Eu nu strivesc

Riga Crypto și
Luceafărul Plumb corola de minuni a Testament Către Galateea
lapona Enigel
lumii
- Mihai Eminescu; - George Bacovia; -Lucian Blaga; - Ion Barbu; - Tudor Arghezi; - Nichita Stănescu
- ultimul mare romantic - reprezentant al -poet reprezentativ al
Autor european. modernismului modernismului
interbelic; interbelic.
- poet-filozof.
- 1883, anul de maximă - 1916; -1919; - 1924; -1927; - 1965;
strălucire, dar și moarte - deschide volumul - volumul „Poemele - ciclul - volumul „Cuvinte - volumul „Dreptul
Locul și anul spirituală; cu același nume. luminii”. „Uvedenrode”; potrivite”. la timp”.
apariției - Almanahul Societății - a fost integrată în
Academice Social Literare volumul „Joc
„România Jună”. Secund” în 1930.
-romantism. -simbolism. -modernism -modernism -modernism -neomodernism
Curent literar
interbelic. interbelic. interbelic. (postbelic).
Specia - poem epico-lirico- - emblemă a - artă poetică - baladă; - program literar; - artă poetică,
dramatic; universului poetic modernistă, prin - aparține etapei - face parte din seria deoarece:
-poem alegoric pe tema bacovian; influențele baladice și orientale artelor poetice *este redată
omului de geniu; -artă poetică expresioniste: ale lui Ion Barbu; moderne ale concepția autorului
- aparține liricii măștilor. originală, ce propune *exacerbarea eului - artă poetică literaturii române despre poezie;
o viziune originală creator; modernă, deoarece: interbelice; *despre rolul
asupra condiției *sentimentul *poetul dublat de - artă poetică, poetului.
poetului. absolutului; matematician deoarece: -aparține
*tensiunea lirică; răstoarnă conceptul *autorul își exprimă neomodernismului,
*afirmarea tradițional de baladă, propriile convingeri deoarece:
superiorității creând un poem despre arta literară; *relația creator-operă
cunoașterii alegoric de *despre menirea este răsturnată;
luciferice; cunoaștere și literaturii; *rolurile sunt
*reflexivitatea utilizând ca pretext *despre rolul inversate: artistul
întregului discurs scenariul unei nunți artistului în societate; este cel „născut” de
liric; eșuate; -artă poetică operă.
*eliberarea versului *interferența modernă, deoarece: - relația dintre
de rigori prozodice; genurilor -> scenariul *apare o triplă viziuni și
- manifestare epic este dublat de problematică: neomodernism:
spirituală de mare lirismul măștilor și de transfigurarea *ruptura tragică a
forță cognitivă în caracterul dramatic al socialului în estetic, sinelui;
peisajul liricii discursului; estetica urâtului, *conștiința
românești; *personajele raportul dintre scizionată;
dobândesc inspirație și tehnica *perceperea
semnificații poetică. dureroasă a timpului;

- condiția omului de
geniu, care este prin
excelență romantică;
- perspectiva lui
Schopenhauer;
- geniul are alte preocupări
decât omul comun;
- drama geniului, prin între
destinul său creator, impus
de condiția sa superioară, și
fascinația pe care o exercită
asupra mirajului fericirii
pământești, care ține de
Tema statutul esențial al
oamenilor obișnuiți;
- marea temă a iubirii =
sub forma iubirii dintre
două ființe care aparțin
unor planuri cosmice
diferite, unul pământesc și
uman, altul uranian;
- Hyperion = intermediar
între planul uman și cel
divin.
Motive -marea, castelul, visul,
oglinda, codrul, stelele,
cerul, luna, haosul, călătoria
intergalactică, teiul
simbolice care *dialogul poetului cu
sublinează miturile.
incompatibilitatea
dintre două regnuri;
*drama cunoașterii =
tratată prin alegorie.
