-capodoperă a literaturii române postbelice

-opera lui Marin Preda:

-unitară sub raportul temelor și motivelor
-o nouă vârstă a romanului românesc
-se încadrează în realismul postbelic (neorealism)
-ilustrează sfârșitul romanului doric, „renunțarea parțială la omnisciență” – N. Manolescu
-Moromeții:
-apare în două volume (1955, 1967)
-volumul 1:
-relația complexă om-istorie
-volumul 2:
-„unul dintre cele mai răscolitoare procese prin care satul românesc a trecut vreodată” – N.
Manolescu
-modalitatea artistică și problematică diferă
-romanul este unitar <- reconstituie imaginea satului românesc într-o perioadă de criză, înainte și
după cel de-al Doilea Război Mondial
-transformările vieții rurale, ale mentalităților și al instituțiilor pe un sfert de secol
-tema familiei -> viziune nouă despre lume, realitățile noii societății, într-un stil epic de mare
densitate ce face apel și la observația psihologică
-incipitul: construit simetric cu finalul
-viziunea despre lume <- tematica abordată, conflict, particularitățile de compoziție, evenimentele
prezentate, perspectiva personajului Ilie Moromete
-prezintă destrămarea unei familii de țărani dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliștea-Gumești, simbolică
pentru gospodăria țărănească tradițională
-TITLUL:
-pluralul numelui -> apartenența tuturor membrilor la aceeași familie
-Ilie Moromete („Cel din urmă țăran” – N. Manolescu): tatăl, stăpânul tuturor membrilor familiei
-în sat, valorile patriarhale sunt respectate cu strictețe
-evoluția și criza familiei = simbolice pentru transformările satului românesc al vremii
-TEMA:
-tema crizei comunicării <- absența unei comunicări reale dintre Ilie Moromete și familia
-SUPRATEMA: timpul = în relație cu ideea centrală (omul și istoria)
-CONFLICT:
-triplu
-1: dezacordul dintre tată și cei 3 fii ai săi din prima căsătorie (Paraschiv, Nilă, Achim)
-2:
-Moromete – Catrina, soția, căreia îi promisese că va trece casa pe numele ei
-de teama fiilor mai mari, Moromete amână îndeplinirea promisiunii
-3:
-Moromete – sora lui, Guica, care și-a dorit ca fratele văduv să nu se mai căsătorească a doua
oară
-Guica = influență negativă asupra nepoților -> îi întorc împotriva tatălui
-secundar: Moromete – fiul cel mic, Niculae, care își dorește să meargă la școală, dar tatăl consideră
că învățătura nu aduce niciun beneficiu
-SCENA CINEI DIN FAMILIA ȚĂRĂNEASCĂ
-antologică
-întorși de la câmp, membrii familiei Moromete stau în jurul unei mese rotunde și joase, după fire li
rang
-lumina narațiunii cade asupra tatălui (vechile picturi olandeze), așezat pe pragul dintre cele două
odăi -> domină întreaga scenă
-copiii cei mari, din prima căsătorie, stau spre tindă, ca și cum ar fi pregătiți să se ridice și să plece
 -caracter anticipativ și premonitoriu, anunțând momentul care va conduce la destrămarea familiei
-fetele, din a doua căsătorie, stau în apropierea mamei și folosesc orice prilej pentru a se lua la harță
cu frații cei mari
-Niculae:
-ultimul născut, nu mai are loc la masă -> poziția marginală: o gură de hrănit în plus și niște
brațe încă inapte de muncă
-ținta ironiei celor mari, datorită înclinației pentru studiu și învățătură
-Catrina trebăluiește pe lângă plită, dornică să-i mulțumească pe toți => condiția femeii în societatea
patriarhală
-se evidențiază tensiunile din sânul familiei:
-băieții cei mari nu se înțeleg cu frații din a doua căsătorie și își urăsc mama vitregă, ură
alimentată de Guica
-cântecul lui Birică tulbură cina familiei Moromete
-evocarea vieții satului <- perspectivă panoramică
-o mulțime de întâmplări = viața altor familii (Boțoghină, Bălosu)
-unele episoade au tentă monografică: hora, ieșirea la secerat, călușul
-SCENA TĂIERII SALCÂMULUI
-antologică
-prefigurează simbolic destrămarea familiei ce precede procesul de dezintegrare a satului românesc
tradițional din volumul al doilea
-simbolic = anticipează căderea tatălui
-tăierea are loc în zorii zilei, pe sunetul bocetelor din cimitir
-fără el, gospodăria pare mai mică si mai sărăcăcioasă
-Moromete are sentimentul irecuperabil al unei mari pierderi
-SCENA LUI MOROMETE RETRAS PE PIATRA DE HOTAR A LOTULUI
-antologică
-Moromete judecă lumea și timpul care îi întinseseră o capcană, întorcând copiii împotriva sa
-muțenia în care cade -> semnul transformării sale interioare
-este nevoit să vândă o parte din pământ și îl trimite pe Niculae la școală
-PRIMUL VOLUM:
-problematica țărănească = în relație cu iluzia personajului principal: timpul este unul răbdător cu
oamenii
-spre sfârșitul volumului -> drama personajului se conturează datorită acestei iluzii
-timpul: destructurează și destramă bazele familiei țărănești
-tehnica decupajului + accelerarea gradată a curgerii timpului narațiunii
-3 părți inegale ca dimensiune și durată
-scenele de grup apar la începutul fiecărei părți -> focalizează familia Moromete
