Titlul și autorul Anul Volum, trilogie, scenă Perioada literară/ Citate critice

apariției Specie literară/ Curent

literar/ Tipologie
Alexandru -1840 -Revista Dacia literară, antebelică/ -articolul Introducție la Dacia literară, semnat de Mihail Kogălniceanu: Istoria noastră
Lăpușneanul primul număr nuvelă/ are destule fapte eroice […]pentru ca să putem găsi şi la noi destule sujeturi de scris,
(1564-1569), -ciclul Fragmente istorice, romantică/ fără să avem pentru asta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii
Costache -1857 din vol. Păcatele istorică, pașoptistă -Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române: Întâmplările sângeroase au
Negruzzi tinereților aceeaşi raţiune documentară ca în întreaga proză scrisă de romantici; caracterul
ilustrativ este evident
Povestea lui -1877 -Revista cenaclului antebelică/ -George Călinescu, Estetica basmului: basmul reprezintă o oglindire a vieţii în moduri
Harap-Alb, Junimea, Convorbiri basm cult/ fabuloase.
Ion Creangă literare realismul ţărănesc -Nicolae Manolescu, Recitind poveştile lui Ion Creangă: Personaejele nu ies nicio
clipă din schematismul lor, însă, retrăind în fiecare, Creangă umple schema de viaţă.

Moara cu noroc, -1881 -volumul de proză scurtă antebelică/ -George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent:”Moara cu
Ioan Slavici Novele din popor nuvelă psihologică/ noroc” e o nuvelă solidă cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci din pusta
realismul clasic arădeană și moravurile sălbatece ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor
americane cu imense prerii și cete de bizoni.