- captivitatea într- - cunoașterea, în - cunoașterea și - creația literară în - cunoașterea-
un univers ostil; spiritul conceptelor incompatibilitatea ipostaza de naștere relevată în
-iubirea moartă afirmate în opera sa indivizilor care meșteșug; procesul de creație;
(strofa II); filosofică; aparțin unor lumi - creație lăsată ca - prezintă relația:
- se înscrie în - misterul existențial diferite. moștenire cititorului; *inversată dintre
tematica largă a l-a chinuit pe Blaga - moștenire spirituală artist și operă;
poeziei simboliste; fără oprire toată adresată urmașilor- *timp-operă.
- prefigurează marile viața; cititori sau viitorilor
direcții tematice din - cunoașterea truditori ai
întregul univers filozofică: l-a condus condeiului.
poetic. la toată acea
încrengătură de
concepte și
concepte-metafore a
căror descifrare
echivalează cu o
„Golgotă a chinului
cognitiv”;
- cunoașterea
poetică: misterul
existențial a dobândit
cele mai neașteptate
metamorfoze lirice;
- cele două tipuri de
cunoaștere se vor
contura în arta
poetică.
- singurătatea,
element de recurență
al volumului de
debut;
-ilustrează estetica
simbolistică asupra
lumii și viziunea
tragică asupra

- denotativ: „Luceafăr”(lat.
„lucifer”) = planeta iubirii,
Venus;
- conotativ: simbol al
unicității și al superiorității
geniului.
Titlul
Structură - 98 de strofe;
- 4 tablouri, pe ideea de
cuplu și alternanța spațiilor;
- Partea I:
*formula tipică basmului
românesc ce fixează un
timp nedefinit vag: „A fost
odată ca-n povești/A fost ca
niciodată”;
*portretul fetei de împărat -
> unicitatea și
superioritatea: „Și era una
la părinți/Și mândră-n toate
cele/Cum e Fecioara între
sfinți/Și luna între stele”
existenței.
- denotativ: plumbul -metafora; - amintește marile - denotativ: testament - aluzie la vechiul
este un metal cenușiu -sensurile reunite ale povești de dragoste desemnează un act mit al lui Pygmalion:
închis, aproape termenilor: ale umanității; juridic întocmit de o sculptorul din Cipru
negru, de densitate *„corola” = cerc, - cei doi aparțin unor persoană prin care se roagă zeiței
specifică mare, perfecțiune, coroană, lumi antagonice fără aceasta își exprimă Afrodita să-i
folosit pentru încununare; putință de nuntire; dorințele ce urmează însuflețească
confecționarea *„minuni” = - „riga” = rege, forma a-i fi îndeplinite după sculptura de fildeș de
podoabelor funerare regenerări, aparent feminină moarte, mai cu seamă care s-a îndrăgostit;
de către clasa revitalizări a căror sugerează în legătură cu - din căsătoria cu
burgheză mijlocie; cauza este indeterminarea transmiterea averii Galateea se naște un
metalul alchimiștilor, necunoscută; sexuală a regelui sale, fiu numit Pathos (gr.
utilizat în ritualurile *„lumea” = ciupercilor; - conotativ: cele două „suferință”,
de magie neagră ca universul material și - „crypto” (gr. mari părți ale Bibliei, „patimă”);
simbol al lui Satan; cosmic; „cryptos”) = ascuns, respectiv Noul și - sensul fundamental:
-conotativ: apăsarea *„nu strivesc” = aluzie la inima Vechiul Testament, reiterarea mitului =>
sufletească, opțiunea poetului ascunsă și în care sunt efortul de focalizare
monotonia, pentru cunoașterea apartenența la clasa concentrare a unor semnificații
încremenirea, luciferică. criptogamelor; învățăturile de pe spații vaste;
moartea, prăbușirea - numele Enigel (lat. prorocilor și - naștere prin
în neant. „angelus”, devine apostolilor adresate mimesis <-
Enigel în suedeză) omenirii. succesiunea unei
are sonorități suave; creații perfecte;
- Laponia = țara de - prepoziția „către” =
proveniență a fetei. invocație către
Galateea.
