ACI SOSI PE VREMURI

DE ION PILLAT

Traditionalismul reprezinta o miscare literara manifestata in perioada

interbelica a carei ideologie prea elemente din orientarile antebelice (
samanatorism si poporanism ) . Temele fundamentaleale traditionalismului
interbelic au fost viata rurala, credinta, folclorul, timpul. Motivele care sustine
acestte teme sunt: moticul stramosilor, al bisericii, al naturii etc.
O trasatura esentiala a traditionalismului este lipsa ambiguitatii specific
modernismului, textile fiind usoare de inteles. Figurile de stil sunt simple,
predominand epitetul si comparatia. Versificatia este simpla, existant
intotdeauna rima, ritm si nefiind utilizat ingambamentul.
Reprezentatii traditionalismului in lirica romana sunt Ion Pillat, Vasile
Alecsandri si Adrian Maniu.
Ion Pillat reprezinta in literatura romana interbelica un reper pentru
doctrina traditionalista deoarece volumele sale denota teme specifice
curentului.
Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din cilcul „Trecutul viu” din volumul
„Pe Arges in sus” . Poezia aprtine traditionalismului prin idilizarea trecutului,
prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator – fugit irreparabile
tempus.
Titlul poeziei marcheaza identitatea dintre trecut si prezent prin asocierea
adverbului leictic „aci” cu verbul la perfect simplu „sosi” si sintagma „pe
vremuri”. Fixeaza imaginarul poetic.
Tema este satul traditional transformat de trecerea timpului. Macrotema este
sustinuta de o serie de motive literare specifice traditionalismului: motivul
satului, motivul bisericii (al clopotului), motivul bunicilor si al bibliotecii.
Din punct de vedere compozitional poezia este alcatuita din 19 distihuri,
iar epilogul este un vers izolat.
Eul liric se reintoarce la casa parinteasca incercand sa reconstituie
universul traditional, cu elemente specifice „obloane” „prindvor” „poarta”
„zavor” „horn”. Motivul literar al paienjenilor sugereaza trecerea timpului prin
metafore si personificari. „la casa amintirii... paienjeni zabrelira si poarta si
zavor”, „hornul nu mai trage din ciubuc”.
Cadrul de natura este unul specific in care lanurile de secara sunt intregite
de imaginea plopilor „ In drumul lor spre zare imbatranira plopii/ (...) Berlina
leganata prin lanuri de secara” .Se observa ca timpul transforma nu doar
oamenii ci si natura „imbatranira plopii” este o viziune diferita fata de cea a
romaticilor deoarece acolo se pune accent pe antiteza dintre efemeritatea
omului si vesnicia naturii.
In acest decor boem apare bunica eului liric ce poarta numele unei zeite
„Calyopi”ce semnifica muza muzicii.Aceasta soseste cu o berlina si poarta
imbracaminte specifica vremii „in larga crinolina” , este delicata si visatoare.
Bunicul o asteapta cu nerabdare, are gesturi politicoase „nerabdator bunicul
pandise de la scara”. El ii recita din sciitori romantici „Bunicul meu desigur i-
a recitat Le lac”.
La Pillat apare des motivul bibliotecii prin care evoca unele titluri si nume de
scriitor. Apare motivul berzelor ca simbol a fidelitatii si devotamentului „ ca
umbre berze cad”. Bunica il asculta tacuta,avand „ochi de peruzea”,pretiosi si
turcoaz.Atmosfera romantica este indragita de tabloul naturii in care lumina
selenara ofera spatiul protector .
Bataia clopotului proiecteaza in eternitate iubirea celor doi „si cum
sedeau...departe, un clopot a sunat”. Motivul clopotului devine prezent
insotind omul in toate momentele importante din viata
sa,botez,nunta,inmormantere.
Apare o meditatie pe tema trecerii ireversibile a timpului.Eul liric de
recunoaste in portretele stramosilor sai dar nu poate accepta imbratranirea sa
„te recunosti in ele dar nu si-n fata ta. Se face paralela intre trecut si prezent „
Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu”.La fel de gratioasa,doar ca acum are ochi
de ametist.
Poeziile romantice sunt inlocuite cu cele simboliste „ Si ti-am soptit poeme
de bunul Francis Jammes”. Este reconstituit acelasi tablou de natura intregit
de imaginea perzelor si sunetul clopotelor „Cu berzele intr-ansul amurgul se
opri../ (...) Si cum sedeam... departe,un clopot a sunat”.
Versul refren ofera o concluzie nostalgica a intregii poezi cu privire la
trecerea timpului „De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.”
Tipul de lirism urmareste lirica mastilor,deoarce se remarca persoana I „am
spus”, „am soptit” in ipostaza eului liric.Persoana a II a se remarca la iubita
eului liric „m-ai gasit”. Persoana a IV a se remarca la bunic si bunica „i-a
recitat”, „ea-l asculta”.
Elementele specifice traditionalismului regasite in text sunt limbajul regional
si arhaic „pridvor” „berlina” „crinolina”. Atasamentul excesiv fata de spatiul
natal „la casa amintirii”. Evocare nostalgica a trecutului „De mult e mort
bunicul,bunica e batrana...”.
Nivelul prozodic al textului respecta conservatorismul specific acestui curent
literar: cele 19 distihuri au rima imperecheata, ritm iambic si masura
variabila.Nivelul morfologic este alcatuit din substantive din campul semantic
al spatiului rural „ lan” „campie”si verbe la trecut „pandise” si prezent „calci”.
Nivelul semantic se remarca cuvinte din campul semantic al timpului
„acum”, „atunci” „pe vremuri”,cuvnte din campul semantic al naturii „plopii”,
„lanul de secara”.La nivel sintactic propozitiile sunt aflate in raport de
coordonare prin jonctiune.Stilistic figurile de stil predominante sunt epitetele
„ochi de peruzea” personificarile „paienjenii zabrelira” si imagini artistice
vizuale „leganata prin lanuri de secara” si auditive „un clopot a sunat”.
In opinia mea opera „Aci sosi pe vremuri”' reflectă viziunea despre lumea
autorului Ion Pillat.El considera că prin tema operei si anume tema trecerii
timpului ireversibil se reflecta trăsăturile curentului literar tradiţionalism si
de aceea consider că această creeaţie este reprezentativă.Pentru intreaga
operă a scriitorului ea fiind de altfel considerată o capedoperă a literaturii
romane.
In concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este reprezentativa
pentru traditionalismul interbelic datorita temei timpului, motivelor literare
specifice (satul, biserica), prozodiei si lipsei ambiguitatii.