Luceafărul, -1883 -Almanahul Societății antebelică/ -pe marginea unui manuscris, M. Eminescu nota: În descrierea unui voiaj în Țările
Mihai Eminescu Social-Literare România poem alegoric/ Române, germanul Kunisch povestește legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar
Jună, din Viena romantism înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui
-revista Societății Literare scapă de noapte uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil de a ferici pe
Junimea, Convorbiri cineva, nici de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.
literare -Tudor Vianu, Luceafărul: eroticul …intră în categoria romantică a acelui infinit
nesațiu care amestecă fiorul voluptății cu al durerii.
O scrisoare -prima - pe scena Teatrului antebelică/ -Eugen Ionescu, Note și contranote: Comicul, fiind intuiție a absurdului, mi se pare
pierdută, reprezentație Național din București comedie de moravuri/ mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu oferă vreo ieșire. Spun
Ion Luca , 13 realismul clasic ”deznădăjduitor”, dar, în realitate, e dincolo de disperare ori de speranță.
Caragiale noiembrie -Vasile Fanache, Caragiale consideră că personajele lui Caragiale dezvălui estetica
1884, unui realist lucid care observă moravurile lumii de pe scena prezentului, dincolo de
-revista Convorbiri literare fardul iluzoriu.
-Paul Zarifopol, Pentru arta literară: Caricatura în opera lui Caragiale este îndeobște
-1885 eminent amuzantă. Caragiale a fost un demon al veseliei…Caragiale a dat adeseori
figurilor lui mecanism de marionete, dar excepționala lui capacitate de observare le-a
făcut să fie păpuși de caracter, dotate, printr-o strictă îngrijire artistică, cu o anumită
putere de exacta evocare.
De demult… -1909 -vol. Ne cheamă pământul antebelică/ -Mircea Popa, Postfață, la vol de poezii al lui O.G.: O.Goga reprezintă pentru poezia
Octavian Goga elegie/ românească, și mai ales pentru cea transilvăneană, momentul depășirii impasului
prelungiri ale romantismului epigonic post-eminescian și o organizare a spațiului autohton.
și clasicismului
Plumb, -1916 -vol. Plumb interbelică/ -Vasile Fanache, Bacovia, ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului
George Bacovia simbolism/ modern: Ce îl separă pe Bacovia de utopia romantică stă în faptul că în textul său nu
artă poetică modernă se întrevede salvarea nici în viață, nici în moarte, lipsește tragicul tărâm
compensatoriu, indiferent că el s-ar numi trecut sau spațiu oniric, cosmos, istorie sau
eros.
-Ion Simuț, Revizuiri: Universul bacovian nu își sporește blagina misterul, ci se golește
de orice sens pe care l-ar avea, până la absurd și derizoriu.
 -Rodica Zafiu, Poezia simbolistă românească: Nu mai țin de simbolism excesul,
rigidizarea, teatralitatea, primitivitatea, prozaismul, stridențele. Bacovia aparține unei
faze mai târzii a simbolismului în care se insinuează, treptat, pastișa și se presimte un
modernism mai acut, scindat.
Eu nu strives -1919 -vol. de debut Poemele interbelică/ -Lucian Blaga, Geneza metaforei: metaforele revelatorii încearcă într-un fel
corola de minuni luminii modernism interbelic, ”revelarea” unui mister prin mijloace pe care ni le pune la îndemână lumea concretă,
a lumii, influențe expresioniste/ experiența sensibilă și lumea imaginară…Se poate spune despre aceste metafore că au
Lucian Blaga artă poetică modernă un caracter ”revelator” deoarece ele anulează înțelesul obișnuit al faptelor,
substituindu-le într-o nouă viziune.
-Pompiliu Constantinescu în Lucian Blaga sau poetul misterului, afirmă despre tehnica
literară că stabilește: o amplă comparație, dintre un termen concret, de puternic
imagism, și un termen de transparentă înțelegere.
Ion, -1920 -proiectata trilogie pe tema interbelică/ -Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane: romanul rezolvă o
Liviu Rebreanu problematicii pământului, roman/ problemă și curmă o controversă.
alături de Răscoala și un realist/ -Liviu Rebreanu, articolul Cred: pentru mine arta, și când spun artă, mă gândesc la
roman rămas în stadiul de primul roman literatură, însemană creație de oameni și de viață ; romanul este un discurs care fixează
proiect modern,obiectiv; curgerea vieții, dă vieții un tipar care îi surpinde dinamismul și fluiditatea.
cu tematică rurală, -Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane: Ion este expresia violentă
monografic, social a unei energii; subordonându-și mecanismul complicat al sufletului unui singur impuls,
este un tip unitary.
Aci sosi pe -1923 -vol. Pe Argeș în sus interbelică -Ion Pillat, Mărturisiri: Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea
vremuri, tradiționalism interbelic pământului care rămâne același, la presimțirea timpului care fuge mereu. Fuga
Ion Pillat timpului capătă un reper existențial foarte propriu și cât se poate de concret.
-Ovid.S.Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale: Pilat
cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacțiile vieții
patriarhale.
Testament, -1927 -vol. de debut Cuvinte interbelică/ -Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii române: Două forțe paralele, de o
Tudor Arghezi potrivite modernism interbelic/ parte, pământul, principiu al germinației eterne, de alta cuvântul, semn al relevanței în
estetica urâtului spirit, se caută reciproc, se stimulează, se întrepătrund, se întregesc, traducând
artă poetică modernă trecerea de la fire la ființă, făcând ca ”slovă de foc”, emanație a Terrei, să se-
perecheze cu ”slova făurită” a demiurgului.
-Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române: Arghezi a îmbogățit și înnoit
vocabularul poetic românesc...prin impunerea nu numai de termeni până la el ”tabu”,
ci și de alte vorbe fără acces, până atunci, în literatură, recoltate din toate zonele și
straturile limbii.
Riga Crypto și -aprilie, -o ședință duminicală a interbelică/ -Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite clarifică relația dintre poezie și geometrie:
lapona Enigel, 1924 cenaclului Sburătorul, modernism interbelic, Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în
Ion Barbu lectură consemnată de ermetism/ domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia. Suntem
Eugen Lovinescu în poezie încifrată, contemporanii lui Einstein care concurează pe Euclid în imaginarea de universuri
Agendele sale artă poetică modernă abstracte, fatal trebuie să facem și noi concurență demiurgului în imaginarea unor lumi
-în Revista română probabile.

