Tradiționalismul interbelic

Ion Pillat - Aci sosi pe vremuri

Tradiționalismul interbelic se manifestă ca o mișcare ideologică. Aceasta promovează valorile

satului tradițional, ca spațiu reprezentativ pentru factorul etnic, spiritul religios și datinile străvechi.

În literatura română interbelică scriitorii reprezentativi ai acestui curent sunt Ion Pillat și Vasile
Voiculescu. Critica literară de dată mai recentă observă că în creațiile acestor scriitori au fost asimilate
procedee specifice modernismului, cum sunt laitmotivul și versul refren, referințele culturale și
amestecul speciilor.

Poezia ”Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul ”Pe Argeș în sus” publicat de Ion Pillat în
1923.

Tema poeziei este timpul și trecerea lui ireversibilă. Titlul poeziei este reprezentat de un enunț
în structura căruia apar adverbul de loc ”aci” , verbul la perfect simplu ”sosi” și substantivul ”vremuri”.
Reperele spațio-temporale și verbul la perfect simplu anticipează caracterul evocator al acestei poezii.

În poezie pot fi identificate două planuri : planul bunicilor și cel al nepoților. Primul plan
configurează un univers rural marcat de trecerea timpului. ”Casa amintirii” nu este numai casa bunicilor,
ci și un spațiu afectiv surprins de poet purtând amprenta anilor care au trecut. Imaginea vizuală
”păianjeni zăbreliră și poartă, și zăvor”, personificările ”hornul nu mai trage alene din ciubuc” și ”în
drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii” evidențiază semnele timpului.

Idila bunicilor s-a consumat în acest univers cu mult timp în urmă. Acesta este sugerat de
elementele de vestimentație: bunica poartă crinolină, de vehiculul cu care se circula : bunica ajunge la
”casa amintirii” cu o berlină, dar și de referințele culturale. Tinerii îndrăgostiți își potențează iubirea
citind poezia romantică a lui Eliade Rădulescu și a lui Lamartine. Eternitatea în care cred îndrăgostiții
este doar o iluzie spulberată de bătăile clopotului : ”Și cum ședeau... departe, un clopot a sunat,/ De
nuntă sau de moarte în turnul vechi din sat.”

Trecerea de la planul bunicilor la cel al nepoților este realizată prin două distihuri cu caracter
meditativ. Formele verbale și pronominale de persoana a II-a le conferă caracterul unui monolog , iar
pronumele personal ”tu” are valoare generală.

Timpul nepoților este identic cu cel al bunicilor. Simetria celor două momente temporale este
redată prin comparații : ”Ca ieri sosi bunica...și vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu”, dar și
prin repetiția adjectivului pronominal demonstrativ de identitate : ”același drum”, ”același clopot”. Ca și
bunicii, nepoții au preferințe literare. Poeții simboliști Horia Furtună și Francis Jammes potențează
sentimentele de iubire.

Timpul care curge implacabil este marcat este marcat de bătăile clopotului care punctează
momentele fundamentale din viața omului, nunta și moartea.

Încadrarea poeziei în tradiționalismul interbelic se bazează pe sugestia unui univers rural și a

unui timp îndepărtat, ”când luptară-n codru și poteri, și haiduc”. Clopotul, laitmotiv al poeziei face
trimitere la biserică, la datinile străvechi care se transmit din generație î generație.
 Deși universul prezentat este atașat valorilor tradiționale, identificăm în poezie tehnici
moderniste. De exemplu, referințele la poeții romantici și la cei simboliști , refrenul și versul izolat : ” de
nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat”, ceea ce dă poeziei muzicalitate.

”Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o elegie care are ca temă timpul și care sugerează
ciclicitatea vieții în forme imperceptbil modificate.

( 537 )