Cea mai ampl specie a genului epic n proz, cu o aciune diversificat sub raportul planurilor narative i al personajelor, romanul

a cunoscut o serie larg de forme i de manifestri n literatura romn. Afirmndu-se plenar n perioada interbelic, romanul romnesc a adoptat diferite modaliti estetice, de la clasic la modern, de la roman realist la roman mitologic, alegoric. n cazul romanului modern, de analiz psihologic, autorul i propune s absoarb lumea n interiorul contiinei, anulndu-i omogenitatea i epicul, dar conferindu-i dimensiuni metafizice; nu mai este demiurg n lumea imaginarului, ci descoper limitele condiiei umane; are o perspectiv limitat i subiectiv, completat adesea cu opinii programatice despre literatur (autorul devine teoretician ). Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a constituit o noutate absoluta in epoca interbelica. Cunoscator al diferitelor teorii filozofice si stiintifice, Camil Petrescu, infocat al operei lui Marcel Proust, creeaza primul personaj-narator din literatura romana, preocupat sa inteleaga in ce consta diferenta intre realitate si autosugestie, intre absolut si relativ. Optiunea autorului pentru naratiunea la persoana I, a carei consecinta imediata este limitarea perspectivei narative la un punct de vedere strict subiectiv, marcheaza inceputul unei noi ere in literatura romana. Opera ilustraza conceptia estetica a scriitorului despre roman: Din mine insumi, eu nu pot iesiOrice as face, eu nu pot descrie decat ceea ce vad, ceea ce audEu nu pot vorbi onest decat la persoana I. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi ilustreaza preocuparea scriiorului pentru a obtine iluzia autenticitatii vietii reale, pentru coborarea actiunii romanului de pe scena, in strada, adica in viata cotidiana, familiar cititorului. Titlu romanului poate fi considerat o metafora a timpului psihologic, a modului in care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt asimilate in prezentul constiintei. Tema romanului reprezinta doua experiente fundamentale traite de protagonist, despre care Perpessicius afirma ca traieste un razboi pe 2 fronturi : cel al iubirii conjugale ( rememorarea iubirii matrimoniale dintre Stefan Gheorghidiu si Ela) si cel al razboiului propriu-zis( experienta de pe fron in timpul Primului Razboi Mondial), ceea ce ii pricinuieste eroului un neintrerupt mars, tot mai adanc in constiinta. Romanul este structurat pe doua parti, corespunzatoare celor doua experiente importante in viata eroului, parti care nu au intre ele decat o legatura accidentala (G. Calinescu). Autorul abandoneaza cronologia liniara si inoveaza prin folosirea tehnicii jurnalului, recurgand la dezvaluirea amintirilor lui Stefan Gheorghidiu dintr-un interval de doi ani si jumatate, inainte de anul 1916. Timpul si spatiul sunt reunite intr-un prezent al trairilor si framantarilor interioare. Incipitul fixeaza cu precizie realista coordonatele spatio-temporate : In primavera anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infenterie din capital,

la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal. Protagonistul si naratorul romanului, Stefan Gheorghidiu se afla in asteptarea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. Discutia de la popota este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul careia Stefan rememoreaza etapele evolutiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele si evenimentele sunt prezentate dintr-o perspectiva unica: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala. Naratorul nu spune nimic altceva inafara de banuielile lui. Tot ce afla cititorul despre Ela si despre relatia dintre soti provine din aceasta sursa, care e departe de a fi considerate infailibila sau, macar, obiectiva. Stefan recunoaste inca de la inceput ca are banuiala infidelitatii si ca aceasta ii trezeste in suflet cumplite banuieli. Iubirea lor se naste sub semnul orgoliului. Chiar daca la inceput Ela nu ii placea, Stefan se simte magulit de interesul pe care i-l arata una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Pasiunea se adanceste in timp, iar faptul ca Ela nutreste o admiratie neconditionata pentru viitorul ei sot contribuie la crearea iluziei ca relatia are o baza solida. Sentimentul pe care il traieste in raport cu Ela devine ratiunea sa de a fi, modul de a se implini in plan spiritual : sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti e un sentiment care ma adevereste in jocul intim al finite mele. Mostenirea de la unchiul Tache schimba cercul relatiilor celor doi. Lumea moderna, in care Ela se va integra perfect, este pentru Stefan prilejul de a trai suferinte intense provocate de gelozie. Daca in prima parte a relatiei iubirea sta sub semnul orgoliului, treptat, sentimental dominant devine gelozia. Relatiile dintre soti se modifica radica, iar tensiunile, despartirile si impacarile devin un mod de existenta cotidian pana cand Stefan este concentrat, in preajma intrarii Romaniei in razboi. Ela se muta la Campulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relatia pare sa reinter din nou pe un fagas al normalitatii. Chemat cu insistenta la Campulung, Stefan obtine cu greu permisia, dar descopera ca Ela este interesata de asigurarea viitorului ei in cazul mortii lui pe front. Cand il vede pe G., presupusul amant al Elei, pe strada, e convins ca e ail insala, desi nu are nici o dovada concreta, asa cum nu a avut, de altfel, niciodata. Confruntat cu experienta-limita a razboiului, Stefan isi analizeaza retrospectiv si critic intreaga existenta. Intors in prima linie, dupa cateva zile petrecute la Campulung, Gheorghidiu participa la luptele de pe frontal Carpatilor cu sentimental ca este martor la un cataclism cosmic. Finalul romanului consemneaza despartirea definitive de trecut a eroului. Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alaturi de Ela marcheaza instrainarea definitive si recunoasterea esecului in planul cunoasterii. Finalul deschis ii ofera cititorului inca un prilej de a se regasi in experienta personajului narator. Incertitudinea planeaza atat asupra portretului Elei, cat si a evolutiei personajului principal. Consider ca prin formula narativa abordata in Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petrescu schimba viziunea romaneasca asupra iubirii si a razboiului.