Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului

Recapitulare și sistematizare: Poezia interbelică

Repere Poezia simbolistă: „Plumb” de Poezia modernistă: „estetica Poezia modernistă, cu Poezia modernistă: „Riga
George Bacovia urâtului”, „Testament” de Tudor trăsături expresioniste: „Eu Crypto și lapona Enigel”
Arghezi nu strivesc corola de minuni de Ion Barbu
a lumii” de Lucian Blaga
Contextul Poezia simbolistă „Plumb” Poezia „Testament” de Tudor Poezia „Eu nu strivesc Publicată în 1924, integrată
apariției deschide volumul cu același Arghezi face parte din seria corola de minuni a lumii” de apoi în volumul Joc secund
titlu, apărut în 1916, definindu-l artelor poetice moderne ale Lucian Blaga, publicată în (1930), balada Riga Crypto
în totalitate. literaturii române din perioada deschiderea volumului și lapona Enigel face parte
interbelică. „Poemele luminii” (1919), din a doua etapă a creației
este o artă poetică modernă lui Ion Barbu, baladic-
Poezia este așezată în fruntea interbelică. orientală, etapă care indică
primului volum arghezian orientarea poetului spre
„Cuvinte potrivite” (1927) și are concretul lumii.
rol de program literar, realizat
însă cu mijloace artistice.
Încadrare Se înscrie în lirica simbolistă Specia literară: Specia literară: artă poetică, Integrată în ciclul
în curent / prin: „Testament” este o artă poetică, meditație filosofică, Uvedenrode și subintitulată
mișcare / -folosirea simbolurilor, simbolul deoarece autorul își exprimă confesiune pe tema „baladă”, Riga Crypto și
orientare central al poeziei este plumb, propriile convingeri despre arta cunoașterii. lapona Enigel pare o
literară care sugerează apăsarea, literară, despre rolul literaturii și stranie poveste de dragoste,
cenușiul existențial, angoasa, al artistului în societate. Curentul literar: Poezia cu un început de cântec
universul monoton; Curentul literar: aparține modernismului bătrânesc de nuntă, dar care
-tehnica repetițiilor, cuvântul- „Testament” este o artă poetică prin: -influențele se realizează în viziunea
cheie plumb este reluat în șase modernă, pentru că apar, în expresioniste, elanul vitalist modernă, ca un amplu
din cele opt versuri ale poeziei; poezie, idei promovate de lirica prezent în poezie: „eu cu poem al cunoașterii și ca
-cromatica specifică, predomină modernă: lumina mea sporesc a lumii un poem alegoric, al unei
griul, cenușiul închis. -transformarea socialului în taină”; „căci eu iubesc / şi povești de iubire din lumea
estetic / frumos, poetul se inspiră flori şi ochi şi buze şi vegetală.
din vocabularul simplu al morminte.” Autorul păstrează din
înaintașilor, care astfel devine -intelectualizarea emoției; specia tradițională schema
material poetic: „Din graiul lor -metafora revelatorie: epică și personajele
cu-ndemnuri pentru vite / Eu am „corola de minuni a lumii”, antagonice, însă
ivit cuvinte potrivite”. „în flori, în ochi, pe buze ori evenimentele narate sunt de
-„estetica urâtului”: elemente morminte”. natură fantastică (iubirea
ale realității exterioare -înnoirea prozodiei: versul dintre rigă și laponă, fiecare
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului

