de ION PILLAT

- a apărut în 1923 în
volumul „Pe Argeș în sus”
( în perioada interbelică)

- „…grațioasă, mișcătoare
și indivizibilă paralelă
între două veacuri”
(George Călinescu)
POEZIE TRADIȚIONALISTĂ
- Prin idealizarea trecutului
- Prin cadrul rural
- Prin tema timpului trecător
- Prin motive
este, de asemenea, o
-

MEDITAȚIE NOSTALGICĂ
TITLUL - - fixează cadrul spațio-
temporal al iubirii evocate
- - astfel, ”aci” = aici (locul
idilei)
- - ”pe vremuri” –
evenimentul evocat a avut
loc cu mult timp în urmă
TEME

- -TRECEREA IREVERSIBILĂ A
TIMPULUI („FUGIT
IRREPARABILE TEMPUS”)
- - REPETABILITATEA
DESTINULUI UMAN
- - CICLICITATEA VIEȚII
- - IUBIREA
STRUCTURA - - alcătuit din 19 distihuri și un vers final cu rol de leitmotiv
- - două planuri organizate simetric (trecut – prezent) și patru
secvențe poetice
- SECVENȚA I: incipit
- SECVENȚA A II-A: - evocarea iubirii din trecut
- SECVENȚA A III-A: - meditație asupra trecerii timpului
- SECVENȚA A IV-A: - descrierea iubirii din prezent

- epilogul poemului
 prin metafora „casa amintirii” se fixează spațiul rememorării
- -

nostalgice a trecutului (timp mitic cu aură legendară)

- - se descrie casa bunicilor cu obloane și pridvor
- „Păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor.” = ilustrează imaginea
unei case părăsite
- - apare personificarea „în drumul lor spre zare îmbătrâniră
plopii” – sugerează trecerea timpului, plopii fiind martorii
îmbătrâniți ai evenimentului evocat (sosirea domnișoarei
Calyopi - nume mitologic – mai târziu a devenit bunica eului
liric)

SECVENȚA I
- La casa amintirii cu-obloane şi
pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din
ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi
haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră
plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
 SECVENȚA A II-A
- - prezentat un ritual romantic de iubire: bunicul
așteaptă sosirea berlinei din care coboară o
tânără îmbrăcată după moda epocii „în largă
crinolină” apoi îi recită poezie după moda
literară
- - departe, din turnul vechi din sat, se aude
sunetul clopotului, semn că are loc o nuntă sau o
înmormântare, evenimente obișnuite în viața
satului și a oamenilor
SECVENȚA A II-A
- - pare a fi un avertisment pentru tinerii
îndrăgostiți care în clipa aceea au impresia
că așa vor rămâne veșnic
- totuși, și ei vor fi afectați de trecerea
timpului, după nuntă urmează
înmormântarea, așa cum reiese din versul:
- „ De mult e mort bunicul, bunica e bătrână”
- Nerăbdator bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire, -o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu, desigur, i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta simţeau c-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
SECVENȚA A III-A
- - meditație asupra trecerii ireversibile a
timpului: „Ce straniu lucru: vremea!”
- - vremea bunicilor a trecut, au rămas
doar amintirile și portretele șterse, în
care abia me recunoaștem
- - eul liric devine conștient de propria
trecere, portretele fiind dovada
schimbărilor fizice care se petrec , dar și
obiectele care mai păstrează imaginile
strămoșilor
 - Ce straniu lucru:
vremea! Deodată, pe
perete
Te vezi aievea numai
în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele,
dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită,
dar tu nu-l poţi uita...
SECVENȚA A IV-A
-Destinul se repetă, cum sosea bunica
așa vine și și iubita eului liric, iar în
această secvență se prezintă ideile lor
-Astfel, putem observa o simetrie
tematică, aceasta sugerează
repetabilitatea destinului uman
-Nepoții repetă gesturile bunicilor
-Idila lor are loc într-un cadru romantic,
sub lumina lunii, în satul idealizat.
- Iubita care seamănă cu cu bunica
subțirică „cu ochi de peruzea” sosește
pe același drum „prin lanul de secară”,
astfel se repetă același ritual de iubire.
Eul liric chiar îi șoptește poezii dar acest
gest pare naiv și demodat în ochii de
ametist ai iubitei.
Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei, trăsura ta stătu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de
secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul
pridvorului, la scară.
Subţire, calci nisipul pe care ea
sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se
opri...
Şi m-ai găsit, zâmbîndu-mi, că prea
naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul
Francis Jammes.
-
- secvența poetică se termină cu refrenul poeziei:
- „Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
. Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat...
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”
- Cum se repetă destinul, așa apare și acest
laitmotiv, sugerând trecerea ireversibilă a
timpului
-În viața umană momentele importante sunt
aceleași: nașterea, îndrăgostirea, moartea și nu
există forță care ar putea opri acest curs,
- VIZIUNEA AUTORULUI
VIZIUNE
TRADIȚIONALISTĂ:
- promovează valorile
tradiționale
- perspectivă idilică
-
 - contemplă frumusețea vieții
VIZIUNE
la țară
TRADIȚIONALISTĂ
- prezintă figurile emblematice
pentru lumea satului