-ciclul Uvedenrode, din

vol. Joc secund
-1930
Baltagul, -1930 -a doua etapă a creației interbelică/ -Nicolae Manolescu, Arca lui Noe: Fenomenele de viață conteză doar întrucât sunt
Mihail Sadoveanu sadoveniene, alături de roman/ înzestrate cu semnificații. Ceea ce nu este semn nu există…omul mitic trăiește prin
 volumul de povestiri Hanul realist-mitic/ semn care trimite la o semnificație unică.
Ancuței monografic, -Carmen Matei Mușat, Romanul românesc interbelic : amestecul de roman realist și
cu tematică rurală narațiune arhetipală grefată pe un scenario polițist.
Ultima noapte de -1930 -de același autor, în aceeași interbelică/ -Camil Petrescu, Noua structură și opera lui Marcel Proust: Să nu descriu decât ceea
dragoste, întâia viziune, Patul lui Procust roman/ ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu…Aceasta-
noapte de război, (1933) realist/ i singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea conștiinței mele,
Camil Petrescu modern, subiectiv, conținutul meu psihologic…Din mine însumi nu pot ieși…Eu nu pot vorbi onesc decât
psihologic, proustian, la persoana I.
citadin -Camil Petrescu, Teze și antiteze, Literatura presupune firește probleme de conștiință.
Trebuie să ai ca mediu o societate încare problemele de conștiință sunt posibile.
Enigma Otiliei, -1938 -al doilea roman din seria interbelică/ -Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic: pentru G. Călinescu,
George Călinescu celor patru scrise de autor, roman/ romanul trebuie să fie neapărat epic, să dea impresia de viață, să fie autentic, obiectiv,
după Cartea nunții (1933) realist/ să refuze lirismul…
modern, obiectiv, social, -Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, romanul ilustrează un balzaciansm fără Balzac.
citadin, balzacian
Moromeții, -1955; 1967 -problematica și destinul postbelică/ -Marin Preda, într-un interviu acordat lui Eugen Simion: Adevărate sunt sentimentele.
Marin Preda unor personaje vor fi roman/ Ficțiune sunt împrejurările…Scriind, întotdeauna am admirat ceva, o creație
reluate în alte romane, neorealist/ preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatae: eroul preferat,
precum Risipitorii și parabola a existenței, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu.
Delirul literatură a esențelor -Nicolae Manolescu, Arca lui Noe: renunțarea parțială la omnisciență
-Marin Preda, Creație și morală: Ce mă chinuie, într-adevăr, la scrierea unei cărți este
începutul și finalul. Cărțile mele sunt construite în jurul câte unui personaj căruia
trebuie neapărat să îi găsesc o intrare în lume și o ieșire care să atragă atenția.
Iona, -1968 -revista Luceafărul postbelică/ -Marin Sorescu, în volumul Insomnii : Au trecut trei ani de când am scris tragedia.
Marin Sorescu forme ale dramaturgiei în Totul mi se încurcă în memorie. Știu numai că am vrut să scriu ceva despre un om
-1974 -trilogia Setea muntelui de teatrul modern/ singur, nemaipomenit de singur.
sare, alături de piesele subintitulată tragedie în -Eugen Simion, Scriitori români de azi: Piesele lui M. Sorescu sunt în fapt niște
Paraclisierul și Matca patru tablouri, parabole în forma unor monologuri dramatice…O tehnică a ambiguității, și ea foarte
parabola dramatică, răspândită în teatrul modern, face ca faptele să fie interpretate în mai multe feluri.
Lecția despre cub, -1979 -vol. Operele imperfecte postbelică/ -Ștefania Mincu, Între poesis și poienin: volumul Opere imperfect poate fi considerat
Nichita Stănescu generația șaizecistă/ un fals tratat de estetică a producerii și receptării operei de artă.
neomodernism - într-un interviu, Nichita Stănescu preciza diferența între artă și meșteșug: știu de șapte
ori limba română, sunt poliglot de limba română, și știu de douăzeci de ori limba
poezească și am tendința de a o perfecționa, de a o face lucioasă, de a o face perfectă.
Or perfecțiunea nu are de a face cu arta.
Zmeura de -1984 postbelică/ -Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc: Nedelciu acordă o mare importanță
câmpie, generația optzecistă/ receptării textului literar. Pentru ele este adevărată aserțiunea postmodernă că în
Mircea Nedelciu roman/ literatura de azi, în triada autor-operă-cititor, accentul se depladează pe relația dintre
postmodernism ultimii doi termeni. Cititorul devine, în această perspectivă, un adevărat personaj al
textului.
Levantul, -1990 postbelică/ -interviu acordat lui Mircea Mihăieș, Despre fluturi, fantasme și furnici : Singurul text
Mircea Cărtărescu generația optzecistă/ complet izolat e din punctual meu de vedere Levantul.
epopee istorică postmodernă/ Nu-l consider făcând parte din latura mea poetică, nici din cea prozastică. Este cu totul
postmodernism și cu totul altceva.
-ibidem: Levantul este o piatră funerară peste poezia românească.
Vasile Fanache, Bacovia, ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern: Ce îl separă pe Bacovia de utopia romantică stă în faptul că în textul său nu se
întrevede salvarea nici în viață, nici în moarte, lipsește tragicul tărâm compensatoriu, indiferent că el s-ar numi trecut sau spațiu oniric, cosmos, istorie sau eros.

