Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care

apare cu precădere la vârstnici, producând o deteriorare accentuată a funcțiilor de
cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a
valorii sociale a personalității sale. Se asociază cu tulburări de comportament, ceea
ce realizează starea cunoscută sub numele de demență (din latină: demens). Se
poate afirma că această afecțiune este cea mai comună cauză de demență.
Boala și modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise
pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german.
Denumirea de „boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul
german Emil Kraepelin în manualul său de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie",
1911).
În ceea ce privește modul de transmitere al acestei afecțiuni, boala
Alzheimer presupune existența unor gene autozomal dominante care determină un
debut precoce. Unele studii precizează că persoanele care au o rudă de gradul I ce
suferă de Alzheimer se află în risc teoretic absolut de 26% până la 45% de a face la
rândul lor boala.
Mutații ale presenilinei 1 și presenilinei 2 sunt cunoscute pentru producerea
unor forme agresive în cazul trasmiterii familiale. Presenilinele au fost identificate
ca părți componente esențiale în procesul proteolitic prin care se produce beta-
amiloid prin fragmentarea de APP, legată de cromozomul 21. Această afecțiune
este legată de cromozomii 1, 14 și 21 (acesta fiind cromozomul implicat în
instalarea sindromului Down), dar este posibil să existe și alți cromozomi implicați
în instalarea procesului degenerativ.
Din punct de vedere etiologic, cauzele afecțiunii nu a fost elucidate până în
prezent. Sunt menționați o serie de factori de risc implicați în apariția bolii, printre
care se enumeră vârsta înaintată ca fiind cel mai important. Un altul ar putea fi un
nivel crescut de homocisteină la nivel sanguin, asociat cu deficit de acid folic și de
vitamina B12. Diabetul zaharat, valoare ridicată a colesterolului, hipertensiunea
arterială, traumatismele cranio-cerebrale repetate sunt
incriminați ca potențiali factori în producerea bolii.

Caracteristicile clinice ale bolii Alzheimer sunt reprezentate astfel:

 declin cognitiv progresiv
 tulburări de memorie
 afazie
 apraxie
 agnozie
 tulburări ale funcțiilor executive
 debut gradat
 tulburări de comportament
 modificări de dispoziție
 agitație și agresivitate fizică sau verbală
 deteriorarea activităților zilnice
 tulburări psihotice (halucinații)
 tulburări ale comportamentului alimentar

Din punct de vedere evolutiv, afecțiunea poate prezenta trei stadii:

1) stadiul usor/inițial
 pierderea orientării
 pierderea capacității de a iniția anumite activități
 neadaptare la situații noi și nefamiliare
 reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită
 tulburări de judecată, decizii greșite
 dificultăți în utilizarea banilor
 tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște
2) stadiul moderat/intermediar
 probleme în recunoașterea persoanelor familiare
 dificultăți la citit, scriere și calcul
 greutăți în a se îmbrăca singur
  probleme de gândire logică
 tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate
 pierderea orientării temporale
3) stadiul sever/avansat
 pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă
la toaletă
 pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți
 dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers
 stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea
 pierderea capacității de a comunica prin cuvinte
Problemele sociale pe care le presupune îngrijirea unui pacient cu Alzheimer
țin de dependența acestora de o persoană aparținator. Boala Alzheimer a devenit o
problemă centrală de sănătate publică, în special în țările industrializate, unde
durata medie de viață a crescut în mod considerabil.
O problemă importantă este rătăcirea pe stradă a acestor pacienți: bolnavul
pleacă fără să știe să se mai întoarcă, se poate urca în mijloace de transport la
întâmplare. Acesta este și unul dintre motive pentru care multe instituții medicale
obișnuite refuză internarea acestora – nu își pot asuma responsabilitatea lor. Acasă
trebuie ca ușile sau poarta de la casă să fie permanent închise, iar bolnavii să nu fie
lăsați singuri mult timp.
Ca implicații fianciare și juridice, un semn precoce al bolii este incapacitatea
bolnavului de a-și gestiona corespunzător finanțele, iar acest lucru se agravează
până când persoana are probleme cu recunoașterea cifrelor. Familia trebuie să ia in
serios problema încă de la primele semne ale bolii, întrucât în fazele inițiale ale
bolii bolnavul își pierde capacitatea corectă de a evalua banii și pot face cheltuieli
nesăbuite, datorii, să vândă obiecte foarte valoroase pe sume derizorii.
Prognosticul bolii Alzheimer depinde de la pacient la pacient. Unele
persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane
pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii.
Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de
boala Alzheimer trăiește în medie 8 - 10 ani de la apariția primelor simptome, dacă
nu intervin alte cauze intercurente de moarte.