MOROME

ȚII
MARIN PREDA
I TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE
LUME:
CONTEXT:
- primul volum publicat în 1955,
iar cel de-al doilea în 1967

TITLUL:
- subliniază faptul că romanul se
concentrează pe istoria unei
familii (destrămarea acesteia
reflectă destrămarea satului
tradițional)
 TEMELE ROMANULUI
- tema centrală este
destrămarea unei familii de
țărani din Siliștea-Gumești –
roman al unei familii
- frescă a vieții rurale dinaintea
și după cel de-al Doilea Război
Mondial – tema social
- criza comunicării
- tema timpului ”nerăbdător”,
a relației dintre individ și
istorie
 TIPOLOGIE:

- roman modern, realist și

obiectiv din perioada posteblică

Roman modern – urmărește

drama țăranului Moromete și
criza pe care o traversează în
încercarea de a menține
unitatea familiei

- abordează tema pământului

dintr-o perspectivă diferită
 TIPOLOGIE:

Roman realist – prezintă viața

satului în mod veridic dar și criza
comunicării, deruralizarea

-descrie relația omului cu timpul,

destrămarea familiei

Roman obiectiv – narațiunea se

realizează la persoana a III-a, din
perspectiva unui narrator
omniscient, apărând și stilul
indirect liber
PERSPECTIVA NARATIVĂ

- obiectivă, heterodiegetică,
cu narator obiectiv care
relatează la persoana a III-a,
viziunea fiind completată de
cea a personajelor-reflector
( Ilie Moromete în primul
volum și Niculae în cel de-al
doilea) și a informatorilor
- personaj-reflector - purtător
de cuvânt al autorului
- efectul literar este limitarea
omniscienței
STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE

- romanul este alcătuit din două părți,

corespunzătoare celor două volume
- primul volum are trei părți:

1. Prima parte conține scene care

ilustrează monografia satului ( cina,
tăierea salcâmului, întâlnirea din
Poiana lui Iocan)

2. Partea a doua este marcată de

plecarea lui Achim cu oile la București

3. Partea a treia începe cu secerișul și

se finalizează cu fuga băieților la
București și izolarea lui Ilie Moromete
 ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE:

TEHNICA NARATIVĂ folosită este

cea a decupajului

SIMETRIA INCIPIT – FINAL - este

data de cele două referiri la tema
timpului

CONFLICTE: un triplu conflict va

destrăma familia lui Moromete:
- dezacordul dintre tata și cei trei
fii ai săi din prima căsătorie
- conflictul dintre Ilie Moromete
și soția lui, Catrina
- conflictul lui Moromete cu fiul
său, Nicolae
 PLANURI NARATIVE – în prim
plan se află Moromeții, familia
numeroasă măcinată de
nemulțumiri mocnite

- planurile secundare
completează acțiunea romanului,
conferindu-i caracterul de frescă
socială

- planurile narative sunt paralele:

există un plan al familiei
Moromete, centrul întregii
narațiuni și un plan al celorlalte
familii din sat, care evoluează
paralel
 SCENE SEMNIFICATIVE

SCENA CINEI
– surprinde un moment esențial din
viața familiei Moromete

- așezarea acestora la masa

arată poziția fiecăruia dintre
membrii familiei și în același timp
anticipează conflictele din roman

- Ilie Moromete domină o familie

numeroasă, formată din copii
proveniți din două căsătorii

- acesta stă „deasupra tuturor”, pe

pragul odăii, încercând să păstreze
 - tot în
această scenă este
conturat și viitorul conflict cu
Nicolae, conturat puternic în al
doilea volum

- deși crescuse, Nicolae nu are

loc la masa și nici scaun astfel
că, simbolic, nu își regăsește
locul în familie

- cei trei fii din prima

căsătorie stau înspre ușă, semn
că sunt oricând gata să plece
 SCENA TĂIERII SALCÂMULUI

- familia Moromete este

destrămată și de nevoia banilor,
simțită de fiecare dintre membrii
acesteia astfel că tăierea
salcâmului conturează puternic
această acută lipsă financiară

- Moromete taie salcâmul

împreună cu Nilă, în zorii zilei de
duminică, pentru a-l vinde lui
Bălosu, nevoit fiind să plătească
fonciirea. Bocetele care se aud
din cimitire în dimineața tăierii,
marchează simbolic acest
eveniment
 SALCÂMUL – reprezintă un centru al lumii,
reprezintă ideea de autoritate și statornicie

- conferă gospodăriei măreție

- tăierea salcâmului prefigurează

destrămarea iminentă a familiei, prăbușirea
satului tradițional, risipirea iluziilor lui
Moromete

- lumea Moromeților se desacralizează

- odată distrus arborele sacru – axis mundi
– ce stă de veghe la ordinea lumii, a
universului rural și familial, haosul se
instalează treptat
 II PARTICULARITĂȚI DE
CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI
PRINCIPAL

ILIE MOROMETE

- „cel din urmă țăran” Nicolae

Manolescu

- reprezentantul țărănimii tradiționale

- personaj fascinant, cu umor fin,

superior , dar un inadaptat

- pentru el posesia pământului

reprezintă un factor de echilibru, dar
 - tatăl lui Preda, Tudor Călărașu, a
reprezentat modelul pentru
protagonistul romanului: „Ilie
Moromete a existat în realitate. El e
tatăl meu”.

- descris prin mijloace indirecte,

Moromete este inteligent, ironic,
sociabil dar și însingurat, gânditor,
atent la spectacolul vieții

- atitudinea ironică reiese din disprețul

său pentru orice vine dincolo de
marginile satului, pe care îl considera
centrul universului
 - ignoră noul și este neîncrezător în
posibilitatea vreunei schimbări
aducătoare de bine

- comportamentul său autoritar

menține, până la un punct, unitatea
familiei
- în secvența narativă a plătirii foncirii dă
dovadă de pricepere în arta disimulării:
se arată nevinovat și nedumerit de
chitanța pe care Jupuitu o taie și de
suma pe care o are de plată

- plătește în final doar o parte reușind să

direcționeze situația în favoarea sa
 - personajul este caracterizat în mod direct de
către narator: „Era cu zece ani mai mare decât
Catrina (contingent 911, făcuse războiul) și acum
avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe când
numai nenorociri sau bucurii mari mai pot
schimba firea cuiva.”

- tot direct este caracterizat și de Catrina, care îl

ocărăște mereu pentru că este atras mai mult de
vorbă decât de fapte: „Lovi-o-ar moartea de
vorbă de care nu te mai saturi, Ilie! Toată ziua stai
de vorbă și bei tutun.”
- la întâlnirea duminicală din Poiana
lui iocan, este așteptat și se lasă
așteptatde tovarășii săi de discuții,
pentru că este singurul care poate
„citi printre rânduri” și formula
comentarii inteligente

- are un talent nativ în arta povestirii

și o pasiune pentru darul vorbirii
 lipsa unei reale comunicări cu
-
familia reprezintă cauza dramei
lui Moromete

- momentul culminant al acestei

crize este meditația de la hotarul
lotului de pământ, când supune
lumea unei judecăți aspre

- monologul interior ilustrează

frământările sufletești ale
protagonistului
 -după fuga băieților,
Moromete devine „îndepărtat
și nepăsător”, se retrage în
sine, își pierde plăcerea de a
vorbi, sociabilitatea, fantezia,
ironia.
„Din Moromete cunoscut de
ceilalți rămase doar capul lui
de humă arsă, făcut odată de
Din Vasilescu…”.

- moartea lui Moromete din

finalul romanului simbolizează
stingerea unei lumi