Sunteți pe pagina 1din 5

ADAPTAREA Cheia supravietuirii este adaptarea. Ursii polari au stabilitate pe gheata in ciuda masivitatii lor.

Daca este nevoie, ursii pot inota 100 km fara sa oboseasca.Labele din fata sunt mari si membranate , asigurind propulsia.Membrele posterioare au rol de cirma.Ursul polar se poate deplasa usor pe suprafetele alunecoase datorita talpilor paroase prevazute cu ventuze. Ursii polari nu sunt albi. Parul lor este, de fapt, lipsit de culoare. Goale in interior,ca fibrele optice, firele de par conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagra,unde sunt absorbite. Ursii polari pot acumula imense cantitati de grasime,un strat de peste 10 cm, insa acesta nu este numai pentru izolare termica.Atunci cind hrana este saraca , ursul poate trai din aceasta rezerva luni de zile. Toti ursii au un deosebit simt al orientarii.Exemplul cel mai bun il constituie ursul polar, ale carui teritorii nu numai ca sunt vaste dar sunt si in continua schimbare. Chiar si cind aisbergurile se deplaseaza , ei reusesc sa ajunga acasa. Ursii negri din America de Nord pot cintari pina la 250 kg.Ei au nevoie de zone intinse pentru a supravietui ,care poate fi de aproximativ 100 km. Insula Kodiak, linga Alaska, este una din zonele cu cea mai mare concentrare de ursi bruni.Din pricina ratei scazute a nasterilor , ursoaicele fac eforturi deosebite pentru a asigura supravietuirea puilor lor. Specialistii au stabilit ca 60% dintre ursi mor inainte de a implini 3 ani,cind sunt intarcati.Avind in vedere ca putini ajung la virsta lor maxima, este surprinzator faptul ca nu au devenit mai prolifici. Ursul panda urias ramine pe lista speciilor pe cale de disparitie. Cind o femela panda naste,ea poate avea grija de un singur pui, pe ceilalti lasindu-i sa moara. Dintre toate speciile de ursi,ursul negru american a supravietuit cel mai bine, cu o populatie de aproximativ 750.000 exemplare.Numarul ursilor bruni a scazut dramatic pina la 150.000 exemplare.Nu se cunoaste numarul ursilor negri asiatici. Exista cam 40.000 de ursi polari, dar sub 2.000 de ursi cu ochelari . Numarul ursilor panda urias este intre 700 si 1.000 iar cel al ursilor buzati intre 1.000 si 10.000. Nu se cunoaste numarul de ursi malaiezi. Azi, mai mult ca oricind ,ursii trebuie sa se foloseasca de adaptabilitatea lor pentru a supravietui, dar si omul are o indatorire de onoare - aceea de a proteja aceste magnifice mamifere.

Tigrul siberian este diferit de celelalte subspecii de tigru, mai ales in ceea ce priveste habitatul sau. El este singurul intalnit in zonele cu clima rece al Asiei (padurile boreale din taigaua Rusiei de Est unde temperaturile coboara frecvent sub 0?C). Pentru a-si mentine temperatura corpului in limite normale, tigrul siberian are parul blanii lung si foarte des, iar labele sunt puternic imblanite. Tigrii care traiesc in zonele calde au blana mai in- chisa la culoare, cu firul scurt si rar. TREI SUBSPECII DISPARUTE Tigrul si-a inceput acum 500. 000 de ani, lenta sa evolutie, pana la forma actuala. In cursul migratiei sale spre regiuni mai calde, el s-a adaptat cu succes noilor conditii de via-ta. Traseul sudic al migratiei include padurile tropicale si insulele din sud-estul Asiei, pana in Manciuria, sudul Coreei, China, Vietnam etc. Traseul de est a condus la aparitia tigrului in Turcia, in trecere spre Caucaz, Persia si Afganistan. Acest lung proces a stat la originea aparitiei noilor sale forme, a diferentelor de talie si culoare. Exista a opt subspecii de tigri scoate in evidenta diversi factori de influenta: pe de o parte, latitudinea si altitudinea, care au condus la variatii de temperatura si umiditate, iar pe de alta parte, caracterul continental sau insular al mediului. Tigri de pe insule sunt mult mai mici fata de cei continentali;cei care traiesc in regiuni calde si umede, cu vegetatie densa si umbroasa sunt mai "intunecati" si au o blana mai putin stufoasa iarna, in compa- ratie cu cei din regiunile montane sau ai platourilor inalte. Caracteristicile mediului in care locuiesc stau, fara indoiala, la originea modului sau de viata solitar. Tigrul este dotat cu posibilitati de comunicare, insusiri deosebite de cunoastere a semenilor. Se crede ca aceste calitati i-ar fi permis sa traiasca in grup, daca habitatul ar fi fost diferit. Pentru ai oferi un camuflaj excelent in habitatul sau din zona zapezilor, blana de iarna a tigrului siberian este deschisa la culoare si nu are acele dungi rosii, specifice zone-lor calde. Ca sa reziste la temperaturi extreme, pana la -45?C, tigrul siberian are cea mai stufoasa blana, cu cel mai mare numar de fire de par pe centimetriu patrat. Datorita unui strat special de celule de la nivelul retinei (tapetum), tigrii vad bine si noaptea, de aproximativ sase ori mai bine decat oamenii. Tigrul are cinci degete la picioarele din fata si patru la picioarele din spate. Toate degetele sunt prevazute cu ghiare retractile, ca la pisici. Lungimea ghiarelor atinge 8-10 cm.