considerate „urâte” descriu liber și ingambament. aparținând unor lumi

opțiunea artistului pentru diferite, incompatibile) și
„frumos” în propria creație: alegorică.
„Făcui din zdrențe, muguri și Structura narativă implică
coroane”; „Din bube, interferența genurilor.
mucegaiuri și noroi / Iscat-am Scenariul epic este dublat
frumuseți și prețuri noi.” de caracterul dramatic și de
-raportul dintre inspirație și lirismul măștilor,
meșteșug / tehnică poetică: personajele având
poezia este atât rezultatul semnificație simbolică.
inspirației, al harului divin „slova Elementele moderniste care
de foc”, cât și rezultatul se regăsesc în poezie sunt:
meșteșugului, al trudei poetice -raportarea
„slova făurită”. critică/combativă față de
limbajul poetic și de
tehnicile înaintașilor;
-cultivarea ambiguității și a
echivocului (care se poate
interpreta în mai multe
feluri),specific limbajului
poetic modern;
-promovarea poeziei ca act
de cunoaștere;
-intelectualizarea emoției și
folosirea unor motive în
contexte diferite;
-metaforele surprinzătoare,
cuvintelecu sonorități
neobișnuite și înnoirile
prozodice.
Imagini / Tema: condiția poetului izolat Tema: creația literară în ipostaza Tema: cunoașterea, Tema principală a poeziei:
idei poetice într-o societate lipsită de de meșteșug, creație lăsată ca desemnată de metafora iubirea ca modalitate de
relevante aspirații și artificială. moștenire unui fiu spiritual. „Nu- „lumina”. cunoaștere a lumii; tema
pentru Motive lirice: plumbul, ți voi lăsa drept bunuri după Viziunea despre lume: naturii.
tema cimitirul, sicriele, cavoul, moarte / Decât un nume adunat Lucian Blaga este pentru -prezintă drama cunoașterii
poeziei somnul, vântul, frigul; pe o carte”. păstrarea misterului, și incompatibilitatea dintre
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului
laitmotivul „stam singur”.
Viziunea despre lume este
sumbră, fără speranță și
tragică; lumea este imaginată ca
un imens cimitir.
Lirism subiectiv – argumente:
exprimarea directă a persoana I singular „eu am ivit”.
sentimentelor; prezența mărcilor
subiectivității: persoana I Lirismul
singular a verbelor: „stam”,
„am început”, „să strig”,
adjectivul pronominal posesiv
„(amorul) meu”.
Ipostazele lirice: în prima
strofă, eul liric apare în
ipostaza însinguratului; strofa
a doua este dominată de moartea
a amorului.
Elemente Titlul: simbolul „plumb”
de sugerează apăsarea, angoasa,
compoziție universul monoton. Prin
și de repetare, devine motiv central.
limbaj ale Are drept corespondent în
textului natură metalul greu, sugerând
poetic apăsarea sufletească, culoarea
cenușie induce starea de angoasă
(teamă), sonoritatea surdă a
cuvântului sugerează închiderea
definitivă a spațiului existențial.
Viziunea lui Arghezi asupra susținând că există două
lumii: atitudinea de poet tipuri de cunoaștere, de
responsabil în fața urmașilor raportare la mister: „lumina
cititori. altora” (cunoașterea
Lirism subiectiv: apar mărcile paradiziacă, de tip rațional,
eului liric - pronume și verbe de logic) și „lumina mea”
(cunoașterea luciferică,
poetică, de tip intuitiv).
subiectiv – în momentul când „eroii”
argumente: aspectul de
confesiune, prezența
mărcilor eului liric („eu
iubesc”, „ochii mei”).
Titlul – două sensuri: Titlul conține o metaforă
-denotativ: act juridic; revelatorie și exprimă
-conotativ: creația argheziană, atitudinea poetului, izvorâtă
„cartea”, este o moștenire din iubire, de protejare a
spirituală lăsată de poet misterului: „corola de minuni
urmașilor. a lumii”. Sensul titlului se
întregește cu versurile
Motivul central: metafora finale: „Eu nu strivesc
„carte”, cu sensul de bun corola de minuni a lumii
spiritual. […]/căci eu iubesc / și flori
și ochi și buze și morminte”.
două lumi/ regnuri.
Nicolae Manolescu, în
Metamorfozele poeziei, o
consideră un Luceafăr cu
rolurile inversate. Ca și în
poemul eminescian, ne
aflăm într-o lume cu repere
fixe. Drama se desfășoară
vor să-și depășească
propria condiție. Dar, dacă
Hyperion acceptă să devină
muritor când fata refuză să-
l urmeze în lumea lui, riga
este conștient că nu poate
să treacă peste o anumită
graniță. Să mă coc,
Enigel,/Mult aş vrea, dar
vezi, de soare,/Visuri sute,
de măcel,/ Mă despart este
răspunsul său la îndemnul
laponei.
Motive literare: fântâna,
trecerea timpului, somnul,
visul.
Titlul: este alcătuit din
numele celor două ființe
din lumi opuse: riga (rege)
Crypto (ascuns) și lapona
(locuitoare a țării
ghețurilor) Enigel (nume cu
rezonanță nordică, angel
însemnând înger).
-se sugerează marile
povești de dragoste din
literatura universală, cum
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului

Compoziție: șase strofe, grupate Motive poetice: misterul și ar fi Romeo și Julieta sau
Compoziția: poezia este în patru secvențe poetice: lumina – metaforă a Tristan și Isolda;
alcătuită pe principiul Textul poetic este structurat în cunoașterii și a iubirii. -dar membrii cuplului sunt
simetriei, din două catrene șase strofe cu număr inegal de Compoziția: trei secvențe aici antagonici, făcând
construite pe baza cuvântului versuri, grupate în patru secvențe lirice (versurile 1-5; 6-18; 19- parte din regnuri diferite;
„plumb”, repetat de șase ori în poetice. Prima secvență (strofele 20). -„personaje” romantice cu
poziții simetrice, în baza I, II) sugerează legătura dintre Relație de opoziție: între calități excepționale, dar
paralelismului sintactic pus în generații: străbuni, poet și cele două tipuri de negative: Crypto e „sterp”
strânsă legătură cu tehnica cititorii-urmași. Secvența a doua cunoaștere, reprezentate de și „nărăvaș/Că nu voia să
simbolistă a repetițiilor. (strofele III, IV) redă rolul etic, „lumina mea / lumina înflorească”, iar Enigel e
Relația de simetrie: estetic și social al poeziei. A treia altora”. „prea cuminte”.
-prezența simbolului „plumb”; secvență poetică (strofa a cincea) Compozițional – două
-rima la primul și ultimul vers exprimă ideea că eul liric se Prima secvență exprimă părți, fiecare dintre ele
din poezie, prin sintagma „de declară părtaș la suferința refuzul cunoașterii logice, prezentând câte o nuntă:
plumb”, aflată la începutul neamului și îi dă glas prin paradiziace: „nu ucid (cu una consumată, împlinită,
versului al doilea din fiecare intermediul creației: Durerea mintea)”; enumerația de cadru al celeilate nunți,
strofă. noastră surdă și amară / O metafora revelatorii povestită, modificată în
grămădii pe-o singură vioară. desemnează temele poeziei: final prin căsătoria lui
În strofa întâi este descrisă Artistul transformă suferința lor „flori” -viața, „ochi” - Crypto cu măsălărița.
lumea exterioară, prin termeni surdă și amară în cântec, în cunoașterea, „buze” – Tehnica folosită este aceea
din câmpul lexico-semantic al armonie: grămădii pe-o singură iubirea, „morminte” – a povestirii în ramă.
morții: „sicriele de plumb”, vioară. Ultima secvență lirică moartea. Incipitul/Prologul –
„vestmântul funerar”, „flori de (strofa a șasea) reprezintă formula de adresare folosită
plumb”, „coroanele de plumb”, contopirea dintre har și trudă în de nuntașul care încearcă să
care descriu o lume închisă, poezie. Simetria textului este dată A doua secvență se convingă menestrelul să
artificială. Repetarea epitetului de plasarea cuvântului-cheie construiește pe baza unor cânte povestea tristă a
„de plumb” subliniază existența carte și a sinonimelor sale în cele relații de opoziție: eu-alții, regelui Crypto și a laponei