- 2 catrene; - idee poetică = - 2 părți; - monolog adresat - 3 secvențe, marcate
- 8 versuri dispuse creația în ipostaza de - tehnica străveche a de tată unui fiu prin organizare
simetric; cunoaștere; „povestirii în spiritual căruia îi este strofică;
- Strofa I: - raportul antitetic povestire” sau lăsată drept unică -cele 3 strofe încep
*primele două „lumina altora” – „povestirii în ramă”; moștenire „cartea” cu verbul „știu” și se
versuri = cadru „lumina mea”; - rama = nunta reală (opera literară); încheie cu
exterior, motivul - 3 secvențe; cu atmosfera - 6 strofe; imperativul „naște-
sicriului, spațiu - 2 planuri; specifică „spartului - număr inegal de mă” => simetria
închis al - Partea I: nunții”. versuri; compozițională;
depersonalizării *enunțul din titlu - Partea I: - „carte” = metaforă, - „genunchiul” =
eului liric, al agoniei, este reluat și întărit *primele 4 strofe: element de recurență; element de recurență,
al morții; de verbul „a ucide” dialogul - organizarea gest al adorației
*natura = proces de la forma negativă; menestrelului cu materialului poetic <- repetat în fiecare
mineralizare, prin *enumerația „flori, nuntașul fruntaș care relațiile de opoziție și strofă;
tehnica sugestiei; ochi, buze, îl îmbie să cânte simetrie în care intră - două simboluri:
*apare aspirația spre
absolut;
*fata e înfățișată în locuri
de trecere: fereastra, patul;
*întâlnirea cu Luceafărul
are loc în plan oniric (în
vis), fiind meditată de
oglindă, deoarece, pentru
el, comunicarea în plan real
ar însemna un început de
moarte;
*formulele magice,
incantatorii ale fetei:
„Cobori în jos, luceafăr
blând,/Alunecând pe-o
rază”;
*epifaniile Luceafărului:
opoziții și antonimii
(îngerul născut din mare și
cer, demonul, fiul al
soarelui și al nopții;
*toate chemările îi sunt
refuzate;
*la finalul tabloului, cuplul
nu se realizează.
- Partea II:
*spațiul uman-terestru;
*fata și-a pierdut unicitatea,
a intrat în categorie, a
dobândit un nume, Cătălina
(femininul numelui
eroului), este acum
pământeană, seamănă cu
Cătălin;
*Cătălin are natură terestră,
origine incertă („viclean
copil de casă”, „Băiat din
flori și de pripas/Dar
îndrăzneț cu ochii”);
*din perspectiva lui, iubirea
= joc care se învață;
*„flori de plumb”, morminte” = despre o altă nuntă, „cartea”; *artistul = aflat sub
„coroane de plumb” elementele lumii ratată dintre 2 - Strofa I: semnul „știu”;
=peisaj schematic, fenomenale pe care parteneri care aparțin *adresare directă a *opera = cu puterea
presentiment poetul o percepe ca unor lumi diferite, eului liric către un fiu enigmatică de a-l
apocaliptic; pe o corolă a luminii; fundamental opuse; spiritual; „naște”.
*corespondență între - Partea II: *apare monologul *ideea moștenirii - Partea I:
natura moartă și *adâncește menestrelului fixat pe spirituale *enumerația ->
sentimentul de vid antinomia eu-alții; 3 epitete: „trist”, *„decât un nume atributele operei
interior al eului; *„taină”, „mister” = „aburit”, „mult adunat pe-o carte” = „știute” numai de
*sentimentul de reluat în construcții îndărătnicit”. condiția poetului artist: „umbra,
solitudine -> muzică metaforice; - Partea II: *metafora „seară tăcerile, sânul,
sinistră, *„și-ntocmai cum cu *nunta povestită; răzvrătită” = trecutul mersul, melancolia,
înfricoșătoare; razele ei albe *mai multe tablouri zbuciumat al inelul”;
- Strofa II: luna/...” = alte poetice: strămoșilor care se *patima bărbatului -
*tranziția dintre sensuri de pătrundere ~portretul și leagă de generațiile > „îți știu toate
realitatea exterioară a textului; împărăția lui Crypto; viitoare prin carte; timpurile, toate
spre lumea *metafora luminii ~portretul și traseul *enumerația „râpi și mișcările, toate
interiorității; este recurentă la laponei; gropi adânci” + parfumurile”.
