TRASATURI ALE OPEREI POETICE Considerat al doilea mare poet romn dup Eminescu, Tudor Arghezi creeaz o oper

original, care a influenat literatura vremii. Plecnd de la aspectele tradiionale, ofer alternative poetice (idei, atitudini, modaliti lirice) moderne. Personalitate creatoare controversat, Arghezi realizeaz o oper apreciat superlativ sau dimpotriv, revendicat de clasici i de moderni deopotriv (Al. George l numete un clasic al viitorului"). Opera sa impresioneaz prin varietate i inovaie. Universul liricii argheziene: poezia filozofic (de tip reflexiv): - art poetic - Testament, Rug de sear, Portret (n voi. Cuvinte potrivite, publicat n 1927), poezia Flori de mucigai din volumul omonim, poezia Epigraf (n voi. Alte cuvinte potrivite, 1940) etc; se observ constanta preocupare arghezian pentru exprimarea concepiei despre poezie i despre rolul poetului; - n cutarea lui Dumnezeu, ntre credin i tgad" - Psalmii; - atitudinea fa de moarte - Duhovniceasc, De-a v-ai ascuns, De ce-afi trist? (n voi. Cuvinte potrivite, 1927); - lirica sociogonic - voi. Cntare omului (1956); poezia social: - estetica urtului - Flori de mucigai (1931) - revolta social, universul rnesc - 1907 - Peizaje (1955), poezii din voi. Cuvinte potrivite; poezia de dragoste - dou atitudini: - reticen i amnare a clipei de iubire - poezii din voi. Cuvinte potrivite; - mplinirea erotic de tip casnic - poezii din voi. Crticic de sear (1935); poezia jocului, a boabei i a frme?: - poezii din: voi. Crticic de sear, Buruieni (ciclu din voi. Hore, 1939), voi. Mrioare (1936), voi. Prisaca (1954). Particulariti ale modernismului prezente n opera poetic arghezian/ nnoirea liricii romneti prin: - Poezia este expresia unei contiine frmntate, aflate n perpetu cutare, oscilnd ntre stri contradictorii sau incompatibile. - Tentaia absolutului (n Psalmi). - Existena unor categorii negative privind viziunea asupra lumii: estetica urtului i cretinismul n ruin. - nclcarea conveniilor i a regulilor.

- Libertatea absolut a inspiraiei; poezia poate transfigura artistic aspecte ale realitii altdat respinse. Arghezi impune estetica urtului n literatura romn (cultiv grotescul, trivialul, atrocele, monstruosul, alturi de graios, tonalitile sumbre, tragice i optimismul, ncrederea n capacitile umane). Lumea marginalizat a hoilor sau a criminalilor din Flori de mucigai ascunde un mesaj optimist: mizeria sau pcatul nu distrug fondul de umanitate existent n acest univers. - nfieaz, pentru prima dat n poezia romn, mplinirea prin iubirea de tip casnic i ipostaza femeii-soie. - Caracteristicile limbajului poetic: ambiguitate, expresivitate. - Magia limbajului i fora sa de sugestie se realizeaz prin schimbri eseniale La nivelul lexical i sintactic. Materialul lexical curent mbrac semnificaii neobinuite" - Limbajul ocant aduce neateptate asocieri lexicale de termeni argotici, religioi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de cuvinte nepoetice, care dobndesc valene estetice. Jocul cuvintelor red jocul ideilor, iar poezia este, pentru Arghezi, esen de cuvinte" extras din limbajul comun. Rolul poetului este de a potrivi" cuvintele: nici o jucrie nu e mai frumoas ca jucria de vorbe" i de a corporaliza ideile. Materialitatea imaginilor artistice confer fora de sugestie a ideii. - Sparge tiparele topice i sintactice; sintaxa se dezarticuleaz"; se creeaz un nou limbaj poetic. - Fantezia metaforic, asocierile semantice inedite confer fora de transfigurare a realitii; se cultiv epitetul rar, oximoronul, iar metafora provoac o contaminare de lucruri obiectiv i logic incompatibile". - nnoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea divers a unor elemente ale prozodiei clasice). Pentru mai multe poezii, vezi aici http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/arghezi.php 3. ANALIZA POEZIEI FLORI DE MUCIGAI Flori de mucigai Le-am scris cu unghia pe tencuial Pe un prete de firid goal, Pe ntuneric, n singurtate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat mprejurul Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan. Sunt stihuri fr an, Stihuri de groap, De sete de ap i de foame de scrum, Stihurile de acum. Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc

Am lsat-o s creasc i nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut. Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar. i m durea mna ca o ghiar Neputincioas s se strng i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng. (VEZI AICI, RECITATA DE POET:http://www.youtube.com/watch?v=pTcGiZBc_cU)
Introducere : dupa cerinta eseului Cuprins :Cand a aparut , 1931 volumul arghezian Flori de mucigai a fost considerat primul semn de maturitate artistica in creatiile poetului. Admirator si traducator din simbolistul Baudelaire , Arghezi a reinterpretat titlul celebrului volum de versuri Florile raului in variantaFlori de mucigai.Oximoromul din titlu pune in contrast prospetimea universului vegetal sugerat de flori cu imaginea mucegaiului , un element specific degradarii ce apare in spatiile inchise.Astfel , acesta devine emblema captivitatii omului intr-un univers carceral ,dominat de urat ce evolueaza inspre cosmarul existential.Dealtfel, Arghezi sa declarat adept al esteticii uratului inca din volumul de debut Cuvinte potrivite in poezia Testament, insa si -a dezvoltat o viziune proprie abia in 1931.Volumul infatiseaza o lume groteasca si tragica in care fiinta este redusa la o stare primara. Poemul-manifest al volumului are acelasi titlu si traduce in simboluri sumbre atmosfera universului inchisorii.Sursa de inspiratie a poetului este reala , acesta fiind inchis la Vacaresti pentru o scurta perioada de timp.Textul transforma insa inchisoarea intr-o metafora a lumii lipsite de orizont in care creatorul este captiv pe nedrept. Modernismul poeziei se evidentiaza print-o serie de trasaturi specifice : ipostaza eului liric ce apare ca o constiinta framantata de trairi contradictorii ; valorificarea esteticii uratului ; un limbaj poetic marcat de ambiguitatea si expresivitate , ce contine cuvinte din diverse registre ale limbii ,sfidarea sintacticii, fantezia metaforica provenita din asociatii neobisnuite de cuvinte si din cultivarea epitetului rar , a oximoronului si metaforei, nerespectarea regulilor prozodice clasice. Textul este alcatuit din 2 strofe asimestrice ; prima are o organizare polimorfa (structura diferita) , 16 versuri cu masura variabila , rima imperecheata si continuarea mesajului liric de la un vers la altul(.aceasta aparenta dezorganizare sugereaza starea contradictorie a eului liric intr-o lume ostila) ;a doua strofa defineste o noua secventa lirica si este un catren cu rima imperecheata si masura 10-16 silabe. Lirismul este subiectiv ; eul liric apare prin marci specifice : pronumele si adjectivele pronominale la pers I singular : mi , ma si verbe la pers I singular am scris , m -am silit. Eul liric apare in ipostaza creatorului care se autositueaza dramatic in raport cu divinul.Deoarece se pune problema relatiei dintre creator si creatie si se defineste locul creatorului in lume , poezia este considerata si o arta poetica. Prima strofa debuteaza cu o referire directa la versurile inspirate din experienta limita a inchisorii : le-am scris.Gestul creator presupune o implicare imediata si totala a poetului in realul-sursa de inspiratie : cu unghia pe tencuiala. Atmosfera nefavorabila actului creator este exprimata prin epitetul firida goala si enumeratia pe un parete , pe intuneric ,in singuratate.Se creaza astfel impresia de captivitate a spiritului intr-o lume in care absenta inspiratiei este simtita ca un gol existential. Urmatoarele versuri fac o referire directa la relatia dintre creator si un Dumnezeu absent : puterile omului nu mai sunt sustinute de fortele cosmice prin care divinul se manifestase odinioara in sprijinul evanghelistilor : Cu puterile neajutate/Nici de taurul ,nici de leul , nici de vulturul/Care au lucrat imprejurul/Lui Luca , lui Marcu si lui Ioan.Singura lumina din universul artistului prizonier este creatia care provine din propriile resurse interioare si nimeni nu poate sa o faca sa inceteze.Cu aceasta constiinta a conditiei sale superioare , poetul isi defineste versurile prin termenul arhaic : stihuri, autosituandu-se in sirul nesfarsit de creatori aflati intr-o confruntare problematica cu

