Caracterizare Ilie Moromete

Personajul literar este o instanta narativa prin intermediul careia scriitorul isi exprima indirect
ideile, conceptiile, sentimentele. Particularitatile de constructie a acestor fiinte fictionale sunt
determinate de factori muntipli: viziunea despre lume si optiunile estetice ale autorului, curentul
artistic si specia literara, tipologia eroilor, subiectul romanului si temele lui.
In romanul Morometii, de exemplu, Marin Preda isi construieste personajele in acord cu un
canon realist obiectiv, continuand traditia romanului romanesc de inspiratie rurala si, in acelasi
timp, distantandu-se de Slavici, Rebreanu sau de Sadoveanu. Prin aceasta carte fundamentala
a prozei noastre postbelice, creatorul lui Ilie Moromete propune o viziune noua, moderna asupra
universului existential rustic si asupra taranului roman.
Roman al familiei si al unei colectivitati, Morometii pune in dezbatere teme definitorii pentru
existenta rurala precum familia si paternitatea, timpul si istoria, libertatea si constrangerea.
Toate aceste linii tematice converg spre figura centrala a romanului, Ilie Moromete.
Protagonistul romanului este un personaj unic in proza romaneasca de inspiratie rurala, un
personaj realist creat dintr-o atitudine polemica fata de eroul lui Liviu Rebreanu, Ion. Este un
personaj tipologic care reprezinta autentica bogatie spirituala a taranului romanesc. Statutul sau
social si psihologic sunt detaliate prin modelul comportamental, prin situatiile existentiale in
care este surprins, prin relatiile cu ceilalti si prin reteaua de conflicte in centrul carora se
situeaza.
Planul epic principal urmareste destinul familiei, iar ca situatie conflictuala, razvratirea fiilor
impotriva autoritatii paterne. Intre Ilie, aparatorul unor valori morale autentice si fiii sai mai mari
Paraschiv, Nila si Achim- se instituie un conflict de principii si de interese care culmineaza cu
fuga feciorilor la Bucuresti. Un alt conflict de generatii se amplifica treptat intre Moromete si fiul
sau cel mic, dublat mai tarziu de un conflict de idei generat de noul crez politic al lui Niculae.
Ultimul taran din literatura romana este un personaj complex, rotund, monumental, vazut
scenic chiar si atunci cand se retrage in spatiul miraculos al cugetarii. Caracterul si
personalitatea personajului sunt definite prin intermediul caracterizarii directe realizate de
narator si de celelalte personaje si caracterizarii indirecte rezultata din fapte, comportament si
limbaj.
Ilie Moromete este prezentat rareori n mod direct, naratorul muumindu-se s noteze stri : era
tcut, era vesel, era tulburat, n funcie de motivele ce-i determinau starea, anunnd un
comportament neateptat, cu totul inedit. Ceilali steni l respect i asta o tie i eful de post,
care mrturisete c: Moromete este un om de care mi-ar fi nu tiu cum s-i iau biatul la
secie. Primarul Aristide l considerciudat, Jupuitul l acuz de rea voin, fiindc nu-i
pltete datoriile: Ras de om ca dumneata n-am mai pomenit!. Catrina l consider lene i
pctos: toat ziua stai la drum i bei tutun i la sfnta biseric nu vrei s vii.
In mod indirect, este caracterizat printr-o inteligenta nativa, Ilie Moromete aspirand mereu spre
intelegerea superioara a sinelui si a lumii. De aceea ipostazele definitorii pentru protagonist
sunt fie dialogul cu el insusi, cu oamenii, fie atitudinea contemplativa si meditativa. Prima
ipostaza care evidentiaza inteligenta sa este scena intrunirilor duminicale in poiana fierariei lui
Iocan, pe care le anima ca un adevarat lider de opinii, prin comentariile sale savuroase, prin
dialogurile polemice cu satenii.
Preocuparile sale intelectuale, nevoie de a pune totul sub lumina vie a mintii, inclinatia pentru
meditatii solitare sunt evidentiate in multe alte scene. Asezat pe o piatra de hotar din marginea
pamantului sau, ori sapand in gradina sub ploaia calda de vara, Moromete cugeta la viclenia
unei lumi care i-a instrainat copiii sau dialogheaza imaginar cu acel Bznae care afirmase ca
taranimea trebuie sa dispara. In aceste monologuri interioare, batranul taran, prizioner parca
fara scapare, isi exprima toata filosofia de viata , toate adevarurile adanci ale lumii taranesti,
careia ii ramane fidel pana in ultima clipa.
De-a lungul romanului s-a cristalizat un alt fel de ran, deosebit de ceilali aprui n literatura
romn, numit ran filosof, ran arhaic, ranul conservator, sintagme incomplete ce nu
pot cuprinde complexitatea eroului care triete n dou lumi.
Destinul lui Moromete si al familiei sale se impletesc cu imaginea complexa a lumii taranesti din
Campia Dunarii, surprinsa intr-un proces de destramare a civilizatiei traditionale. Scriitorul
plaseaza actiunea intr-un spatiu familiar lui satul Silistea-Gumesti, devenit un topos literar.
Ca reper temporal, primul volum se petrece cu 3 ani inaintea celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, in timp ce al doilea volum comprima o durara mai ampla, din 1937 pana in anii 50.
Complexitatea romanului se remarca si in structurile narative ce imbina elemente traditionale si
moderniste. Perspectiva narativa este obiectiva, din viziunea unui narator omniscient si
omniprezent, focalizare zero si viziune dindarat. Incipitul este modern, cu intrari multiple. In
primul volum, fixeaza spatiul actiunii In campia Dunarii..si textualizeaza supratema timpului.
Finalul reia supratema Timpul nu mai avea rabdare. Volumul al doilea se deschide cu un
enunt interogativ ce impune tema schimbarii In bine sau in rau s-a schimbat
Moromete?. Finalul este deschis, marcand un model compozitional in spirala. Astfel romanul
incepe intr-o realitate imediata si se sfarseste intr-un vis.
Din punctul meu de vedere, consider ca Marin Preda a reusit prin acest roman sa construiasca
unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra, singurul taran-filosof din
literatura romana.
In primul rand, Ilie Moromete se deosebete de ceilali prin complexitate sufleteasc, prin
gndire superioar, prin spiritul contemplativ, prin harul vorbei care il unicizeaz. In al doilea
rand, ca exponent al lumii rneti, protagonistul ilustreaz, prin destinul su, soarta unei
societi agrare fixate ntr-o civilizaie arhaic ce nu rezist schimbrilor, fiind sortit dispariiei.
In concluzie, se poate afirma ca prin modalitatile moderne de construire a personajelor, prin
complexitatea acestora si prin destinele lor, se evidentiaza modele umane semnificative si
implicit, imaginea mongrafica a unei lumi taranesti in declin. Construit monumental, intr-o
dimensiune tragica, Ilie Moromete impune o ipostaza umana majora, caracterizat prin atitudine
contemplativa si interogativa in fata lumii si a existentei.