ION BARBU =opera poetica=

Alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga , Ion Barbu (Dan Barbilian) da conceptul modern de poezie , noi valori impunand o viziune poetica originala. Calitatea sa de poet este dublata de aceea de matematician , in consecinta viziunea despre poezie este cu totul noua : pentru mine poezia este o prelungire a geometriei (ambele opereaza cu simboluri ale realitatii care tin de o intuitie speciala si creeaza o lume de esente ideale). Conceptia lui Barbu despre poezie este valorificata nu numai in versuri ci si in articole teoretice (Poezia lenesa, Poetica d-lui Arghezi) in care acesta se declara adeptul poeziei pure, esentiale, a ideilor(ca si Paul Valery), respingand poezia lenesa . Opera sa poetica este incadrata in 3 etape (dupa criticul Tudor Vianu) : Prima etapa (1919-1920) cuprinde poezii precum Lava , Muntii , Copacul , Umanizare si se afla sub influenta parnasianismului.Versurile din aceasta perioada descriu peisaje mineralizate , evoca figuri mitologice sau surprind procese de constiinta . Lirismul este obiectiv , experientele eului liric fiind transpuse prin evocarea la persoana a IIIa a diverselor aspecte din lumea inconjuratoare. 2) A doua etapa (1920-1924) formeaza ciclul baladic oriental si contine poezii percum Dupa melci , Domnisoara Hus , Nastratin Hogea la Isarlak , Riga Crypto si lapona Enigel . Majoritatea poeziilor sunt balade, avand caracter narativ.ele evoca o lume pitoreasca de inspiratie nationala sau balcanica, asemanatoare celei create de Anton Pann. 3) Ultima etapa (1924-1930)se afla sub influenta curentului modernist numait ermetism si cuprinde poezii precum Oul dogmatic , Uvedenrode si ulterior Joc secund , Timbru , Increat. [Ermetismul este expresia moderna a unei tendinte de ascundere , de incifrare a sensului poeziei printr-o exprimare care presupune o initiere anterioara a cititorului.In procesul descifrarii este solictitat in primul rand intelectul.Termenul provine de la zeul grec Hermes, considerat patron al stiintelor oculte. Ion Barbu creeaza un tip special de ermetism numit barbism]. 1) Creatia barbiana sta sub semnul admiratiei poetului fata de echilibrul si seninatatea solara, apolinica, de tip clasic, ce se completeaza cu trairea intensa, vitalista, de tip dionisiac. O serie de poezii valorifica diverse simboluri ce formeaza specificul lirismului sau : Soarele, Mercur, Inelul, antiteza Nord-Sud, Cetatea alba Isarlac, Increatul, melcul. Joc secund [Din ceas, dedus...] Din ceas, dedus adncul Intrat prin oglind Tind pe necarea n grupurile apei, un joc secund, mai pur. acestei n calme mntuit cirezilor creste, azur, agreste,

Nadir latent! Poetul De harfe resfirate ce-n zbor i cntec istovete: ascuns, Meduzele cnd plimb sub clopotele verzi.