-prima parte:
-cina din familia țărănească
-poziția centrifugă a băieților mai mari -> anticiparea finalului
-evenimentele au loc de sâmbătă seara până duminică noaptea (fuga Polinei cu Birică)
-a doua parte:
-dimensiuni mai reduse
-familia Moromete pe prispa casei pentru a se feri de ploaie
-evenimentele au loc de la plecarea lui Achim la București până la serbare
-epic = dens
-evenimentele se înmulțesc
-a treia parte:
-cea mai extinsă
-evenimentele au loc de la scena secerișului până la sfârșitul verii (fuga lui Paraschiv cu Nilă
la București)
 -prim plan: Moromeții, o familie numeroasă măcinată de nemulțumiri și probleme economice
-planurile secundare: conferă caracter de frească socială și completează viziunea despre lume a
autorului
-timpul = necruțător la finalul volumului -> anticipează suita de transformări ireversibile din volumul
al doilea
-AL DOILEA VOLUM:
-acțiunea:
-5 părți
-după război, în perioada colectivizării și a cotelor
-timpul este NErăbdător cu oamenii -> evenimentele se succed cu mare repeziciune
-un sfert de veac
-tehnica rezumativă <- convine noii perspective asupra timpului
-familia țărănească și lumea patriarhală s-au destrămat
-prezintă destinul țăranului la confluența dintre două epoci istorice distincte
-dimensiunea real-imaginară a spațiului:
-concret: satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării
-simbolic: stănoaga podiștei, casa, ograda, poiana lui Iocan
-conflictul secundar trece pe primul plan și se complică -> opune mentalitatea tradițională și
mentalitatea impusă, colectivistă
-autoritatea lui Moromete se diminuează
-unitatea familiei nu se mai reface
-conflictul cu fiii mari trece în plan secund
-autorul încearcă să armonizeze anumite linii ale evoluției personajului cu un context social și politic
denaturator
-debutează cu o întrebare retorică: „În bine sau în rău se schimbase Moromete?”
-treburile îi merg bine lui Moromete și câștigă bani frumoși
-toată energia lui Moromete se concentrează în încercarea de a-i determina pe băieții fugari să revină
acasă
-Catrina ia decizia de a-l retrage pe Niculae de la școală
-fetele se căsătoresc și tatăl râmăne singur în gospodăria atinsă parcă de un blestem
-lupta nu se mai duce pentru avere, ci pentru putere,
-personalități noi: Bilp, Isosică, Mantaroșie, Ouăbei, ironizate adesea de Moromeții
-locul din centrul romanului este luat de Niculae, devenit activist și întors în sat pentru a-i convinge
pe țărani să intre în colectiv
-între tată și fiu pozițiile sunt ireconciliabile, Niculae fiind singurul care pare să-i fi moștenit
trăsăturile
-Ilie Moromete:
-are două loturi de pământ care ar putea să-i asigure traiul liniștit, singura lui grijă este să le păstreze
intacte
-datoria la bancă si „fonciirea” sunt mereu amânate, având convingerea că le va putea achita într-o zi
-fuga băieților îl dezechilibrează total -> „pater familias” este dată peste cap
-băieții își premeditează plecarea, convingându-l pe Moromete să-l lase pe Achim la București, în
speranța că va face banii necesari plății datoriilor; ceilalți își finalizează planul
-este un țăran filosof, contemplativ și ironist
-de pe stănoaga podiștei privește cu interes spectacolul lumii, sesizând detaliile neobișnuite
-în poiana fierăriei lui Iocan, sosirea sa este așteptată cu interes și entuziasm de consăteni; Moromete
citește din ziar și apoi le explică celorlalți evenimentele din capitală sau din lume
-este aproape inexplicabil cum acest țăran inteligent și informat nu poate înțelege sensul vremurilor
-cea mai mare amăgire a sa = satul Siliștea Gumești se află sub un clopot de sticlă, iar drumurile
istoriei și timpul îl ocolesc; se va dovedi ca istoria își face drum chiar prin ograda casei sale
-omul inteligent și fantezist, meditativ și filosof, va fi învins de istorie
 -monologurile personajului -> bogată viață interioară, dar și independența pe care și-o dorește
-noii prieteni i se par mediocri
-Catrina l-a părăsit -> prestigiul în lumea satului scadr
-Tita îl repede cu replica „mai vorbim altădată”
-nepotul îl cară cu roabă
-rămâne ferm în convingerile sale, afirmând pe patul de moarte: „domnule, eu totdeauna am dus o
viață independentă”
-NARAȚIUNEA:
-persoana a III-a
-narator omniscient și omniprezent
-romanul conține nuclee epice din romanul „Întâlnirea din pământuri (1948)”
-perspectiva naratorului se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie și Niculae), a informatorilor,
personaje-martori ai evenimentelor (Parizianu)
-naratorul este „contaminat” de personajele sale <- limitarea omniscienței
-Marin Preda interferează discursul auctorial al naratorului cu discursurile personajelor
-ÎNCHEEIRE:
-romanul = dramatica iluzie că viața își poate continua cursul în tiparele tradiționale, cu toate că
istoria modifică și dizolvă forme existențiale individuale și colective