*tema iubirii moarte Blaga; ~întâlnirea celor doi; „Suite de bătrânii mei - Partea II:
<- „Dormea întors *„Lumina lunii” = ~primele două pe brânci” = drumul *artistul cunoaște și
amorul meu de simbol al unui chemări ale regelui dificil al cunoașterii; ceea ce nu este legat
plumb...”; iubirea nu anumit mod de a urmate de refuzurile *poetul = verigă în de planul existenței;
mai reprezinta o gândi „filozofic”; fetei; lanțul temporal al *orizontul
soluție salvatoare *„lumina altora” = ~ultima chemare și generațiilor, cărora le cunoașterii <- „după-
pentru ființă; ucide misterul. refuzul categoric cu transmite moștenire amiaza, după-
*strigătul = - Partea III: relevarea condiției opera literară. orizontul, dincolo-
disperarea, poetul se *cunoașterea umane determinate - Strofa II: de-marea...”;
simte cenzurat; poetică; de simbolul solar; *„cartea-hrisov” = *rezonanța
*schimbarea *sentimentul ~încheierea întâlnirii; (pentru generațiile eminesciană: „Știu
regimului verbal = empatiei cu toate ~pedepsirea Rigăi viitoare) document tot ce e mai departe
încercarea de ființele și lucrurile, pentru aspirația sa fundamental al de tine,/ Atât de
resuscitare a lumea ca întreg; nebunească; existenței și al departe, încât nu mai
sentimentului și de *amor intellectualis: *expozițiunea + suferinței există aproape”;
evadare din spațiul „Eu iubesc și flori, și intriga = debutul; strămoșilor: „Al *vizionarismul se
morții; ochi, și buze și *desfășurarea robilor cu saricile abstractizează;
*se revine la timpul morminte”. acțiunii încetează pline/De osemintele *ruptura între planul
imperfect -> odată cu întâlnirea vărsate-n mine”. conștiinței și al
tentativa a eșuat; lor; - Strofa III: expresiei -> „Știu
*sentimental *deznodământ: trist; *idee centrală: tot.../și tot ce e
singurătății este *modurile de transformarea poeziei dincolo de ele,/ și
potențat de frig și expunere: descrierea, într-o lume atât de departe, încât
*la finalul tabloului, cuplul
se realizează, semn că între
indivizii de același fel
relațiile se stabilesc cu
repeziciune;
- Partea III:
*spațiul universal-cosmic;
*călătoria interspațială și
interogativă a Luceafărului,
regresivă, spre origini, de
autocunoaștere;
*zona: prespațială și
pretemporală;
*devine Hyperion (pe
deasupra mergătorul) =
titan, fiu al cerului, tată al
soarelui și al lunii;
*Demiurgul = creatorul
universului, înfățișat aici ca
semn că întreaga coerență a
cosmosului este opera sa
*haosul este prima treaptă a
cosmogoniei;
*puncte de reper încă nu
există pentru că timpul și
spațiul nu s-au născut încă,
distanțele se măsoară în ani
lumină;
*cererea lui Hyperion de a
fi dezlegat de nemurire este
respinsă de creator <-
acceptându-i cererea,
Demiurgul s-a nega pe el
însuși;
*i se oferă ipostaza titanică,
speculând natura sa duală
(geniu pasiv, titan active);
*Demiurgul îl face să
înțeleagă incompatibilitatea
de esență între lumea lui și
lumea finită a muritorilor.
