ENIGMA OTILIEI

-tema si viziunea despre lume- de George Calinescu

Realismul este un current literar aparut in secolul al XlX-lea impotriva
romantismului. Acesta isi propunea sa prezinte realitatea in mod veridic, prin tehnica
detaliului, a indicilor spatio-temporali precisi, personajul ilustrat este tipic in imprejurari
tipice, iar relatarea se face in mod obiectiv prin marcile specifice, narator omniscient si
omnirezent, intamplarile realizandu-se la persoana a lll-a.
In literatua romana realismul a fost reprezentat de Liviu Rebreanu, I. L. Caragiale,
Barbu Sfanescu Delavrancea si de Ioan Slavici.
George Calinescu a scris romane de tip balzacian (cu intenţie polemică evidentă),
obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din
studiul asupra romanului românesc. Acesta spunand ca operele literare trebuie sa reflecte
realitatea,nu sa analizeze procesele psihologice.Acesta in scrierile sale foloseste de obicei cu
descrierea decorului caselor, unde are loc acţiunea romanului. Primul său roman, Enigma
Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix şi Otilia.
Romanul este specie a genului epic in proza de dimensiuni ample in care actiunea
se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu un numar mare de personaje ce
interactioneaza pe baza unor conflicte riguros contruite.
Publicat in 1938, „Enigma Otiliei”apare la sfarsitul perioadei interbelice, de
puternica afirmare a acestei specii. Opera lui George Calinecu este un roman
realist,obiectiv, modern de tip balzacian . Astefl,realismul se concretizeaza prin
prezentarea realitatii in mod veridic fixand bine cronotopul, foloseste tehnica detaliului, are
o structura inchisa si stilul sobru „ Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909[...], intra in
strada Antim”. Balzacianismul este ilustrat de tema paternitatii, motivul orfanului si
utilizarea tehnicii detaliului. Romanul este obiectiv deoarece are o perspectiva narativa
obiectiva, naratorul fiind omniscient si omniprezent iar relatarea actiunii realizandu-se la
persoana a III a. Modernitatea este realizata prin modalitatea de caracterizare a
personajelor ( viziune poliedrica), iar acesta realizeaza sincronizarea cu literatura
europeana.
Titlul initia al romanului a fost „Parintii Otiliei”, ilustrand motivul literar al
paternitatii, intocmai ca in romanul lui Balzac, Mos Goriot. Editorului i s-a parut mai
sugestiv titlul „Enigma Otiliei”, desi G.Calinescu insusi precizeaza ca „Nu Otilia are vro
enigma,ci Felix crede ca o are. Pentru Orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi, in
veci, fata care-l va respinge, dandu-i , totusi, dovezi de afectiune”
Prin tema, romanul este balzacian si citadin deoarece se constituie o fresca a
burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX lea, prezentata in aspectele ei
esentiale. Imaginea societatii este lupta pentru mostenire pe fundalul careia se contureaza
iubirea dintre Felix si Otilia.
Din punct de vedere compozitional romanul este alcatuit din 20 de capitole. Acestea
urmaresc mai multe planuri narative, care vizeaza destinul personajelor, prin acumularea
detaliilor. Unul dintre planurile operei ilustreaza lupta dusa de membrii familiei Tulea
pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giuveanu, in detrimentul Otiliei Marculescu. Al
doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima, care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a
studia medicina si locuieste la tutorele sau. El traieste iubirea adolescentina pentru Otilia,
simtindu-se derutat de atentia pe care aceasta i-o acorda lui Pascalopol.
Succesiunea momentelor epice este redata prin inlantuire, dar si de insertia unor
micronaratiuni. Se remarca realizarea scenica a unor fragmente, in care se evoca reactiile
diverselor personaje la „atacul” suferit de Mos Costache. In acest context, dialogul confera
veridicitate si concetrare epica.
Actiunea romanului incepe cu evocarea lui Felix, orfan, absolvent al Liceului din
Iasi, care vine la Bucuresti, in casa unchiului si a tutorelui sau legal, pentru a urma
Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu este stapanit de instinctul avaritiei, astfel
ca ezita sa-l primeasca pe Felix. Batranul o creste pe fiica sa vitrega, avand intentia de a o
infia, dar se teme de Aglae „baba absoluta fara cusur in rau”, care urmareste indeaproape
fiecare miscare ce ar putea pune in pericol mostenirea fratelui ei.
Expozitiunea este realizata prin fixarea actiunii in timp si spatiu, in maniera
balzaciana. Strada, dar si casa lui mos Costache sunt descrise minutios, prin prezentarea
amanuntelor arhitecturale. Casa inspira un „aer de ruina”, avand ferestre „mari acoeperite
cu hartie transluscida”. Totul sugereaza dorinta priprietarului de a-si ascunde statutul
social. Felix se familiarizeaza cu acest mediu prin procedeul restrangerii treptate a
cadrului, de la strazi, la case, la interioare si gesturile locale prin tehnica focalizarii.
