Particularitățile unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu/

modernismului/ perioada interbelică

Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu
INTRODUCERE (!!! Doar la examen!)--- PENTRU TOATE OPERELE
Prin tema unei opere literare se înțelege aspectul general din realitate
abordat în creația literară respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată într-o
anumită viziune despre lume, înțelegând prin aceasta modul în care scriitorul
vede lucrurile, le înțelege și le interpretează, precum și atitudinea și opinia lui
față de aspectele realității înfățișate.
+ DOAR PENTRU POEZII(!!! Doar la examen!)
Viziunea despre lume într-o creație literară lirică este una subiectivă, fie
că este vorba de lirismul subiectiv sau de cel obiectiv, întrucât genul liric este
prin excelență genul subiectivității, dar ea se poate nuanța în funcție de specia
literară a operei și de curentul literar căruia aceasta îi aparține.
APARIȚIE
Reprezentativă pentru creația lui Ion Barbu este poezia ,, Riga Crypto și
lapona Enigel” care a fost publicata pentru prima data în 1924 în „Revista
română”, apoi a fost inclusă în volumul „Joc secund”, ciclul „Uvedenrode”, în
1930.

ÎNCADRARE ÎN CURENT LITERAR (MODERNISM)

Această poezie aparține modernismului, curent care pune accent pe latura
estetică a literaturii. Acest curent literar are ca trăsături, regăsite și în poezia
„ Riga Crypto și lapona Enigel”: este o poezie modernă ermetică sau pură prin
eliminarea sentimentului, iubirea fiind văzută ca o formă de cunoaștere, prin
nerespectarea granițelor dintre genurile (liric, epic, dramatic) și speciile literare
(poem, baladă, basm), prin înnoirea limbajului poetic, ambiguu, încifrat, prin
motivele specifice (visul, oglinda, soarele, umbra) ce devin și simboluri, prin
cultivarea metaforei etc.

ELEMENTE DE COMPOZIȚIE/ DE STRUCTURĂ/DE LIMBAJ

Poezia „ Riga Crypto și lapona Enigel”de Ion Barbu pune în evidență o
viziune despre lume tipic modernistă atât prin tema abordată, prin structura sa,
cât și prin procedeele artistice folosite de autor, specifice modernismului.

TEMA
Tema poeziei este centrată pe ideea iubirii imposibile, care nu se poate
împlini, din cauză că „protagoniștii” poveștii de iubire fac parte din lumi
diferite. De altfel, în acest poem alegoric, iubirea nu este privită ca un sentiment,
ci, conform viziunii poetului, apare ca o formă de cunoaștere, de împlinire a
unui ideal, de atingere a absolutului.
 TITLUL
Titlul este alcătuit dintr-o sintagmă, ce îi identifică pe „protagoniştii”
acestei iubiri imposibile, numele lor fiind precedate de substantive care le
precizează rangul şi originea: riga Crypto (regele ciupercă) și lapona Enigel (o
fată de la Polul Nord).
***Scrierea este un poem alegoric, asemenea „Luceafărului” eminescian,
„un Luceafăr întors”, așa cum preciza însuși Ion Barbu. Poezia se aseamănă
„Luceafărului”, doar că rolurile sunt inversate, fata fiind cea care aspiră spre
absolut, reprezentând ființa superioară.

STRUCTURA POEZIEI
Poezia este structurată în douăzeci și şapte de strofe, distribuite în două
părți inegale, ce pun în relief tehnica povestirii în ramă.
COMENTAREA SECVENȚELOR
PRIMA PARTE
Astfel, din cele douăzeci și şapte de strofe, primele patru constituie
incipitul, având forma unui prolog, în care, prin intermediul invocării de trei ori
a menestrelului, aflat la sfârşitul unei nunți, este îndemnat de un „nuntaș fruntaș”
„să zică” „de lapona Enigel/ Şi Crypto - regele ciupearcă!”. Nunta umană devine
locul în care urmează să fie „zisă” povestea unei alte posibile nunți, în final
neîmplinite, cea dintre riga Crypto și lapona Enigel.