divinul.In esenta lor, versurile depasesc dimensiunea trecatoare a vietii (stihuri fara an) si evoca sentimentul profund uman al mortii (stihuri de groapa).Se refera la senzatii general umane , vitale de sete de apa dar si la aspiratii spirituale inalte de foame de scrum. Nevoia profunda a unei relatii cu Dumnezeu este sugerata metaforic de poet prin sintagma unghia ingereasca. Intr-un moment culminant al crizei datorate unui dumnezeu ce nu-i mai raspunde , creatorul simte sfasietor epuizarea inspiratiei prin metaforele mi s -a tocit unghia ingereasca , nu a mai crescut.Astfel, harul poetic devine un mister a carui manifestare nici macar poetul nu o mai poate intelege :sau nu o mai am cunoscut(organizare sintactica originala, ce poate sugera imperfectiunea umanului raportata la cunoasterea absolutului). In strofa a doua, imaginile poetice poarta amprenta simbolismului ; frigul launtric si intunericul intern sunt in concordanta cu ploaia ostila.Suferinta datorata transformarilor interioare face ca unghia ingereasaca sa devina o ghiara, incapabila sa mai adune in jurul actului creator.Este sugestiva folosirea cu sens metaforic a cuvantului popular ghiara prin care se exprima disperarea si agresivitatea , reducerea la instincte de unde creatorul se mantuieste prin gestul creatiei. Ultimul vers readuce poezia la o viziune modernista deoarece poetul nu se resmneaza , ci sfideaza absenta inspiratiei divine asumandu-si pana la capat , tot ce este omenesc , chiar si caderea. In acest context, creatia(poezia) devine adevarata mantuire dintr-un univers tragic degradat , deoarece prin ea omul isi poate depasi conditia inaltandu-se spre divin : si mam silit sa scriu un unghiile de la mana stanga. Modernismul poeziei este evident si la nivelul limbajului liric, unde cuvintele populare (tencuiala, firida, ghiara, m-am silit ) se combina cu arhaismele (parete, stihuri), si convietuiesc cu termenii din sfera religiosului (puterile neajutate, au lucrat imprejurul), efectul fiind o mare expresivitate a mesajului, sustinut si de cuvintele folosite. Fantezia metaforica deosebita a poetului cuvintelor potrivite se evidentiaza si aici, prin transfigurarea unui univers real, concret, al caderii in carcera existentei ; aproape fiecare termen este o metafora : unghia, tencuiala, peretele, firida, groapa setea si foamea, ploaie gheara. Titlul insusi este format dintr-un oximoron care asociaza doua cuvinte contrastante. La nivel lexico-semantic, se mai remarca jocul timpurilor verbale ; astfel, imperfectul sugereaza efectele actuale ale experientei relatiei eului liric cu actul creator ,iar prezentul (etern) proiecteaza creatia in imuabil. In concluzie,toate elementele analizate mai sus - ipostaza eului liric ce apare ca o constiinta framantata de trairi contradictorii ; valorificarea esteticii uratului ; un limbaj poetic marcat de ambiguitatea si expresivitate , ce contine cuvinte din diverse registre ale limbii ,sfidarea sintacticii, fantezia metaforica provenita din asociatii neobisnuite de cuvinte si din cultivarea epitetului rar , a oximoronului si metaforei, nerespectarea regulilor prozodice clasice, sunt tot atatea argumente pentru a sustine modernismul poeziei argheziene. Departe de a lasa la indemana cititorului descifrarea semnificatiilor,poezia isi pastreaza pana astazi intacta puterea de sugestie, ce provine tocmai din puterea unei constiinte moderne de a-si asuma intru totul menirea creatoare.