Tradiționalismul este o mișcare literară, manifestată în perioada interbelică, a cărei ideologie se

cristalizează în jurul revistei „Gândirea”, care a apărut în perioada 1921 – iunie 1944,condusă de
Nichifor Crainic.

Tradiționalismul interbelic are ca principiu fundamental afirmarea specificului național, a trăsăturilor

etnice care individualizează poporul român.

Această orientare resuscită valorile consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei
românești și spiritul ortodox considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre.

Poemul “Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul “Pe Argeş în sus” (1923),considerat de critică
literară reprezentativ pentru creaţia artistică a lui Ion Pillat.

Criticul Ovid Crohmălniceanu a afirmat că această poezie “cântă bucuriile simple,savurate în cadrul
bucolic al peisajului natal”,fiind o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată
cu repetabilitatea destinului uman.

O primă trăsătură care validează caracterul traditionalist al operei este constituită de muzicalitatea
textului. Muzicalitatea este alcătuită din elemente prozodice clasice: rima împerecheată ,ritm iambic
, măsura de 13-14 silabe.

O altă trăsătură specifică tradiționalismului se găsește la nivel morfosintactic , unde timpurile verbale
au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie . Verbele la timpul prezent fie
ilustrează permanenţa sentimentului de iubire „vii”, „ calci”, „ tragi”, fie însoţesc meditaţia pe tema
trecerii timpului „ te vezi”, „te recunoşti”, „nu poţi”.

Tema poeziei este pe de o parte iubirea, experiența de viață fermecătoare care se repetă peste
generații dar și trecerea ireversibilă a timpului .

O primă idee poetică care validează tema iubirii este descrierea idilică a povestii de iubire
trecute,dintre bunicii eului liric.

Intalnirea bunicilor, indragostitii de alta data, respecta un ceremonial:

Bunicul asteapta sosirea berlinei din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpurilor: “larga
crinolina”. T anarul indragostit ii recita poezii romantice:

“Le lac” de Lamartine si “Sburatorul” de Ion Heliade Radulescu. Trimiterile livresti au rolul de a asocia
viata cu literatura si, in acelasi timp, de a indica epoca, respectiv preferintele literare din acele
vremuri. Comparatia: “Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea” accentueaza ideea cadrului idilic,
romantic al manifestarii iubirii.
Sunetul clopotului, lait motiv al poeziei, sugereaza trecerea ireversibila a timpului. Chiar daca isi
imagineaza ca prin iubire capata dreptul la vesnicie (“Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana…”),
indragostitii devin si ei victime a trecerii timpului: “De mult e mort bunicul, bunica e batrana…”.

O altă idee poetică care evidențiază tema iubirii este confesiunea eului liric despre povestea sa de
iubire,din prezent.

Astfel,prin intermediul comparatiei: “Ca ieri sosi bunica…si vii acuma tu” se realizeaza o paralela
intre prezent si trecut. Asemenea unui ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor, diferentele țin doar
de moda vremii: “Iubita coboara din trasura” si de schimbarea gustului estetic: indragostitul ii recita
poezii simboliste – “Balada lunii” de Horia Furtuna si poeme de Francis Jammes.

Desi personajele cuplului s-au schimbat, emotiile par a fi aceleasi,iubirea având aceeași intensitate
indiferent de epocă. Un alt element comun celor doua secvente este barza, pasare de bun augur,
simbol al fidelitatii si al devotamentului.

Titlul este cu totul original şi inedit, deoarece este alcătuit dintr-o propoziţie, prin care poetul
comunica ideea centrală a poemului si anume apropierea până la identificare a trecutului cu
prezentul, doua valori ale existentei umane plasate intr-un cadru spaţio-temporal mitic . Adverbul în
forma populară “aci”, verbul “sosi” la perfectul simplu şi locuţiunea adverbială de timp “pe vremuri”
sugerează ideea că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile, reluate şi retrăite de
fiecare generaţie în parte, care simte şi trăieşte viaţa asemenea predecesorilor.

Din punct de vedere stilistic predomină varietatea imaginilor artistice – imagini vizuale, auditive dar
şi a figurilor de stil- metafore ,epitete ,comparații sau repetiții care asigură expresivitatea limbajului
poetic. Viaţa şi moartea sunt doua valori esenţiale ale existenţei umane, simbolizate de imaginea
auditivă a clopotului din vechiul turn, ca simbol al timpului trecător, pe care-l poate încremeni numai
iubirea, idee susţinută de versul care încheie poezia: “De nunta sau de moarte, in turnul vechi din
sat”.

Epitetul “stersele portrete” conotează ideea trecerii ireversibile a timpului,Omul fiind nimic pe lângă
vesnicie, chiar și amintirea sugerată prin “portrete” fiind inutilă în pastrarea memoriei vii a trecutului.

In concluzie, poezia “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o creatie reprezentativa pentru
traditionalismul romanesc prin idilizarea trecutului, a cadrului rural si prin expresivitatea limbajului
poetic.

La casa amintirii cu-obloane si pridvor,

Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc

De când luptara-n codru si poteri, si haiduc.

În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.

Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pândise de la scara

Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina

Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,

Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,

Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.

Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea…

Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Si cum sedeau… departe, un clopot a sunat,

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna…

De mult e mort bunicul, bunica e batrâna…

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete

Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,

Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita….

Ca ieri sosi bunica… si vii acuma tu:

Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.

Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.

Cu berzele într-ânsul amurgul se opri….

Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram

Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna

Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,.

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,

Si ti-am parut romantic si poate simbolist.

Si cum sedeam… departe, un clopot a sunat,

Acelasi clopot poate, în turnul vechi din sat….

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.