu prezinta miscari de lateralitate, ci doar in sus si in jos. Vulpea prezinta membre scurte, cele din fata avand cinci degete, iar cele din spate, numai patru. Coada este lunga si stufoasa, purtata de cele mai multe ori printre picioare. Lungimea corpului este cuprinsa intre 110 si 130 cm, din care coada prezinta o lungime de 30 - 40 cm. Vulpea adulta poate ajunge pina la 9 la 10 Kg. De la nivelul capului si pana la jumatatea spatelui, blana vulpii este roscata. De la acest nivel incep sa se suprapuna perii lungi, de culoare sura (cu varful albicios), diminunand intensitatea roscatului. Laturile trunchiului sunt, de asemenea, roscat-sur. Membrele pe fata anterioara si laterala, precum si fata externa a urechilor sunt de culoare neagra. Culoarea neagra mai este intalnita si la nivelul comisurilor buzelor. Culoarea alba este regasita sub barbie, sub gat si pe burta. Coada lunga si stufoasa are parul de culoare sura, putin roscat, iar varful formeaza un ciucure de culoare alba. La unele vulpi se pot vedea pete albicioase din loc in loc in zonele in care in mod normal nu se intalneste acest colorit, pete care reprezinta urme ale unei rai vindecate. Blana vulpii este compusa dintr-un par exterior mai lung si mai aspru, care da coloritul acesteia si un puf profund, des, subtire si lanos, de culoare cenusie. Vara, parul este scurt, cu coada saraca, dand un aspect mai longelin corpului, in timp de iarna, parul este mai lung si mai aspru, formand un guler bogat in jurul gatului.

Fig. 7

10

Comportament
Vulpea este un animal nocturn, solitar, netraind in haite ca lupii, care isi desfasoara activitatea cu predilectie pe timpul noptii. Ziua doarme, iar noaptea iese din vizuina pentru a vana. Cand este flamanda sau trebuie sa-si hraneasca puii, indrazneste sa iasa si pe timpul zilei pentru a-si procura hrana. De asemenea, vulpea poate fi vazuta in timpul zilei, in perioada imperecherilor. Ca si in cazul altor animale, vulpea isi desemneaza un teritoriu, mai mare sau mai mic, in functie de sursele de hrana si de capacitatile sale de a si-l apara. Teritoriul este adesea ales de catre un mascul, care este insotit de 1-2 femele si puii lor. Odata stabilite intr-un teritoriu, vulpile raman acolo pe tot parcursul vietii. Doar puii, toamna, se indeparteaza de teritoriul natal la o distanta apreciabila (10-400 km). Vulpile sunt animale de vizuina, astfel ca oriunde isi pot sapa o vizuina sau gasesc una de-a gata, unde este un pic de liniste si ceva rozatoare, isi vor intemeia locuinta. Viteza de deplasare a vulpilor este de 48 km/h. Mersul este foarte variat. Vulpea se poate deplasa in trap intins sau salturi lungi sau se poate furisa cu pasi marunti. Urma vulpii lasate pe zapada sau pamantul moale este asemanatoare celei lasate de un caine de talia ei. Caracteristica este partia lasata, respectiv, sirul de urme, in linie dreapta.spre deosebire de partia cainelui care este usor in zig-zag.

Fig. 8

Distributia
Geografic raspandirea vulpii este inca mai spectaculoasa, animalul cu blana roscata fiind intalnit in egala masura in America de Nord din Alaska si Canada pana in Mexic, in Europa, din Scandinavia pana in Grecia, in aproape intregul continent asiatic, inclusiv insulele Japoniei, nordul Africii si Australia unde a fost introdusa de colonistii britanici in scopul vanatorii in secolul 19. Aventura vulpii in Australia merita o discutie separata, acesta fiind unul dintre cele mai edificatoare exemple asupre efectelor introducerii ingorante a unui animal strain intr-un habitat nou. Nou introdusele vulpi in Australia nu au intalnit aici nici un pradator natural, in consecinta s-au inmultit atat de mult incat au distrus multe specii de mamifere marsupiale, pe unele dintre ele
11

eliminandu-le cu totul, pe altele aducandu-le in pragul disparitiei. In prezent vulpile aduse in Australia continua sa prospere Vulpea nu are totusi o viata usoara, in afara omului, in natura, este vanata de acvilele mari, lupi, coioti, leoparzi, rasi, si gluton.

Fig. 9

Habitatul
Vulpile prefera locurile salbatice (padurile, tundra, preria) in care omul ajunge cu dificultate, bogate in vegetatie. In ultima vreme, s-a constatat o crestere a populatiilor de vulpi in zonele suburbane. Vulpea isi alege cu multa iscusinta locul in care isi va cladi vizuina. Vizuina este prevazuta cu mai multe iesiri, fiind amplasata pe versantii insoriti, diguri sau in ridicaturile de pamant. Vizuinile de vulpe sunt inguste si pornesc orizontal, spre deosebire de cele de viezure, mai largi si care pornesc in jos, in profunzimea terenului.