Iepurele polar
24 Mai 2008

Ordin: Lagomorpha Familie: Leporidae Gen si specie: Lepus timidus Iepurele polar s-a adaptat admirabil la una dintre cele mai friguroase clime, cea a Polului Nord. Poate s supravieuiasc la temperaturi de aproximativ minus 40 de grade Celsius. Iepurele polar triete n habitate diferite, de la tundra polar i pdurile de conifere din taiga, pn la zonele despdurite, de deasupra nivelului mrii. n multe locuri gsete cu greu adpost fiind expus tot timpul anului vnturilor nprasnice i precipitaiilor. Mod de viat Fricosul iepure polar este un animal singuratic, ns odat cu venirea iernii polare, se adun n grupuri mari, probabil i pentru a se proteja fa de animalele de prad. La cel mai mic semn de pericol, tot grupul o ia la fug, fiecare iepure ndreptndu-se n alt direcie, astfel atacatorul este derutat. In partea sudic a tundrei, odat cu venirea iernii, iepurele polar migreaz spre pdurile dese, din vecintate cu tundra, unde i gsete protecie fa de frigul i vntul nprasnic. Pe teritoriul tundrelor deschise, iepurii polari i gsesc cu greu adpost, putnd folosi n acest scop numai stncile. Iepurele polar din Scandinavia, i petrece tot timpul anului n taigaua schimbtoare. Iepurele din Alpi, triete n pdurile de brazi pitici i pe punile alpine. Alimentaie i mod de hrnire Iepurele polar se hrnete cu diferite specii de fn, arbuti de nlime mic i frunze moi. Prsete ascunztoarea pentru a porni n cutarea hranei, numai dup apusul soarelui. Teritoriul su este de aproximativ 1-3 km2, n regiunea cercului polar, hrana sa este acoperit de zpad aproximativ 280 de zile pe an, astfel muli iepuri mor n iernile polare lungi. Marea majoritate a plantelor din tundr i protejeaz fa de vnturile puternice. Aceste plante cresc sub startul de zpad i ghea, iar iepurii trebuie s scormoneasc solul cu ghearele ascuite, pentru a ajunge la hrana att de necesar supravieuirii. Reproducere In perioada mperecherii masculii devin surprinztor de agresivi; se alerg continuu i lupt pentru graiile femelelor. Pe majoritatea teritoriului de rspndire, perioada de mperechere este primvara devreme, n tundr ns, abia n luna mai. Puii vin pe lume dup 50 de zile de gestaie. Fa de alte specii de iepuri, iepurele polar are o perioad de gestaie mai lung, iar datorit acestui fapt puii sunt mai dezvoltai la natere, ceea ce uureaz supravieuirea n clima deosebit de friguroas i umed.

