Roman realist postbelic

Morometii
Marin Preda
-comentariu-

Scriitor postbelic, Marin Preda reprezinta in istoria literaturii romane regasirea forulei
romanului obiectiv traditional prin realizarea romanului de familie ,,Morometii”. Totodata acest
autor este creatorul unui profund roman social implicat in contextual politic al acelor vremi ,,Cel
mai iubit dintre pamanteni”.

Romanul ,, Morometii” apare mai intai in 1955, insa succesul acestuia face sa apara si
al II-lea volum in 1967. Create la aceasta distanta de timp, cele doua volume nu-si regasesc
acelasi suflu epic, firele epice nu se mai armonizeaza intr-un totul.

Roman realist obiectiv , ,,Morometii” evidentiaza relatia dintre realitate si fictiune.

Intr-un interviu acordat criticului literar Florin Mugur, Marin Preda marturisea ca ,,prototipul
personajului principal , Ilie Moromete, a fost chiar tatal sau”.

De asemenea, aspectele monografice din viata sotului traditional, au drept sursa de

inspiratie satul natal al autorului: Silistea Gumesti.

Titlul ,,Morometii” evoca destinul individual al unei familii taranesti aflata in contextul
unei profunde metamorfoze social istorice.

Tema romanului este sociala si reflecta confruntarea individului cu timpul istoric, cu

realitatea sociala.

Compozitia romanului este alcatuita din doua volume. Daca in primul volum este
evocate personalitatea lui Ilie Moromete, cel de al doilea volume este intemeiat de relatia
tata-fiu, in care imaginea centrala o detine pana la urma Nicolae Moromete.

Compozitia interna a primului volum evidentiaza relatia de simetrie, deoarece incipitul

este marcat de laitmotivul timpului, care ,,initial are cu oamenii nesvarsita rabdare”, pentru a fi
reluat in final, ,,cand nu mai are rabdare cu oamenii”

Laitmotivul timpului imprima desfasurarea actiunii, initial o miscare lenta, pentru ca in

final cand evenimentele se precipita ,,sa nu mai aiba rabdare cu oamenii”, comprimand
surprinderea unei perioade lungi de timp, in cateva capitol.

1
Roman realist postbelic

Prima secventa narativa infatiseaza intoarcerea Morometilor de la camp. Perspectiva

narativa, obiectiva, heterodiegetica, a naratorului omniscient si omnipresent, suprinde in detaliu
cinematografic miscarea de risipire a membrilor familiei care anticipeaza conflictual exterior
existent in familie.

Personaj principal, realist, complex , Ilie Moromete ilustreaza tipologia taranului care isi
intemeiaza intreaga existenta pe doua iluzii : pastrarea proprietatii taranesti, pamantul si unitatea
familiei.

Caracterizat in mod indirect, prin faptele sale, Ilie Moromete este un spirit contemplative
solar. El observa lumea sotului detasat si o comenteaza ironic. Daca din punct de vedere social,
el reprezinta tipologia taranului care se confrunta cu metamorfozele sociale impuse de istorie, din
punct de vedere moral , el este un om integru care isi stie foarte bine valoarea sa, dar si valoarea
celorlalti.

Psihologic, el cunoaste o evolutie sufleteasca. Daca in primele secvente narative este

contemplative, detasat, cu palcerea vorbei, cautand un subiect de discutie cu oricine se intampa
sa treaca pe drum, imaginea lui din final este aceea a unui om insingurat.

Episodul cinei taranesti are un rol important in fixarea conflictului famlilal, fiind o
evocare cu caracter descriptiv a obiceiurilor intr-o familie de tip traditional. Astfel, locui lui Ilie
Moromee este pragul celei de-a doua odai ,,de unde stapaneste cu privirea pe fiecare” semn al
autoritatii paterne. De partea cealalta a mesei, jumate intoarsa catre oalele cu mancare, jumatate
catre copii ei facuti cu Moromete sta Catrina Moromete. Pe partea dinspre usa a mesei, ca sic
and ar fi oricand gata sa se ridice de la masa sis a plece afara stau baietii din prima casatorie
Achim, Nila si Paraschiv.

Conflictele familiei sunt accentuate de interventia Guicai, sora lui Moromete, ramasa
nemaritata, care ii instica pe baieti sa plece la Bucuresti cu oile, cu conditia ca de acolo, din
vanzarea produselor, sa-I trimita banii necesari achitarii datoriilor.

