Aci sosi pe vremuri-Ion Pillat

(1923)
Tema și viziunea despre lume
Tradiționalismul este un curent literar ce ia naștere în perioada interbelică și se manifestă în același timp cu
modernismul, în literatura română. Acest curent se definește ca fiind o mișcare literară amplă, ce se remarcă prin
prețuirea profundă a valorilor tradiționale ale spiritualității românești.
În literatura română apar trei nuvele tradiționaliste: sămănătorismul, gândirismul și poporanismul, toate
promovând valoarea tradiției și autohtonului. Trăsăturile generale ale tradiționalismului sunt: valoarea spiritului
național, prețuirea mediului rural, refuzul citadismului și preferința pentru descrierea satului, idealizarea universului
rural și al țăranului român, precum și promovarea datinilor, tradițiilor și credințelor, privite ca fiind expuse pericolului
degradării.
Ion Pillat este unul dintre cei mai mari reprezentanți poeți tradiționaliști alături de Vasile Voiculescu și
capodopera sa, “Grațioasa”, mișcătoare și indivizibilă paralela între doua veacuri “(George Călinescu), “Aci sosi pe
vremuri” ce aparține volumului “Pe Argeș in sus” (1923) este un pastel psihologic, spiritual, pretext pentru meditația
asupra destinului uman.
O trăsătură care face posibilă încadrarea acestei opere in tradiționalism este idealizarea trecutului sugerat chiar
din titlul format dintr-un enunț propozițional. Adverbul “aci”, verbul la perfect simplu “sosi” și locuțiunea adverbiala de
timp “pe vremuri” fixează cadrul spațio-temporal și iubirii ce va fi evocată, deci un timp și un spațiu nedefinit.
O altă trăsătură o constituie lirismul care provine din evocarea universului trecut al copilăriei, din reconstrucția
lui și din asumarea experienței înaintașilor, astfel că poezia este o meditație nostalgică.
Din punct de vedere tematic ideea centrală este cea a trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea
ireversibilă a destinului uman. Tema operei valorifică, în mod original, particularitățile tradiționalismului .
O imagine poetică relevantă pentru tema și viziunea tradiționalistă despre lume a lui Ion Pillat apare în
compoziția poeziei ce conține 39 de versuri ordonate în distinuri și un vers final cu valoare de laitmotiv: “De nuntă sau
de moarte cu turnul vechi din sat” ce evidențiază viața și moartea cele doua valori esențiale ale existenței umane,
viziunea despre lume este aceea a eternității umane și a trecerii timpului.
O altă imagine poetică este în secvența în care apare succesiunea generațiilor, căci poetul se regăsește în
portretele strămoșilor și este cutremurat de timpul necruțător: “te vezi aievea in stresele portrete / te recunoști in ele,
dar nu și in fața ta”.
Pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume a poetului, semnificative sunt două elemente ale textului poetic și
anume: incipitul și cele două planuri trecut-prezent.
Incipitul sugerează o eternă reîntoarcere în spațiul copilăriei, iar în centrul cadrului evocat apare “casa amintirii”,
simbol al unui timp oprit. E descrisă cu nostalgie vremea îndepărtată a copilăriei și semnele trecerii timpului sunt
evidente: hornul nu mai scoate fum ca în vremea în care bunicii erau tineri și plopii au îmbătrânit.
Cele două planuri trecut-prezent sugerează iubirea de ieri a bunicilor, și pe cea de azi a nepoților.
Ritualul întâlnirii bunicii Calyopi cu bunicul este romantică și plină de poezie datorită peisajului nocturn al luminii
selenare și a trăsăturii din veacul al XIX-lea, elemente ce susțin epoca romantică. În tot acest cadru idilic, sugestia
eternității se infiltrează prin imaginea clopotului, motiv ce marchează o dublă prevestire: nopțială și funerară in paralel,
același ritual al iubirii este neschimbat, căci povestea nepoților o reia pe cea a bunicilor. Scenariul sosirii iubitei este
același, numai că locul elementelor romantice este luat de sugestii simboliste.
În concluzie, prin cadrul rural, tema timpului trecător, prin idealizarea trecutului, prin sentimentul meditativ cu
lirism subiectiv, prin simboluri specifice, conservând o structură clasică, poezia “aci sosi pe vremuri” este o operă
tradiționalistă prin care Ion Pilat își exprimă viziunea despre lume.