Substantivul

-comune-casă, masă, tablă, ușă.

-proprii-Ion, Vasile, Gheorghe, Iași
Substantivele pot fi: simple- casă, masă
-compuse-floarea-soarelui, bloc-turn
În limba română, se pot forma feminine de la masculine și invers, cu ajutorul unor sufixe
moționale. Acestea sunt sufixe lexic-gramaticale, fiindcă dau în același timp o informație
gramaticală, dar formează și cuvinte noi.
(avocată, bucureșteancă, ursoaică, pictoriță)
Substantive epicene-au o singură formă pentru masculin și pentru feminin. (papagal, veveriță,
zebră, țânțar)
Substantive nonnumărabile
Substantive defective de plural (au formă de singular-singularia tantum): zahăr, orez, lapte, unt,
miere, mazăre, mușețel, rouă.
Substantive defective de singular (au formă de plural-pluralia tantum): ochelari, icre, zori, șale.
Substantivele masive sunt substantivele nonnumărabile, care denumesc materii și își păstrează
caracteristicile, chiar dacă sunt împărțite. (lapte, pâine, mușețel, unt, miere).
Substantive colective au formă de singular și înțeles de plural. (turmă, șatră, clasă (de elevi), lot,
herghelie, familie, regiment, pâlc)
Articolele substantivului
-hotărât-l (băiatul), a (fata), i, (băieții), le (fetele)
-nehotărât un (un băiat), o (o fată), niște (niște fete, niște băieți)
-genitivale- a (fetei), ai (băieților), al (băiatului), ale (fetelor)
-demonstrative-cel, cea, cei, cele
Locuțiunea substantivală-grupul unitar de cuvinte sinonim cu un substantiv și care se comportă
în propoziție ca substantivul, fiind determinat de atribut. Cele mai multe provin din locuțiuni
verbale în care verbul este substantivizat.
(ținere de minte, băgare de seamă, părere de rău, aducere pe calea cea bună, dare a aramei pe
față, luare în râs, luare la rost, punere a osului la muncă, scoatere din minți, trecere în lumea
celor adormiți)
Substantivul are cinci cazuri:
NOMINATIV-când este subiect, APOZIȚIE și nume predicativ-cine? (Băiatul vine.-subiect
Acesta este băiatul.-nume predicativ) NU ARE PREPOZIȚIE.
ACUZATIV- când este complement direct, complement prepozițional, circ. de loc, de timp, de
mod, de cauză, de scop sau atribut prepozițional. Vorbesc despre mama.(despre cine vorbesc? C.
Prep.) Am văzut-o pe mama. (pe cine?, C.d.)
Cartea de pe masă e frumoasă.(care carte? ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIȚIONAL)
DATIV-când este complement indirect-cui? Băiatului îi dau o carte. (CUI ÎI DAU O CARTE?)
Discuția grație mamei mi-a plăcut. (A.P.P.) Discuția este grație mamei. (N.P.)
GENITIV-când este atribut SUBSTANTIVAL genitival (determină un substantiv-a, ai, ale, al
cui?) Cărțile fetei sunt frumoase.(ale cui cărți?); Cartea se află deasupra biroului. (C.L.) Am
ajuns înaintea fetei. (C.T.) Mama este contra fratelui. (N.P.) Trenul dinaintea casei a trecut.
(A.P.P.)
Vocativ-când arată o chemare, o atenționare și nu îndeplinește funcție sintactică. (Viorel, vino la
tablă.)
Prepoziția: simple: sub, lângă, de, la, pe, după, lângă, spre.
Compuse-deasupra, de la, despre.
Prepoziții specifice cazurilor:
Acuzativ-de, la, pentru, despre, din, de la, cu, peste+locuțiuni prepoziționale:față de, în loc de, în
afară de, conform cu.
Genitiv-asupra, contra, deasupra, dedesubtul, înainte, înăuntrul+locuțiuni prepoziționale: în
mijlocul, în urma, în jurul, în preajma.
Dativ: datorită, mulțumită, grație.
Într-o enumerare de substantive în cazul genitiv cerute de o prepoziție sau de o locuțiune
prepozițională, articolul genitival apare înaintea fiecărui termen: Pisica s-a aruncat asupra
vrăbiilor și a porumbeilor. În cazul dativ, prepozițiile nu se reiau: Am reușit datorită părinților,
profesorilor și prietenilor.
Cuvintele: asemenea, așijderea, conform, contrar, potrivit, aidoma sunt adverbe și nu sunt
încadrate în clasa prepozițiilor.
Posibilități combinatorii ale substantivului
Substantivul adjunct poate avea două funcții sintactice speciale față de un verb centru cu funcția
sintactică de predicat: SUBIECT și NUME PREDICATIV.
Subiectul este -exprimat prin: substantiv, pronume, numeral, verb la infinitiv, verb la supin, verb
la gerunziu. (Acesta a venit.) CINE?
-inclus, când poate fi dedus din desinența verbului, la persoana I și a II-a, singular și plural.
(Cânt. Cânți)
-subînțeles, când a fost exprimat anterior în enunț, apărând la persoana a III-a, singular și plural.
(Florile sunt frumoase/ și degajă un miros plăcut./ )
Numele predicativ din componența predicatului nominal intră într-o relație ternară, depinzând
atât de verbul copulativ, cât și de subiect.
În calitate de centru, substantivul are adjuncți cu funcția sintactică de atribut. Ca adjunct al
verbului, substantivul îndeplinește funcția sintactică de complement sau de circumstanțial.