Naratorul omniscient si omnipresent isi muta perspectiva dinspre destinul individual al

familiei Moromete catre alte existente taranesti, precumm familia Balosu Tugurlan, Dumitru al
lui Nae, Botoghina etc. Se realizeaza astfel o ampla fresca sociala a satului traditional, cu aspect
realist monografice.

Secventa narativa a taierii salcamului are valente simbolice. Critica literara a interpretat
taierea salcamului fie ca pe un axis mundi, fie ca un dublu existential al lui Ilie Moromete.

Nu intamplator taierea salcamului are loc la ivirea zorilor, cand bocetul femeilor se aude
din cimitir in zi de sarbatoare. Este marcata astfel simbolic dimensiunea tragica a disparitiei
valorilor traditionale autentice ale satului romanesc.

2
Roman realist postbelic

Secventa narativa din poiana fierariei lui Iocan, devine prin mijloacele carcacterizarii
indirect o scena pe care Ilie Moromete isi pune in caloare calitatea de lider de opinie al
comunitatii din care face parte. Inteligent, ironic, aluziv el comenteaza citind ziarul evenimentele
de politica interne dar si evenimentele de politica externa, raportandu-le la singura realitate pe
care o cunoaste, cea a satului.

Regele iese la arat cu plugul din curtea palatului, atunci cand se desprimavereaza
asemenea unui taran obinuit. Tot astfel conflictual extern din razboiul civil este comparat cu
cearta dintre doi consateni. Voicu al lui Cainaru si Ilie al lui Udubeasca. Aceste discutii sunt
intrerupte de venirea unei fete a lui Moromete , care isi cheama de urgenta tatal acasa pentru ca
batatura a poposit agentul fiscal. Jupuitul, care pentru neplata foncierii, ameninta sa le ia bunurile
din casa.

Stapanind arta disimularii adevaratelor intentii , Ilie Moromete intra in curte aparent
nepasator da ordine unor persoanje absente si exclama hotarat: ,,N-am”. Detasat ii cere
agentului fiscal o tigara, o fumeaza tacticos si doar cand acesta merge sa rechizitioneze bunuri
din casa, se invoieste si achita o parte din datorie.

Pastreaza totusi o mica parte din suma, motiv pentru care exclama triumfator: ,,L-am
pacalit, in ma-sa de Jupuit”

Recolta de grau este foarte bogata in anul acela, insa pretul cerealelor ramane scazut.
Moromete nu reuseste sa-si achite datoriile care devin din ce in ce mai presante, motiv pentru
care incepe sa-si puna intrebari referitoare la banii pe care Achim intarzie sa-I trimita. Afla de la
un consatean, care facea comert cu gaini la oras ca fiul sau cel mare nici nu intentioneaza sa-I
trimita banii, fiindca ii cheltuise prin carciumi cu femei si bautura.

Dezamagit, tradat de proprii copii, Ilie Moromete cunoaste o profunda prabusire

sufleteasca. In consecinta isi impune autoritatea cu forta fiilor ramasi, iar revolta acestora il face
din ce in ce mai aspru. Nila si Paraschiv aleg sa fuga la Bucuresti cu caii, lasand astfel familia
fara doua forte de munca si mai ales fara mijloace.

In deznodamantul romanului, personajul principal vinde o parte dintre pamanturi pentru

a-si achita datoriile, iar cu restul il trimite pe Niculae, fiul cel mic la studii la oras, desi este
convins ca acesta nu are sa-I aduca niciun ,,beneficiu”.

Din punct de vedere psihologic, Ilie Moromete cunoaste o profunda metamorfoza

sufleteasca, dezvaluita in caracterizarea directa, facuta de catre naratorul omniscient si
omnipresent ,, din Moromete cunoscut de ceilalti ramasese doar capul lui de huma arsa, facuta
odinioara de Dim Voiculescu si care acum privea insingurat la intrunirile din poiana fierariei
lui Iocan, care inca mai aveau loc”.

3
Roman realist postbelic

Finalul romanul reia laitmotivul timpului,, care nu mai avea rabdare cu oamenii” pentru
ca cel de-al doilea razvoi mondial batea la usa, anuntand metamorfoze profunde ale satului
romanesc.

In opinia mea, romanul ,, Morometii” ilustreaza fresca realist sociala din perspectiva
unui creator postbelic. Ea adduce in prim plan tipologia taranului prin conturarea personajului
principal Ilie Moromete, care isi intemeiaza existenta pe pastrarea a doua iluzii existentiale:
pamantul si famlia.

In concluzie, eu consider ca romanul ,,Morometii” este o capodopera a realismului

postbelic.