Intriga se dezvolta pe doua planuri: unul dezvolta lupta pentru mostenire, iar cealalt
ilustreaza destinul lui Felix Sima. Lupta pentru intrarea in posesia averii lui mos Costache
aminteste de afirmatia lui Balzac „Zeul la care se inchina toti este banul”. Intr-adevar
„clanul” Tulea vaneaza banii lui Giurgiuveanu, iar sora acestuia reactioneaza exclusiv sub
imboldul setei de inavutie. Cu un instinct feroce de proprietate, Aglae considera fireasca
deterioarea sentimentelor de familie, de aceea relatia sa cu mos Costache se degradeaza
din cauza dorintei de a intra in posesia mostenirii.
Al doilea plan, urmareste formarea tanarului Felix, experientele traita de acesta de la
venirea in casa tutoreului sau. Tanarul se indragosteste de Otilia, care, vazuta in ochii lui
este o enigma. Felix doreste sa-si faca o cariera si surprinderea gandurilor sale este
edificatoare: „ De dusmania sortii mi-e frica.Mi-e frica sa raman egal cu Titi, cu Stanica, cu
ceilalti, sa ma confund cu ei, sa fiu, prin forta imprejurarilor, silit sa ma aplec in fata lor”.
Otilia il iubeste pe Felix,dar, dupa moartea lui mos Costache, pleaca impreuna cu
Pascalopol, se casatoreste cu el, lasandu-i tanarului libertatea de a-si realiza ambitiile.
In epilog, se evoca intalnirea lui Felix cu Pascalopol „in tren , in drum spre
Constanta”. Mosierul marturiseste ca i-a redat Otiliei libertatea de a-si trai tineretea, iar
aceasta devine sotia unu „barbat exotic”. Felix si Otilia sunt vocile simbolice ale autorului,
ipostaze ale conditiei umane osciland intre ratiune si sentiment.
Conflictul romanului se bazeaza, pe relatiile dintre doua familii inrudite, a lui Costache
Giurgiuveanu si a Aglaiei, un conflict de natura succesorala, asa cum s-a vazut. Conflictul
erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascolopol pentru mana
Otiliei.
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului
si a fizionomiei, facand posibila deducerea trasaturilor de caracter.Romanul realist-
traditional devine o adevarata comedie umana, plasand, deci, in context social, personaje
tipice.
In mod direct, naratorul ofera detalii despre starea civila si gradele de rudenie ale
personajelor, reunite, sub pretextul jocului de table, la inceputul romanului. Felix Sima
este tipul tanarului ambitios si orfan, Otilia este femeia enigmatica, este fiica vitrega a lui
mos Costache.Acesta este tipul avarului, neingrijit si isi ascunde adevaratul statut social,
temandu-se de cei care ii vor averea. Aglaie, sora lui , este tipul babei absolute
manipulatoare. Aceasta este casatorita cu Simion Tulea care se incadreaza in tipul
senilului. Impreuna au trei copii: Titi care este retardatului, Olimpia este femeia
neimplinitaa matimonial fiind casatorita cu Stanica Ratiu care este un arivist si Aurica care
se incadreaza in tipul fetei batrane.
Arta narativa este realizata de un amestec de influente. Cele balzaciene se reflecta in
tema mostenirii, paternitatea si folosirea tehnicii detaliului. Influentele romatince se
reflecta in antiteza personajelor: Felix si Titi, Otilia si Aurica si Costache cu Pascalopol.
Incipitul romanului realist-balzacian ilustreaza descinderea in timp „inceputul lui iulie
1909” si spatiul ( descrierea strazii Antim si a casei lui mos Costache). Finalul se realizeaza
simetric, evocandu-se din noi strada Antim: „Prefacerile nu schimbasera cu totul caracterul
strazii. Casa lui mos Costache era leproasa, innegrita[...] Nu mai parea sa fie locuita”.
Aceasta simetrie o influenta clasica.
Viziunea poliedrica, o influenta moderna, evidentieaza modul in care era perceputa
Otilia de celelalte personaje. Acesta se modifica in functie de interesele fiecarui personaj:
Felix o percepea ca pe o prietena „am gasit in tine tot ce mi-a lipsit in copilarie”, Pascalopol
o vedea ca pe o sotie „ daca prin casatorie as capata-o acum pe d-ra Otilia[...] m-as
casatorii”, pentru mos Costache este fetita lui „Nu esti tu Otilia mea scumpa, nu-ti las eu
tie tot?” . Din cauza faptului ca pentru ei era o amenintare,fiecare mebru al „clanului”
Tulea avea o parerea deferita. Aglaiei i se parea ca e „o dezmatata” iar Aurica o considera o
rivala „ Nu e nimic interesant intr-o deztrabalata ca Otilia”.
In opinia mea, arta calinesciana reprezinta sinteza unor formule, de unde impresia de
traditie si de inovatie, in acelasi timp. Enigma Otiliei este o opera care prezinta caracterul
„efemer feminin”. Mircea Cartarescu o considera „metaroman” si care anticipeaza
postmodernismul.
In concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist balzacian, dar depaseste dealul
realismului clasic, este dupa cum s-a spus, „un balzacianism fara Balzac”, prin spiritul
critic si polemic, prin valorificarea unor elemente ale modernitatii.