u r i”

v r em illat
s i pe I on P
s o
“A c i
 Cuprins:
 Capitolul I: Poezia
 Capitolul II: Încadrarea în operă
 Capitolul III: Tema poeziei
 Capitolul IV:Semnificaţia titlului
 Capitolul V: Structura poeziei
 Capitolul VI: Analiză de text
- nivelul fonetic şi prozodic
- nivelul morfo-sintactic
- nivelul lexico-semantic
- nivelul stilistic
 Sfârşit: Tema pentru acasă
 ACI SOSI PE VREMURI
de Ion Pillat
poezie tradiţionalistă
La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păienjeni zăbreliră și poarta, și zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru și poteri și haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănata prin lanuri de secară.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din

berlină
Sări, subţire, - o fată in larga crinolină.

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,

Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze
cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tăcuta, cu ochi de peruzea...

Și totul ce romantic, ca-n basme, se urzea,

Și cum şedeau... departe, un clopot a sunat,

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din

sat.
Dar ei, în clipa asta simțeau c-o să ramână...
De mult e mort bunicul, bunica e batrână...

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete

Te vezi aievea numai în ștersele portrete.

Te recunoști in ele, dar nu și-n fața ta,

Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita...
Ca ieri sosi bunica... și vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.

Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la
scară.

Subţire, calci nisipul pe care ea sări.

Ca berzele într-însul amurgul se opri...
Si m-ai găsit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram
Când ti-am şoptit poeme de bunul Francis
Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub

luna.
Și-am spus Balada lunei de Horia Furtună.

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist

Si ți-am părut romantic si poate simbolist.
Și cum şedeam... departe, un clopot a
sunat -
Acelaşi clopot poate - în turnul vechi din
sat...

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi

din sat.
 Încadrarea în operă
 Poemul "Aci sosi pe vremuri" face parte
din volumul "Pe Argeş în sus" (1923),considerat
de critica literară reprezentativ pentru creaţia
artistică a lui Ion Pillat (1891-1945).

 George Călinescu a afirmat ca această poezie

constituie capodopera lirică a lui Pillat, creaţie
"graţioasa, mișcătoare și indivizibilă paralela
între doua veacuri, înscenare care încântă ochii
și în acelaşi timp simbolizare a uniformităţii in
devenire".
 Tema poeziei
 Poezia este o
meditaţie nostalgică
pe tema trecerii
ireversibile a timpului,
asociată cu
repetabilitatea
destinului uman/
ciclicitatea vieţii.
 Comunicarea poetică

 Comunicarea poetică se realizează în două

registre: lirismul obiectiv, cu elemente de
narativitatea simbolică şi meditaţie cu
caracter general-uman, şi lirismul
subiectiv, cu prezenţa eului liric şi
comunicarea directă a trăirilor şi a
sentimentelor, la persoana I singular.
 Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport
lirismul subiectiv, susţinut de prezenţa mărcilor
lexico-gramaticale specifice (pronume
personale, adjective posesive şi verbe la
persoana I şi a II-a singular; elemente deictice
spaţiale şi temporale: „aici” - „acolo", „acum" -
„atunci). Dar iubirea evocată, deşi aparţine
planului trăirii subiective, este ridicată la grad
de generalitate, obiectivându-se, prin
repetabilitate.
 Semnificaţia titlului

 Titlul este cu totul original si inedit,

deoarece este alcătuit dintr-o propoziţie,
prin care poetul comunică ideea centrală a
poemului și anume apropierea până la
identificare a trecutului cu prezentul, doua
valori ale existentei umane plasate intr-un
spaţiu si un timp neidentificate.
 Adverbul în forma populară"aci", verbul
"sosi" la perfectul simplu și locuţiunea
adverbială de timp "pe vremuri" sugerează
ideea ca existența umană se bazează pe
experienţe repetabile, reluate si retrăite de
fiecare generație în parte, care simte și
trăieşte viata asemenea predecesorilor.
 Structura poeziei

