Interviu cu Eminescu

Eu: La şedinţa de spiritism de astăzi vom discuta cu cel ce a fost odată Mihai Eminescu.
Pot să îţi pun câteva întrebări referitoare la viaţa ta pentru a o compara cu vieţile celor din
prezent?
Eminescu: Desigur.
Eu: Nu te-ai plictisit scriind poezia “Luceafărul”?
Eminescu: A…da….

Cobori în jos, luceafar blând,

Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

Acum aveţi becuri nu? Şi nu vă mai uitaţi la cer în nopţile senine, pentru că acum staţi la
calculator, pe pisici, şi pe forumuri…cum poţi sta într-un forum roman dacă eşti la tine
acasă?
Eu: Pisici???
Eminescu: Da, chat nu inseamnă pisică? În franceza?
Eu: Teoretic da…ma rog, în engleză înseamnă a discuta, a sta de vorbă…
Eminescu: Oricum, oamenii din ziua de azi sunt cu mult mai diferiţi decât cei de
altădată…
Eu: Tu cum îţi petreceai timpul liber?
Eminescu: Păi…în serile senine stăteam şi priveam stelele, mă fascinau şi din acest motiv
le-am dedicat cea mai frumoasă poezie a mea. Când eram dus de griji, colegii de la Juni-
mea mă luau în târg şi ne distram, dar nu mergeam la pizza, dacă luam o cafea eram feri-
ciţi.
Eu: Atunci erau alte vremuri.
Eminescu: Şi ce vremuri…
Eu: Dar fumai?
Eminescu: Ţigări, ocazional, nu ca şi copiii din ziua de azi, o ţigară cu orice ocazie şi nici
nu se opresc doar la una, fumează pachete întregi.
Eu: În trecut, când mergeai prin pădure sau mai ştiu eu pe unde mergeai, vedeai gunoaie
aruncate pe jos?
Eminescu: În locurile în care mergeam eu nu mai mergea nimeni, erau ascunzişurile mele
tainice, iar dacă cineva ar fi cutezat să le descopere, ba chiar să le şi profaneze cu mizerii,
cred că mi-aş fi pierdut minţile. Cum să distrugă codrul meu iubit???
Eu: Ok, e un subiect delicat şi nu mai insist că poate ma bantui dacă îţi spun ce e acum pe
lacul tau…
Eminescu: O, lacul meu , nu a secat? Mai sunt la fel de multe broaşte? Dar nuferi, din cei
galbeni? Spune-mi!
Eu: Să zicem că s-a schimbat odată cu trecerea timpului, ca şi teiul din Copou, ca şi pădu-
rea din Ipoteşti şi multe altele.
Eminescu : Dar trebuie să ştiu!
Eu: Totul e bine acolo... Ce jocuri jucai cu prietenii?
Eminescu: Prieteni? Jocuri? Eu nu aveam prieteni pentră că nu aveam nevoie de nişte copii
gălăgioşi şi insensibili în jurul meu. Prietenij mei eru codrul şi bolta cerească, care
mă înţelegeau de fiecare dată şi în a căror companie îmi găseam liniştea şi pacea. Mă jucam
cu firele de iarbă şi număram stelele…Odată am adormit încercând să număr stelele din
Carul Mare…Şi ce stele frumoase!
Eu: Ok, am terminat. Multumesc pentru timpul acordat.

Realizat de : Caziuc Sabina

Şc. Nr. 7 “O. Băncilă”
Prof. Carcea Loredana