Femela aduce pe lume ntre 1 i 5 pui, care la natere prezint deja blan, au ochii deschii i sunt capabili s mearg. Datorit faptului c laptele este deosebit de hrnitor, mama i alpteaz doar o dat pe zi. Se poate ntmpla ca puii, la numai cteva zile de la natere, s-i sape propriile vizuini, dar seara la ora de alptare se adun cu toii. ntr-o singur perioad de mperechere, femela nate de regul de 2-3 ori. Adaptarea la nivel de arta Ca i celelalte animale erbivore i iepurele polar cade victim prdtorilor carnivori. Cei mai nverunai inamici ai iepurelui polar sunt: vulpea i lupul polar, dar uneori iepurii sunt vnai i de ctre rs sau vultur. Astfel iepurele polar i-a dezvoltat de-a lungul timpului, metode de camuflaj i fug. Iarna, blana iepurelui este complet alb, exceptnd vrfurile urechilor ce au o culoare mai nchis; astfel iepurele polar este greu de observat n peisajul alb de zpad i ghea. Iepurele polar i schimb blana n funcie de temperatur i regiune geografic, de regul primvara, putnd avea o blan de culoare nchis, brun-rocat pn la brun argintie. Perioada schimbrii blnii de var este influenat de temperatur i luminozitate, fiind un factor necesar, ca iepurele polar s se contopeasc ct mai bine cu mediul de via. n regiunile n care nu exist zpad, blana iepurelui nu are culoarea alb. n partea de nord a Angliei, blana iepurelui polar rmne de culoare brun-nchis tot timpul anului. Unele specii de iepuri, ce triesc n regiunea cercului polar, chiar i pe timp de var i pstreaz blana alb. Factori importani n supravieuirea iepurelui polar sunt simurile extrem de bine dezvoltate, vederea i auzul, precum i rapiditatea n micare. Ochii sunt poziionai la distan, destui de sus la nivelul capului, astfel animalul i creeaz o imagine aproape circular, n toate direciile. Dac observ un prdtor, animalul devine iniial imobil. Se ascunde n tunelurile lungi, spate n zpad; acest fapt i ofer un avantaj deoarece acolo este mult mai cald dect n exterior.

Ursul Brun
Ursul brun este cel care a captivat atentia omenirii cel mai mult, fiind cea mai intalnita specie. Este un animal puternic si chiar infricosator prin statura sa impozanta, dar in ciuda aspectului de temut a inspirat de-a lungul vremii numeroase personaje de animatie sau jucarii, precum celebrii ursuleti de plus. Cu siguranta un animal fascinant, ursul brun se deosebeste de celelalte specii de ursi si prin muschii deosebit de proeminenti ai spatelui, care seamana destul de mult cu o cocoasa. Culoarea acestei specii variaza intre un cafeniu deschis si negru. Are un corp foarte greoi si gheare foarte lungi la picioarele din fata . In plus el are o arie intinsa de raspandire , fiind unul dintre cele mai intalnite si cunoscute animale din lume . Este intalnit in Europa , Japonia , Asia de Nord si anumite provincii din Canada si in SUA. Aceasta diversitate se datoreaza capacitatii de adaptare a ursului brun la diverse habitate naturale, de la campie la paduri si zonele subalpine ale muntilor. Vanarea excesiva precum si distrugerea habitatelor au diminuat numarul de exemplare.

Greutatea ursilor bruni poate varia considerabil de la un an la altul, unele exemplare putandu-si chiar dubla greutatea la inceputul primaverii, pentru a reveni la cea normala la inceputul toamnei. Masculii pot cantari intre 300 si 860 de kg , iar femelele intre 205 si 455 de kg, variind mult in functie de habitat si de sursele de hrana disponibile. Femelele si masculii se maturizeaza aproximativ in aceeasi perioada , dar de obicei , masculii nu devin pe deplin adulti pana la varsta de 8-10 ani, cand pot concura cu alti masculi puternici.Imperecherea intre ursii bruni se realizeaza in luna mai si inceputul lui iunie, fiind apoi nascuti 1 -4 pui in timpul hibernarii, in perioada ianuarie- martie . Puii vor sta langa mama pana cand aceasta va da nastere altor pui , adica intr-o perioada de 2-3 ani .Dand de atatea ori nastere femelele nu traiesc decat pana la varsta de 20 -25 de ani . Atunci cand femela este fertila , ea se poate intalni cu mai multi masculi , si de aceea paternitatea este foarte greu de aflat , puii putand avea tati diferiti . Ursii bruni sunt teoretic carnivori , dar practic majoritatea hranei pe care acestia o consuma consta in plante , bulbi, seminte , boabe si radacini .Ei mananca de asemenea si insecte , pesti si mamifere mici . Anumiti ursi ai acestei specii, si-au dezvoltat si practici de vanatoare , ei atacand animale mai mari , incluzand soareci , elani , etc .