A DOUA PARTE
După o formulă introductivă cu rezonanță de basm, prin care acțiunea
este plasată într-un timp nedefinit, sunt evidențiate în continuare câteva însuşiri
ale regelui ciupercă, stăpânul unei lumi vegetale, dar cu atribute umane:
„sterp”, „nărăvaş”, incapabil de a atinge cunoaşterea prin iubire, o fire ciudată,
închisă, „inimă ascunsă”, un inadaptat în permanentă dispută cu cei din jurul
său. În antiteză cu imaginea rigăi Crypto este prezentat portretul laponei
Enigel, care este „mică, liniștită/ cu piei...”, gingaşă, fermecătoare, fragilă,
delicată, venită dintr-o altă lume. Ea se îndreaptă către sud, ducându-și renii „De
la iernat, la păşunat”, poetul sugerând, astfel, aspirația către soare a eroinei,
altfel spus, către împlinirea unui ideal, către atingerea absolutului.
Urmează un dialog încărcat de semnificații, între cei doi „protagonişti”,
care aminteşte de cel dintre fata de împărat și Luceafăr, întâlnirea având loc în
vis. În comparație cu „Luceafărul” eminescian, rolurile sunt inversate,
deoarece ființa superioară este cea feminină, și cea inferioară, masculină, iar cel
ce are inițiativa dialogului este craiul Crypto, care o îmbie pe fată cu fragi,
simbol al lumii lui. Refuzul acesteia intervine rapid şi năucitor pentru rigă, fata
având un alt ideal, dorind să-și împlinească altfel destinul: „Eu mă duc să culeg /
Fragii fragezi, mai la vale.” In cea de-a doua încercare, Crypto este gata de
sacrificiu („Dacă pleci să culegi, / Începi, rogu-te, cu mine”), iar în final acesta îi
oferă „somnul fraged și răcoarea”, opuse soarelui către care tinde lapona. Enigel
e copleşită de rugămintea regelui ciupercă, dar refuză din nou, recunoscându-și
teama de umbră (de limitare, de involuție) și atracția irezistibilă față de soare (de
evoluție, de cunoaștere). În felul acesta, Enigel optează pentru cunoaştere, în
general („roata albă”), și pentru cunoaşterea de sine, în special („sufletu-i
fântână-n piept”), care sunt posibile numai datorită soarelui (,,La soare roata se
măreşte”), pe când la umbră sunt posibile doar acumulările vegetative („La
umbră numai carnea creşte”).
Încercând să-și depăşească limitele prin iubire, riga Crypto intră în spațiul
ucigător al soarelui, este pedepsit cu nebunia, devine o ciupercă otrăvitoare și se
însoțeşte cu „măsălarița mireasă”, o ființă din lumea lui.

Relația de simetrie de la nivelul poeziei se realizeaza între incipit și final,

deoarece în prima parte, la sfârșitul unei nunți împlinite, menestrelului i se cere
„să zică” de lapona Enigel și riga Crypto, dar în final regele ciupercilor se
însoțește cu „măsălarița-mireasă”, o ființă din lumea lui, poemul terminându-se
tot cu o nuntă.
Remarcăm și relațiile de opoziție: uman-vegetal, soare-umbră, comun-
regal, superior-inferior, masculin- feminin, respectiv soarele -fântână - fântâna
tinereții.etc.
VOCI LIRICE (LIRISM OBIECTIV)
In poem apar mai multe voci lirice, ceea ce explica lirismul obiectiv al
textului, manifestat prin intermediul ,,măștilor”. Astfel, poezia devine un poem
alegoric in care ,,intamplarile” si ,,personajele” sunt simboluri lirice (riga Crypto
este ființa inferioară, iar Enigel, cea superioară).

PREZENTAREA UNOR IMAGINI POETICE RELEVANTE

În ceea ce privește imaginarul poetic, acesta este tipic modernist
prin prezența figurilor de stil: metaforele („lămpi de gheață”, „roata albă”,
„pahar e gândul, cu otravă”, „sufletul- fântână”, „taler scump cu margini verzi
de aur”) și epitetele personificatoare („inimă ascunsă”, „sterp”, „nărăvaș”, „răi
ghioci și toporași”), antiteza („inimă ascunsă”-„mică, liniștită”). Poetul apelează
și la un limbaj familiar, la cuvinte populare sau arhaice („rigă”, „mânătarcă”,
„măsălariță”, „lumine”, „adăsta”). Se observă și numeroasele motive specifice
modernismului: visul, oglinda, soarele, inelul, roata albă, lumina, noaptea,
întunericul, umbra, somnul, sufletul-fântână etc. Aceste motive sunt, totodată, și
simboluri. Soarele este simbolul rațiunii, al cunoașterii absolute. Întunericul și
umbra sunt simboluri ale instinctului, ale limitării și ale involuției, iar sufletul-
fântână sugerează capacitatea omului de a acumula experiențe de-a lungul
vieții. Toate acestea pun în evidență originalitatea creației lui Ion Barbu și
măiestria desăvârșită cu care poetul a ilustrat unele teme și motive tipic
moderniste.
VERSIFICAȚIA
 La nivel prozodic, remarcăm faptul că poezia are douăzeci și șapte
de strofe, cu versuri inegale, rimă variată, dar se observă și asonanța ca tip de
rimă imperfectă (lumine-mine, încearcă- ciupearcă).

ÎNCHEIERE
Prin toate aceste aspecte, poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion
Barbu dezvăluie o sensibilitate ieșită din comun, prin care poetul realizează o
viziune despre lume tipic modernistă. Această viziune este evidențiată prin tema
poeziei, printr-un imaginar poetic adecvat, prin structură și prin limbajul artistic.