dobândește dialogul, narațiunea; obiectuală; nu mai are nici
dimensiuni cosmice; *spațiul definitoriu al *„sapa” = condei; nume”;
*zborul în jos („aripi regelui ciupercă: *„brazda” = *metafora
de plumb”) = impur (apa și călimară; „genunchiul
imposibilitatea pământul sunt *poetul = născocitor, pietrelor” = relație
ascensiunii prin amestecate); care transformă artist-poet: trecerea
iubire și a evadării *fata vine din „țări de graiul aspru, la comunicarea
din acest univers gheață urgisită”, bolovănos și dur „cu- intima;
închis. traseul ei spre Sud ndemnuri pentru *„îngână” = „cântă”,
fiind motivată de vite” în „cuvinte „imită”;
aspirația spre lumina potrivite” *elementele lumii
„soarelui înțelept”; *viziunea lui Arghezi (copacii, râurile,
*popasul în ținutul = cuvintele se pietrele) sunt doar
mirelui poienii ar metamorfozează „umbre ale artei”.
putea reprezenta un păstrându-și însă - Partea III:
obstacol -> se forța expresivă <- *creatorul = sufletul
sustrage în fața oximoronul „Veninul operei: „Bătaia
tentației somnului și strâns l-am inimii care urmează
a răcorii; preschimbat în bătăii ce-o auzi”;
*comunicarea dintre miere/Lăsând *opera naște propriul
cei doi -> plan oniric; întreagă dulcea lui univers prin
*Crypto rostește putere”. intermediul
chemarea-descântec - Strofa IV: artistului;
de 3 ori: *confesiune lirică *artistul are harul
1) ~ își îmbie aleasa „Am luat ocara și cunoașterii;
cu dulceață și fragi, torcând ușure/Am *invoacația =
elemente ale pus-o când să-mbie, punctul de maximă
existenței sale când să-njure”; tensiune lirică.
vegetative; *poetul exprimă - treptele cunoașterii:
2) ~ refuzul fetei îl imagini sensibile, dar 1) „îți știu toate
pune într-o situație și stigmatizează răul timputile, toate
delicată, dar opțiunea din jur; mișcările, toate
lui fermă poate *funcție cathartică și parfumurile”;
merge până la moralizatoare. 2) „Știu tot ce e mai
sacrificial de sine: - Strofa V: departe de tine”;
„Dacă pleci să *ideea transfigurării 3) „Știu tot cee ace
culegi,/Începi, rogu- socialului în estetic; tu nu șrii niciodată,
te, cu mine”; *Arghezi introduce din tine…”.
~ este refuzat și de în literatura română
data aceasta, pentru estetica urâtului;
că somnul fraged și *consideră că orice
 - Partea IV:
*construită simetric față de
prima, prin interferența
celor două planuri (terestru-
cosmic);
*cele două planuri se
întâlnesc pentru a se
despărți pentru totdeauna;
*din locul lui menit din cer,
Luceafărul contemplă
Pământul;
*este înfățișat codrul-o
pădure de tei cu parfum
narcotizant, în care
evoluează cuplul Cătălin-
Cătălina („chip de lut” ->
condiția finită, muritoare);
*fata îl cheamă să-I
lumineze norocul pentru că
muritorii au stele norocoase
(„Cobori în jos, luceafăr
blând,/Alunecând pe-o
rază,/Pătrunde-n codru și în
gând,/Norocu-mi
luminează”);
*Luceafărul se izolează ăn
nemurire și răceală,
prizonier al eternului
monolog.
Nivel fonetic - antiteza dintre planul
terestru și cel cosmic;
răcoarea sunt propice aspect al realității,
materialității și indiferent că este
uitării; frumos sau urât,
3) ~ după a treia sublim sau grotesc,
chemare, fata explică poate constitui
prin 3 mituri material poetic: „Din
fundamentale bube, mucigaiuri și
condiția ei diferită de noroi/Iscat-am
cea a regelui frumuseți și prețuri
ciupercilor; noi”.