mohorâtă, monotonă, lipsită de patru secvențe poetice. „lumina mea” – „lumina Enigel;
speranță. Vântul este singurul altora”, ca o antiteză între -atmosferă lumească de la
element care sugerează
Incipitul evidențiază sensul cele două tipuri de „spartul nunții”;
mișcarea, însă produce efectetitlului, ideea moștenirii cunoaștere, paradiziacă și -povestea a mai fost spusă
reci, ale morții: „Și scârțâiau
spirituale. luciferică. o dată;
coroanele de plumb”. Ideile poetice principale: -primele patru strofe –
Cartea este „o treaptă” în Ultimele două versuri ale prima poveste, atât de
Strofa a doua – plumbul a desăvârșirea cunoașterii: „Cartea poeziei, a treia secvență, au concis prezentată este rama
cuprins și lumea interioară, mea-i, fiule, o treaptă”. rol concluziv. nunții povestite. La o nuntă
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului
tragicul existențial este provocat
de moartea iubirii. Metafora
„aripile de plumb” sugerează
imposibilitatea salvării. Starea
de singurătate a eului liric este
sugerată de repetarea sintagmei
„stam singur”, care alături de
celelalte simboluri accentuează
senzația de pustietate
sufletească, înscriind poezia în
lirica simbolistă.
Cartea este „hrisovul vostru cel
dintâi”.
Poetul este un născocitor și un
meșteșugar de cuvinte, care
transformă „graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite” în „cuvinte
potrivite”, metaforă a poeziei ca
meșteșug.
Ideea transfigurării socialului în
estetic: poezia de revoltă socială,
estetica urâtului: „Din bube,
mucegaiuri și noroi / Iscat-am
frumuseți și prețuri noi.”
Poezia este inspirație (metafora
„slova de foc”) și meșteșug
(metafora „slova făurită”);
condiția poetului în raport cu
cititorul: „Robul a scris-o /
Domnul o citește”.
reală, se spune o poveste
despre o altă nuntă,
imaginară.
-dialogul menestrelului cu
„nuntașul fruntaș”;
-„menestrelul” (un trubadur
medieval) e îmbiat „să
cânte” despre nunta ratată
dintre doi parteneri inegali,
reprezentanți a două
regnuri distincte, „Enigel și
riga Crypto”;
-portretul menestrelului-
poet – trei epitete: „trist”,
„mai aburit ca vinul vechi”,
„mult îndărătnic”, iar
invocația este repetată de
trei ori – ruperea de lumea
cotidiană și intrarea într-o
stare specială a zicerii
acelui „cântec larg”.
Partea a doua – nunta
povestită, este realizată din
mai multe secvențe poetice:
-portretul și împărăția rigăi
Crypto (strofele 5-7);
-portretul, locurile natale și
oprirea din drum a laponei
Enigel (strofele 8-9);
-întâlnirea dintre cei doi
(strofa a zecea);
-trei chemări ale rigăi și
primele două refuzuri ale
laponei (strofele 11-15);
-răspunsul laponei și
refuzul categoric, cu
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului

explicarea legăturii dintre

Soare (lumina sa) și propria
condiție (strofele 16-20);
-încheierea întâlnirii
(strofele 21, 22);
-pedepsirea rigăi în finalul
baladei (strofele 21, 22).
Modurile de expunere
sunt în ordine: descrierea,
dialogul și narațiunea.
Imaginarul poetic –
spațiul definitoriu al
existenței celor două
personaje.
-pentru Crypto – umezeala
continuă și impură;
-pentru laponă – spațiu
rece, ceea ce explică
aspirația ei spre soare și
lumină.
•povestea propriu-zisă este
fantastică și se desfășoară
în visul fetei, la fel ca în
Luceafărul eminescian,
doar că rolurile sunt
inversate;
•formulele de adresare,
repetiția Enigel, Enigel și
epitetul rigă blând
sugerează familiaritate,
afecțiune caldă;
trei încercări ale craiului:
I – îi oferă lumea peste care
domnește, o îmbie cu
dulceață și cu fragi, iar
refuzul laponei îl pune într-
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului
Trăsăturil Expresivitatea:
e -la nivel fonetic: „plumb”
limbajului cuprinde o vocală închisă de
poetic câte două consoane „grele”,
sugerând o închidere a spațiului;
-la nivel morfologic: verbele la
imperfect arată trecutul
nedeterminat, permanența unei
stări de teamă /frică: dormeau,
stam, era, scârțâiau, dormea,
atârnau;
-la nivel lexical: prezența
cuvintelor din câmpul semantic
al morții: sicriu, cavou, funerar,
coroană, mort, a căror repetare
-înnoiri lexicale șocante;
materialitatea imaginilor artistice,
prezența epitetului rar („seara
răzvrătită”), a oximoronului
(„Veninul strâns l-am
preschimbat în miere”).
Prozodia (între tradiție și
modernitate): strofe inegale, cu
măsură și ritm variabile, dar cu
rimă împerecheată.
o situație dilematică.
II – sacrificiul: -Enigel,
Enigel,/Scade noaptea, ies
lumine,/Dacă pleci să
culegi,/Începi, rogu-te, cu
mine. – urmat de refuzul
laponei;
III – prezentarea valorilor
supreme ale lumii lui:
somnul fraged și uitarea.
-tentația este copleșitoare și
Enigel și-o reprimă cu
greutate, fiind pusă și ea
într-o situație dificilă: Eu
de umbră mult mă tem.
Finalul – trist; riga Crypto
se transformă într-o
ciupercă otrăvitoare –
încercarea ființei inferioare
de a-și depăși limitele este
pedepsită cu nebunia.
Înnoiri prozodice Stilistic – sugestia modernă
moderniste: versul liber și a textului liric este
ingambamentul. susținută de inversiuni
-repetarea cuvântului-cheie sintactice, epitete
„eu” subliniază definirea metaforice, elementele-
relației creator-lume; simbol, exprimate într-un
intelectualizarea emoției; limbaj oral, familiar,
tehnica poetică modernistă: narativ, utilizarea unor
comparația amplă, înnoirea cuvinte populare: bârfeau,
metaforei și ambiguitatea. iacă, puiacă, adăsta,
poposi.
Prozodia la început este
tradițională: catrene cu
rimă încrucișată și cu
măsură de 8-9 silabe. Pe
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Întorsura Buzăului

are ca efect monotonia; parcursul textului, este

-la nivel stilistic: prezența schimbată cu o prozodie
simbolului central plumb, modernă: versuri cu
asociat metaforelor – „flori de măsură variabilă, de la 5 la
plumb”, „coroanele de plumb”, 9 silabe, rimă savantă –
„aripile de plumb” și îmbinare de rimă
expresivitatea epitetului din încrucișată, îmbrățișatăși
versul „Dormea întors amorul monorimă – și strofe
meu de plumb”. inegale, având între patru și
Muzicalitatea, elemente de șapte versuri.
prozodie clasică: rima
îmbrățișată, măsura de 10 silabe,
iambul alternează cu amfibrahul.
Muzicalitatea interioară este
asigurată de sonoritatea
consoanelor, tehnica repetițiilor,
Concluzie Prin atmosferă, muzicalitate, Testament de Tudor Arghezi este „Eu nu strivesc corola de Prin elementele de
folosirea sugestiei, a simbolului o artă poetică modernă, pentru că minuni a lumii” de Lucian construcție ale imaginarului
și a corespondenței, descrierea poetul devine, în concepția lui Blaga este o artă poetică poetic se reliefează
stărilor sufletești de angoasă, Arghezi, un născocitor, iar poezia modernă, pentru că interesul viziunea modernă a
tristețe, monotonie, plictis, presupune meșteșugul, truda autorului este orientat de la creatorului asupra lumii;
poezia Plumb se încadrează în creatorului. Creația artistică este principiile tehnicii poetice la Ion Barbu aspiră spre o
lirica simbolistă. atât rezultatul inspirației divine, relația poet-lume și poet- poezie de comunicare cu
cât și al tehnicii poetice. Alte creație. Creația este un Universul în ceea ce are el
trăsături moderne sunt: cultivarea mijlocitor între eu (conștiința ca esență, poezia ca
esteticii urâtului și prozodia individuală) și lume, iar instrument de cunoaștere;
modernă. cuvântul poetic nu înseamnă, relația dintre rațiune
ci sugerează, nu explică (Enigel) și instinct
misterul universal, ci îl (Crypto), fiară bătrână și
protejează prin transformare. făptură mai firavă, se
încheie cu victoria rațiunii
asupra instinctului.