Traditionalismul

Aci sosi pe vremuri

De Ion Pillat

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada

interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei
Gandirea, aparuta intre 1922-1944 sub directia lui Nichefor Crainic.
Revista a aparut mai intai la Clij, apoi in Bucuresti, iar in paginile ei au
publicat Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile
Voicuescu etc.
Traditionalismul promoveaza o literature care evoca cu nostalgie
trecutul, care priveste spatiul rural ca pe o matrice a romanismului,
care gaseste in istoria nationala modele si care acorda descrierilor de
natura o atentie speciala. Original pentru traditionalismul romanesc
este ortodoxismul asociat specificului national.
Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de facture
traditionalista, inclusa in ciclul Trecutul viu, care face parte impreuna
cu ciclul Florica din volumul Pe Arges in sus, aparut in 1923.
Poezia apartine traditionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul
rural, dar si prin tema timpului trecator-fugit irreparabile tempus. Ea
este o meditatie pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu
repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vietii.
Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre: lirismul obiectiv,
cu elemente de narativitate simbolica si meditatie cu caracter generaluman; si lirismul subiectiv, cu prezenta eului liric si comunicarea
directa a trairilor si a sentimentelor la persoana I singular. Sentimentul
elegiac si meditativ are ca suport lirismul subiectiv, sustinut de
prezenta marcilor lexico-gramaticale specifice ( pronume personale,
adjective posesive si verbe la persoana I singular , elemente deictice
spatial si temporal: aci-acolo, acum-atunci). Dar iubirea

evocata, desi apartine planului trairii subiective, este ridicata la grad

de generalitate, obiectivandu-se prin repetabilitate.
Titlui fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocate ( timp si
spatiu mitic, nedefinit), prin indici de spatiu ( adverbul de loc, cu forma
regional aci), de timp( locutiune adverbial de timp pe vremuri) si
forma verbal, de perfect simplu sosi. Aci este elementul semantic
definitor in raport cu eul liric vazut din perspectiva timului: ieriacum.
Compozitional, poezia este alcatuita din distihuri si un vers final. Liber,
avand rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate in mai
multe secvente poetice : incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor,
meditatia asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea de acum,
epilogul poemului. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul (distihurile IIIIX) si prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce
accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii
Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin
intermediul unei metafore: casa amintirii, spatial rememorarii
nostalgice a trecutului. Elementele asociate casei: obloane,
pridvor, paienjeni, poarta, zavor si versul Paienjenii zabrelira
si poarta si zavor sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de
parasire a locuintei stramosilor, dar si ideea de spatiu privilegiat, izolat,
accesibil numai urmasului, care poate reinvia trecutul in amintire.
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor.
Daca in poezia romantica, existenta naturii era eterna, in opozitie cu
efemeritatea existentei umane, in poezia lui Ion Pillat, natura devine
solidara cu omul, fiind marcata de semnele senectutii ca si fiinta
umana: In drumul lor spre zare imbatranira plopii.
In versul Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi este reluat titlul
poeziei si este evocata imaginea din tinerete a bunicii cu numele
mitologic: Calyopi Caliope(Kalliope), muza poeziei epicesi a elocintei
in mitologia greaca. Sugestia mitica a numelui, faptul ca poetul este
urmasul care eternizeaza in creatia sa iubirea bunicilor si copiaoglindirea de acum apovestii de iubire de ieri sunt aspecte care ar

putea sustine caracterul de arta poetica a textului, care isi releva

astefel nivelul de profunzime al semnificatiilor.
Asocierile livresti reflecta motivul bibliotecii, intalinit adesea in
poeziile lui Ion Pillat, avand rolul de a asocia viata cu literature si, in
acelasi timp, de a indica epoca, numind preferintele in moda literara a
vremurilor respective. Astfel bunicul ii recita iubitei capodopere ale
literaturii romantice Le Lac de Alphonse de Lamartine si
Sburatorul de I.H. Radulescu. Atmosfera evocata, peisajul selenar,
sunt romantice: Si totul ce romantic ca-n basme se urzea. Sunetul
clopotului, laitmotiv al poeziei, insoteste protector cuplul de
indragostiti: Si cum sedeaudeparte, un clopot a sunat. / De nunta
sau de moarte, in turnul vechi din sat.
Intalnirea bunicilor, indragostitii de altadata, respecta un ceremonial:
bunicul asteapta sosirea berlinei, din care coboara o tanara imbracata
dupa moda timpului in larga crinolina.
Meditatia poetica, tonul elegiac evidentiaza ideea ca eternizarea finite
umane este posibila doar prin iubire: Dar ei, in clipa asta simteau ca-o
sa ramana. Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmata de
revenirea brusca la realitatea timpului care trece ireversibil: De mult e
mort bunicul, bunica e batrana, portretele fiind singurele care mai
pastreaza imaginile de odinioara ale stramosilor: Ce straniu lucru
vremea! Deodata pe perete / Te vezi aievea numai in stersele
portrete. / / Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta, / Caci trupul tau te
uita, dat tu nu-l poti uita
In distihul al treisprezecelea , prin intermediul unei comparatii, se
realizeaza o paralela trecut present si se produce trecerea la planul
present: Ca ieri sosi bunicasi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei
trasura ta statu. Ca intr-un ritual, nepotii repeata gesturile buncilor
peste timp. Diferentele tin de moda vremii: iubita coboara din
trasura, iar indragostitul ii recita poeme simbloste, Balada lunei de
Horia Furtuna si poeme de Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei
se retine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor. Ieri ochi de
puruzea, acum ochi de ametist

Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor

si sugereaza repetabilitatea existentei umane. Versul final, laitmotiv al
poeziei, accentueaza trecerea iremediabila a timpului: De nunta sau
de moarte, in turnul vechi din sat.
In concluzie, Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine liricii
traditionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, dar si prin
tema timpului trecator, fugit irreparabile tempus.