ridic invers le cum numai

nsumarea pierzi marea

Introducere: Dupa tipul cerintei: Fie idei despre arta poetica modernista (definitia artei poetice, specificul acestei creatii lirice in modernism); Fie idei despre particularitatea lirismului barbian: In cadrul liricii, interbelice poetul Ion Barbu ( Dan Barbilian ) da noi valori conceptului de poezie, impunand o viziune poetica originala . El se situeaza in cea mai mare masura in vecinatatea lui Paul Valery ca adept al poeziei pure, esentializate, de idei; poate de aceea, ultima etapa din creatia sa ( cea ermetica ) este si cea mai originala , exprimand intr-un mod inalt atractia poetului pentru armonia speciala a intelectului . Multe din poeziile volumului Joc secund sunt adevarate arte poetice in care sunt incifrate ingenios principiile autorului privind poezia ca arta pura , ermetismul , rolul poetului si al creatiei instrumentele creatiei . Cuprins : Volumul publicat in 1930 se deschide cu poezia Din ceas, dedus al carei titlu va fi inlocuit de editori in 1964 , cu chiar titlul volumului . Este cea mai reprezentativa arta poetica apartinand modernismului barbian de tip ermetic . Insusi titlul sugereaza viziunea poetului despre creatie ca joc liber al fantaziei , in vreme ce epitetul secund plaseaza jocul in zona superioara a existentei ideale . Sensul titlului se descifreaza insa abia in final , o lectura performanta a poeziei dezvaluind faptul ca primul joc apartine divinului si inseamna chiar actul creator al lumii. Raportat la acesta , jocul poetului (secund) este complementar presupunand inaltarea inapoi in absolut prin cuvantul poetic transfigurator, purificator, si in ultuma instanta, mantuitor. In acest context, tema poeziei este creatia ca joc superior al creatorului, la care se adauga: conditia creatorului poet, relatia dintre creatia divina si cea a poetului, ermetismul ca optiune estetica, poezia ca mantuire de real. Un laitmotiv al versurilor este jocul. Lirismul este obiectiv , marcat prin dominanta pers a III a sg. , pe tot parcursul textului si serveste intru totul atitudinii detasate , contemplative specifica liricii barbiene . Singura nota de subiectivitate, invocatia retorica din debutul strofei a doua, nu reprezinta decat o raportare a eului liric la gestul clasic, de o maxima solamnitate, al invocarii muzei. Eul ce se ascunde in spatele jocului pur al creatiei lirice este poetul, cel mai sublim dintre creatori, care are menirea de a mantui realul prin cuvantul artistic. Structural , poezia este alcatuita din doua catrene cu o organizare metrica de o mare simplitate , poetul urmarind o cadenta linistita mereu egala cu sine. Versurile sunt de 13 14 silabe , iambul fiind unitatea metrica , iar rima este incrucisata . Prima strofa este o veritabila definitie a jocului secund al poetului creator , care contine in sine toate elementele implicate de acest act pur. Pentru poetul matematician , transfigurarea poetica inseamna deducere , iar oglindirea realului in mintea poetului presupune in mod necesar inaltarea intelectului, apta sa contemple atat armonia divinului in lucruri , cat si armonia cifrelor sugerata prin metafora grupurile apei . Creatia este si aici o forma de mantuire ,( metafora mantuit azur ) capabila sa extraga esentele lumii din clipa trecatoare ( metafora ceasului ). Ceea ce vede poetul in oricare din

dimensiunile realului e doar profunzimea echilibrata si senina a esentelor ( metafora adancul acestei calme creste ) . Pentru a intra in jocul poetic, dimensiunea degradata a lumii trebuie purificata sacrificial ( ,,inecarea cirezilor agreste ) . Puritatea actului creator , piatra de lemelie a viziunii lirice barbiene , provine asadar din putearea poetului de a ridica lumea inapoi in esente prin cuvant . Strofa a doua debuteaza cu o invocatie retorica care am inteste de faimoasele invocatii clasice ale muzei . Aici insa inspiratia isi duce existenta sub forma unui nadir latent in interior, in eul absolut care apartine tuturor fiintelor si lucrurilor in egala masura , si pe care divinul l-a sadit in fiecare . Adevarata intuitie creatoare atinge acest punct imaginar care isi asteapta implinirea prin poezie . Daca revarsarea divinului in lume este vazuta de poet ca un joc de harfe rasfirate (metafora cu referire evidenta la mitul orfic ), a caror cadere in materie capata dimensiunile unui zbor invers , menirea poetului este de a ridica inapoi in divin esenta sa ascunsa, folosind instrumentele creatiei pana la ultimele consecinte ( cantec istoveste ) . Ultimele doua versuri sunt o originala metafora a ermetismului si in acelasi timp o cheie a lecturii textului . Cantecul poetului barbian ramane ascuns , accesibil doar initiatilor capabili sa patrunda in aparenta rasturnare a firescului, sugerata ingenios prin imaginea plastica a marii care isi plimba meduzele sus clopote verzi de apa . Sugestivitatea poeziei se reflecta la toate nivelurile limbii care impreuna dau masura modernismului barbian . La nivel morfologic, se remarca folosirea de catre poet a unor cuvinte care exprima efortul creatorului de a iesi din limitata lume senzoriala in abstract (infinitivele lungi : inecarea, insumarea ; adjectivele participiale : dedus, intrata ) ; de asemenea, folosirea verbelor la prezent sustine caracterul solemn al mesajului care astfel capata odata in plus valoare de adevar incontestabil . La nivel sintactic, este de remarcat constructia strofelor dintr- o singura fraza , prima fiind si lipsita de predicat . La nivel lexical, se observa prezenta termenilor abstracti si neologici , alaturi de cei stiintifici ( dedus, nadir latent, insumare , grupuri ), prin intermediul carora se obtine un efect deosebit de imobilitate a elementelor intr-o lume ce se ofera contemplarii . La nivel stilistic, concizia si incifrarea limbajului poetic se sustine prin abundenta metaforelor, care se combina deseori si cu alte figuri de stil : epitete (calme creste, mantuit azur, cirezile agreste, joc mai pur, harfe resfirate, zbor invers clopotele verzi), deseori in inversiune, sau comparatii (cantec..ascuns, cum numai marea..) Concluzie Atat prin conceptie cat si prin limbaj, poezia Joc secund este o arta poetica emblematica pentru modernismul barbian de tip ermetic.