*drumul parcurs de - Strofa VI:
fată este unul inițiatic *muza, arta
și presupune contemplativă, pierde
parcurgerea a 3 în favoarea
trepte, numite de poet meșteșugului poetic;
cercuri: *poezia este
1) al Venerei: treaptă rezultatul trudei
inferioară ce reduce neobosite asupra
omul la ipostaza de cuvântului și a
ființă instinctuală harului divin: „Slova
(cunoașterea de foc și slova
senzorială și făurită”
senzuală), unde se *condiția poetului:
regăsește Crypto; artistul este un „rob”,
2) al lui Mercur: al un truditor al
intelectualului sau al condeiului și se află
cunoașterii raționale, sub slujba cititorului.
unde se află lapona
Enigel;
3) al Soarelui:
inițierea deplină prin
adevărata nuntă a
trupului și a spiritului
cu însuși centrul
vieții; cunoașterea
absolutului,
accesibilă doar
poetului, la care
aspiră Enigel.
-frecvența -acumulatrea de
pronumelui personal cuvinte nepoetice
 - alternarea tonului minor
cu cel major -> distribuția
consoanelor și vocalelor
-muzicalitate = meditativă;
-măsura = 7/8 silabe;
-ritm = iambic;
-rima = încrucișată,
interioară;
Nivel prozodic
- dativul etic și cel posesiv
= tonul de intimitate;
- interjecțiile și abundența
verbelor la imperativ =
chemările fetei, adresarea
Nivel morfologic directă
Nivel stilistic - construit pe baza alegoriei
și a antitezei dintre omul de
geniu și oamenii comuni;
- metaforele = ideea iubirii
absolute ce se cere
eternizată într-un cadru pe
măsură;
- portretizarea Luceafărului
„eu” -> caracterul care dobândesc
puternic subiectiv, valențe estetice,
implicarea afectivă. potrivit esteticii
urâtului;
-arhaisme,
regionalisme, termeni
religioși;
- rima = îmbrățișată; - vers alb; -încălcarea regulilor
- repetiția vocalelor - tehnica prozodice
închise „u” și „â”; ingambamentului; (particularitate a
- plumb = laitmotivul - muzicalitate internă modernismului);
poeziei (recurență născută din ritmul - strofe inegale ca
obsesivă; interior. număr de versuri;
- paralelismul - măsura = 9/11
sintactic <- atentă silabe;
dispunere a - ritm = variabil;
cuvântului „plumb”, - rima =
atribut prepozițional; împerecheată.
- sonoritate =
puternică,
distorsioantă,
dizarmonică.
- lirism subiectiv; - oralitatea textului; - lirismul subiectiv: - lirismul subiectiv
- confesiune <- - utilizarea atitudinea poetică <- atitudinea poetică
crezul artistic este vocativului; transmisă în mod transmisă în mod
transmis în mod direct prin mărcile direct.
direct; subiectivității;
- topică afectivă. - dislocare topică și
sintactice -> truda
creatorului;
- jocul timpurilor
verbale susține ideile
artei poetice;
- topica specială = -materialitatea
inversiuni; imaginii artistice;
- dislocări + elipse = -comparația inedită
prefigurează etapa („împerecheate-n
ermetică a creației carte se mărită/ca
barbiene; fierul cald îmbrățișat
- similitudini între în clește”);
matematică și poezie; -oximoronul;
= imagini hiberbolice. - comparația „Ca -epitetul rar („seara
vinul vechi ciocnit la răzvrătită”, „dulcea
nuntă” = lui putere”).
portretizarea
menestrelului;
- epitetul =
portretizarea lui
Crypto și Enigel;
- diferența dintre cei
doi <- antiteza;
- metafore: „Că
sufletul nu e
fântână/Decât la om,
fiară bătrână”, „roata
albă”.