Fig. 10
12

Nutritie
Vulpea este nativ un carnivor desavarsit, hranindu-se cu diferite vietati pe care le poate prinde, de la iezi de caprioare pana la tot soiul de insecte. Iarna, cand vanatul este putin, trage la lesuri. Este o mare consumatoare de rozatoare, fiind alaturi de nevastuica si uliul soricar, unul dintre cei mai mari dusmani ai daunatorilor agriculturii. In lipsa carnii, se multumeste si cu zmeura, afine, mere, pere, scoruse, faguri de viespi si albine, puii si ouale pasarilor care cuibaresc la mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita, iar, daca prada i-a scapat, o haituieste ca un copoi.

Fig. 11

Reproducerea
O pereche de vulpi stapaneste un teritoriu care variaza in tre10-50 km patrati in functie de particularitatile terenului si sursele de hrana. Perechile se formeaza in timpul iernii, cand mai multi masculi se aduna si se lupta intre ei pentru o femela, invingatorul gonindu-i pe invinsi din teritoriul sau si al viitoarei perechi. Acest fenomen mai este denumit si Nunta Vulpilor de catre vanatori si padurari. Vulpile dau nastere la 3-4 pui, fiecare cantarind circa 100-150 grame la nastere. Pe toata perioada cresterii puilor femela este ajutata de mascul, care vaneaza din greu pentru a asigura femelei si puilor hrana necesara supravietuirii. La varsta de 8 saptamani puii sunt intarcati si incep sa manance carne regurgitata de parinti. Puii sunt complet maturi la varsta de 10 luni perioada in care devin independenti si pornesc sa-si caute propriile teritorii. Vulpile sunt la origine animale carnivore dar in prezent s-au adapta si unui regim ierbivor, Astfel o vulpe vaneaza in principal rozatoare de genul soarecilor de padure, sobolanilor, harciogilor, popandailor, iepurilor dar si pasari de genul fazanilor, potarnichilor si
13

prepelitelor. Broastele, soparlele, insectele, si ouale pasarilor intra si ele in dieta vulpilor. In podgoriile din sudul Frantei au fost observate vulpi hranindu-se cu struguri, ceea ce aduce o validare noua cunoscutului proverb! Vulpile sunt singurele canide care vaneaza rozatoare pandind-le si prinzandu-le dintr-un salt, in aceeasi maniera ca felinele salbatice. Spre apropierea sezonului rece vulpile au tendinta de a vana mai mult si chiar mananca fructe de padure.

Fig. 12

Rolul si importanta
Vulpea, prin stilul ei de viata si de hranire, reprezinta un pion important in tinerea sub control a populatiilor de rozatoare, unele dintre ele adevarati daunatori ai agriculturii. In raport cu interesele umane, vulpea se dovedeste atat folositoare, cat si daunatoare. Printre utilitatile vulpii se numara decimarea rozatoarelor daunatoare agriculturii, curatarea naturii de cadavre, efectuarea selectiei naturale, eliminand vietuitoarele slabe, cu diferite debilitati si bolnave si furnizarea de blanuri de valoare. Vulpea este responsabila de transmiterea unor boli atat la alte animale, cat si in randul populatiei umane. Cel mai frecvent sunt vectori pentru turbare si raie.

14

Fig. 13

Boli si afectiuni curente

Vaccinarea este o manopera importanta atat pentru sanatatea vulpilor, cat si pentru cea a populatiilor umane. Vulpile trebuie vaccinate anual contra bolilor infectocontagioase mai frecvent intalnite si care vor fi descrise ulterior. Vaccinarea se realizeaza prin administrarea preparatelor biologice (vaccinuri vii sau atenuate), fie in apa de baut, fie prin injectare subcutanata. Bolile:

Bruceloza Botulismul Enterotoxiemia Colibaciloza Listerioza Salmoneloza Tuberculoza Jigodia (maladia Carre) Encefalita (virusul hepatitei canine) Turbarea (rabia) Pseudoturbarea (boala lui Aujeszky) Tricofitia (dermatomicoza) Carenta in vitamina B1 (paralizia Chastek) Rahitismul (deficitul de calciu si fosfor) Raia urechilor Raia corpului Protozoozele Viermii rotunzi (Toxoascaris, Toxocara) Viermii plati Dipylidium caninum Anestrul (absenta caldurilor) Moartea embrionara

15

Bibliografie
Baillie, J. and Groombridge, B. (comps and eds). 1996. 1996 IUCN Red List of Threatened Animals. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK.
Claudio Sillero-Zubiri, Michael Hoffman and David W. Macdonald , Canids: Foxes,Wolves,Jackals and Dogs.

Harris, S. 1977. Distribution, habitat utilization and age structure of a suburban fox (Vulpes vulpes) population. Mammal Review 7: 25-39.
Weber, J. M., Meia, J. S. and Meyer, S. 1999. Breeding success of the red fox Vulpes vulpes in relation to fluctuating prey in central Europe. Wildlife Biology 5: 241-244.
Wilflife. Iceland Wolrdwide. Iww.is 2000

Student: Sincan Madalin Profesor-Indrumator: As. cercetare dr. Marian Tudor

16