„Aci sosi pe vremuri” -Ion Pillat~ 1923 ~

CITAT: ,,Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacțiile vieții patriarhale.”
(Ovid. Crohmălniceanu, Literatura între cele două războaie mondiale, II)
Context
,,Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o poezie de factură tradiționalistă, inclusă în volumul ,,Pe Argeș în
sus”, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiționalism prin faptul că poeziile incluse realizează
imaginea spațiului natal patriarhal (moșia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universal rural
și împrejurimile casei, natura câmpenească însuflețită de amintirile copilăriei.
Încadrare în curent și trăsături
Poezia se încadrează în tradiționalism prin idealizarea trecutului, reprezentarea cadrului rural, dar și prin tema
timpului trecător – fugit irreparabile tempus.
Tema
Tema operei ,,Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este meditația nostalgică asupra trecerii ireversibile a
timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman și ciclicitatea vieții.
Comunicarea poetică
Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de narativitate simbolică și
meditație cu caracter general- uman, și lirismul subiectiv, prin prezența eului liric și comunicarea directă a
trăirilor.
Titlul
Titlul fixează cadrul spațio-temporal al iubirii ce va fi evocată, prin adverbul de loc cu formă regională ,,aci”,
locuțiunea de timp ,,pe vremuri” și forma verbală de perfect simplu ,,sosi”.
Compoziție
Compozițional, poezia este alcătuită din 19 distihuri, și un vers final, liber, având rol de laitmotiv al poeziei.
Distihurile sunt organizate în mai multe secvențe poetice: incipitul, evocarea iubirii ,,de ieri’ a bunicilor, meditația
asupra efemerității condiției umane, iubirea ,,de acum”, epilogul poemului.
Relații de simetrie și opoziție
Sunt utilizate elemente de simetrie și opoziție a planurior construite pe relația atunci-acum.
Un element de recurență este motivul poetic ambivalent al clopotului, ce însoțește două momente esențiale ale
existenței umane - nunta și moartea.
Interpretare
Incipitul poeziei este reprezentat de primele două distihuri, acestea fixând prin intermediul metaforei ,,casa
amintirii”, spațiul rememorării nostalgice a trecutului. Ca elemente ale imaginarului poetic observăm elementele
associate casei: ,,obloane”, ,,pridvor”, ,,păianjeni”, ,,poarta”, ,,zăvor”, versul ,,Păienjeni zăbreliră și poartă și
zăvor” sugerând trecerea timpului, degradarea, starea de părăsire a locuinței strămoșilor, dar și ideea de spațiu
privilegiat, accesibil numai urmasului.
Trecutul capătă o aura legendară, devine timp mitic, se evocă iubirea bunicilor. În versul ,,Aci sosi pe
vremuri, bunica-mi Calyopi” este reluat titlul poeziei și este evocată imaginea bunicii cu nume mitologic, calliope
– muza poeziei epice și a elocinței din mitologia greacă.

1
 Meditația poetică, tonul elegiac evidențiază ideea că eternitatea ființei umane este posibilă doar prin
iubire: ,,Dar ei, în clipa asta simțeau c-o să rămână…” și eternitatea iubirii, clipa de fericire sunt urmate de
revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: ,,De mult e mort bunicul, bunica e bătrână…”

Planul prezentului se observă în distihul al treisprezecelea, când se realizează o paralelă trecut-prezent: ,,Ca
ieri sosi bunica…și vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu." Ca într-un ritual, nepoții repetă gesturile
bunicilor, iar din portretul fizic al iubitei se reține un detaliu spiritualizat, imaginea ochilor, ieri ,, ochi de peruzea”,
azi ,,ochi de ametist”. Un alt element comun celor două planuri, construite pe opoziția prezent-trecut, azi-ieri, este
simbolul berzei, ce reprezintă devoțiunea, fidelitatea.
În versul final, întâlnim din nou sunetul clopotului ce însoțește întâlnirea îndrăgostiților ce sugerează
repetabilitatea existenței umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentuează trecerea ireversibilă a
timpului: ,,De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”
Prozodia
Muzicalitatea textului este conferită de elementele prozodiei clasice, rima împerecheată, ritmul iambic,
măsura de 13-14 silabe.
10. Niveluri ale textului
O particularitate la nivel lexical este folosirea cuvintelor cu tentă arhaică, regională, în evocarea
trecutului: ,,haiduc”, ,,poteră”, ,,crinolină”, ,pridvor”.
Din punct de vedere stilistic, la nivel structural, se utilizează paralelismul, simetria, antiteza, iar dintre tropi,
se folosește cu precădere metafora: ,,casa amintirii”, și comparația: ,, ,,Ca ieri sosi bunica…și vii acuma tu”.
11. Opinie
,,Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat aparține liricii tradiționaliste prin idealizarea trecutului, reprezentarea
cadrului rural, dar și prin tema timpului trecător – fugit irreparabile tempus.

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor, Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete

Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire, -o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea..
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Şi cum şedeau.. departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână..
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână..
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita..
Ca ieri sosi bunica.. şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri..
Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis
Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeam.. departe, un clopot a sunat.
Acelaşi clopot poate, în turnul vechi din sat..
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

2
3