-Ion Simuț, Revizuiri: Universul bacovian nu își sporește blagina misterul, ci se golește de orice sens pe care l-ar avea, până la absurd și derizoriu.

Ion Pillat, Mărturisiri: Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne același, la presimțirea timpului care fuge mereu. Fuga
timpului capătă un reper existențial foarte propriu și cât se poate de concret.

-Ovid.S.Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale: Pilat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacțiile
vieții patriarhale.

-Lucian Blaga, Geneza metaforei: metaforele revelatorii încearcă într-un fel ”revelarea” unui mister prin mijloace pe care ni le pune la îndemână lumea concretă,
experiența sensibilă și lumea imaginară…Se poate spune despre aceste metafore că au un caracter ”revelator” deoarece ele anulează înțelesul obișnuit al faptelor,
substituindu-le într-o nouă viziune.

-Pompiliu Constantinescu în Lucian Blaga sau poetul misterului, afirmă despre tehnica literară că stabilește: o amplă comparație, dintre un termen concret, de puternic
imagism, și un termen de transparentă înțelegere.

Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii române: Două forțe paralele, de o parte, pământul, principiu al germinației eterne, de alta cuvântul, semn al relevanței în
spirit, se caută reciproc, se stimulează, se întrepătrund, se întregesc, traducând trecerea de la fire la ființă, făcând ca ”slovă de foc”, emanație a Terrei, să se-perecheze
cu ”slova făurită” a demiurgului.

-Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române: Arghezi a îmbogățit și înnoit vocabularul poetic românesc...prin impunerea nu numai de termeni până la el ”tabu”,
ci și de alte vorbe fără acces, până atunci, în literatură, recoltate din toate zonele și straturile limbii.

Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite clarifică relația dintre poezie și geometrie: Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în
domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia. Suntem contemporanii lui Einstein care concurează pe Euclid în imaginarea de universuri
abstracte, fatal trebuie să facem și noi concurență demiurgului în imaginarea unor lumi probabile.

Bacovia 1916

Blaga 1919

Barbu 1924, 1930

Arghezi 1927

Pillat 1923

Le Figaro, jean Moreas, 1886 Veraline Muzica înainte de toate

Macedonski DEspre logica poeziei, în Literatorul, 1880