 Poezia "Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat

este structurată in 19 distihuri (strofe de
câte două versuri) și un monovers în final,
care se constituie într-o concluzie ce
sugerează esenţa ideatică a discursului
liric.
 Primele două distihuri reprezintă incipitul
poeziei şi fixează, prin intermediul unei
metafore: „casa amintirii, spaţiul
rememorării nostalgice a trecutului.
Metafora dobândeşte semnificaţia
unui spaţiu mitic, fie locuinţă a
strămoşilor, fie „loc al sacrei perechi,
unde dintotdeauna, de pe vremuri, ca
şi acum, sosesc cuplurile de
îndrăgostiţi pentru a da curs
recunoscutei iniţierii de misterul
nunţii” (V. Fanache, G. Bacovia.
Ruptura de utopia romantică).
 Elementele asociate casei: „obloane",
„pridvor, „păienjeni, „poartă", „zăvor" şi
versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor"
sugerează trecerea timpului, degradarea,
starea de părăsire a locuinţei strămoşilor, dar
şi ideea de spaţiu privilegiat, izolat, accesibil
numai urmaşului, care poate reînvia trecutul
în amintire.
 Trecutul capătă o aură
legendară, devine un
timp mitic, al luptei
haiducilor pentru
dreptate: Jar hornul nu
mai trage alene din
ciubuc/ De când
luptară-n codru şi poteri
şi haiduc".
 Al treilea distih deschide planul trecutului, al
evocării iubirii bunicilor.

 Dacă în poezia romantică, existenţa naturii

era eternă, în opoziţie cu efemeritatea
existenţei umane, în poezia lui Ion Pillat,
natura devine solidară cu omul, fiind marcată
de semnele senectuţii, ca şi fiinţa umană: „în
drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
 în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi
Calyopi este reluat titlul poeziei şi este
evocată imaginea din tinereţe a bunicii cu
nume mitologic: Calyopi - Caliope
(Kalliope), muza poeziei epice şi a elocinţei
în mitologia greacă.
 Sugestia mitică a numelui, faptul că poetul
este urmaşul care eternizează în creaţia sa
iubirea bunicilor şi „copia" - oglindirea de
„acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt
aspecte care ar putea susţine caracterul
de artă poetică a textului liric Aci sosi
pe vremuri, care îşi revelează astfel
nivelul de pro­funzime al semnificaţiilor.
 Asocierile livreşti reflectă motivul
„bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui
Ion Pillat, având rolul de a asocia viaţa cu
literatura şi, în acelaşi timp, de a indica
epoca, numind preferinţele în moda
literară a vremurilor respective. Astfel
bunicul îi recită iubitei capodopere ale
literaturii romantice - Le Lac de Alphonse
de Lamartine şi Sburătorul de I.H.
Rădulescu.
 Un alt element comun celor două secvenţe
poetice prezent - trecut, este simbolul
berzei, „pasăre de bun augur, simbol de
pietate filială" (Jean Chevalier, Alain
Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, I),
dar şi simbol al fidelităţii, al devoţiunii.
 Sunetul clopotului însoţeşte din nou
momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi
sugerează repetabilitatea existenţei
umane.

 Versul final, laitmotiv al poeziei,

accentuează trecerea iremediabilă a
timpului: „De nuntă sau de moarte, în
turnul vechi din sat.”
 Nivelul fonetic şi prozodic

- rima împerecheată, ritmul iambic,

măsura de 13-14 silabe;

- nume cu sonorităţi din secolul XIX

(Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburătorul) şi
moderne, de la începutul secolului XX
(Francis Jammes, Horia Furtună);

- rolul vocalelor în realizarea imaginilor

auditive, în special, în versul laitmotiv.
text
 Nivelul
morfosintactic

- timpurile verbale au
rolul de a sugera planul
trecut şi planul prezent
evocate în poezie;
- verbele la perfect
simplu („sosi,
„zăbreliră",
„îmbătrâniră", „sări,
„spuse") au rolul de a
reda rapiditatea
gesturilor sau
repetabilitatea lor;

text
- verbele la imperfect („asculta", „se urzea",
„simţeau", „şedeam"), mai mult ca perfect
(„pândise") şi perfect simplu susţin
narativitatea iubirii din planul trecutului;
- verbele la perfect compus susţin
narativitatea iubirii din planul prezentului;
- verbele la timpul prezent fie
ilustrează permanenţa sentimentului
de iubire („vii, „calci, „tragi), fie
însoţesc meditaţia pe tema trecerii
timpului („te vezi, „te recunoşti,
„uită", „nu poţi).
 Nivelul lexico-semantic

- cuvinte din câmpul semantic al naturii:

„codru", „plopii, „lanuri de secară", „lună",
„câmpia", „lac", „nisipul, „câmpul;

- folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi

regională, în evocarea trecutului: „haiduc,
„poteră, „berlină, „crinolină", „aievea",
„pridvor".
text
 Nivelul stilistic

- folosirea cu precădere a metaforei:

„casa amintirii, „ochi de peruzea", „ochi de
ametist şi a comparaţiei, care susţine
paralelismul între trecut şi prezent şi ideea
repetabilităţii existenţei umane: „câmpia
ca un Iad, „deasupra casei ca umbre berze
cad, „Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu";

- la nivel structural, se utilizează

paralelismul, simetria, antiteza.
text