Nuvela romantică

Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi

 Costache Negruzzi - se naşte în
1808, la Trifeştii-Vechi, lângă Iaşi şi moşteneşte
dragostea pentru literatură de la tatăl său,
postelnicul Dinu Negruţ. Autorul învaţă mai
întâi în limbile franceză şi greacă, urmând ca
la treisprezece ani să înveţe surprinzător de
repede limba română.
Activitatea sa literară a excelat în scrieri în
proză, nuvela sa „Alexandru Lăpuşneanul”,
fiind capodopera genului în literatura
română. Autorul este considerat ctitorul
nuvelei romantice, istorice, în literatura
română, deoarece tot ce se scrisese până
atunci în acest domeniu, se dovedise a fi
doar un exerciţiu fără prea multe rezolvări.
Moare la Iași în 1868, fiind înmormântat la moșia sa din Trifești.
Alexandru Lăpușneanul
de Costache Negruzzi
 Nuvela “Alexandru Lăpușneanul” scrisă de Costache Negruzzi, a apărut în 1840 în primul
număr al revistei “Dacia literară”, având ca scop prezentarea unui moment din istoria
națională și promovarea unei literaturi naționale, idei susținute de Mihail Kogălniceanu în
articolul-program Introducție. Ulterior, nuvela a fost introdusă în volumul Fragmente
istorice, alături de alte texte de inspirație istorică.
ÎNCADRAREA ÎN SPECIA LITERARĂ
 „Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă deoarece este o specie a genului epic în proză,
având un fir narativ central.
 Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un
conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate
succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Este o narațiune în
proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire.
 De asemenea, este o nuvelă istorică, deoarece conținutul său reconstituie un moment
important din istoria Moldovei din secolul XVI, și anume, cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lăpușneanul (1564-1569).
 Tema istorică a acestei nuvele pornește de la Letopisețul Țării Moldovei scris de
Grigore Ureche și poate, într-o oarecare măsură, din cronica lui Miron Costin.
 Poate fi considerată o nuvelă istorică de factură romantică prin prezentarea destinului
personajului principal și prin prezentarea unor personaje tipologice precum Moțoc, tipul
boierului însetat de avere, al lingușitorului, Ruxanda, tipul femeii gingașe, fragile,
Lăpușneanul, tipul tiranului, al conducătorului aspru.
Încadrare în curent literar
În funcție de curentul literar nuvela este una romantică.
Alexandru Lăpușneanul răspunde, fără îndoială, unui program artistic de sorginte
romantic, formulat de Mihail Kogălniceanu în Introducție la Dacia Literară, încurajând
criticismul obiectiv, replierea pe elementul specific, național, având ca surse folclorul, istoria
sau peisajele pitorești autohtone.
De asemenea, caracterul romantic este dat prin prezentarea în antiteză a celor două
personaje Lăpușneanul și soția sa, Ruxanda care alcătuiesc cuplul angelic-demonic, sau
personaje care dau dovadă de demnitate-Spancioc și Stroici, în antiteză cu Moțoc, care dă
dovadă de obediență. Se remarcă folosirea unor elemente ce evidențiază nota romantică-
otrava, pumnalul, coincidența între titlu și numele protagonistului.
Nuvela a fost publicată în primul număr al reviste Dacia Literară din 1840.
Puncte de reper pentru încadrarea nuvelei în curentul romantic sunt:
1. Tema istorică- din cronici s-au preluat:
replica memorabilă: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...”;
episodul măcelăririi boierilor;
moartea prin otrăvire;
atmosfera sumbră a domniei lui Al. Lăpușneanul.
2. Modificarea reperelor istorice în funcție de interesele ficțiunii;
ÎNCADRAREA ÎN SPECIA LITERARĂ

3. Evocarea personajului „excepțional în situații

excepționale” – firea tiranică, sângeroasă a
Lăpușneanului
4. Construcția prin antiteză- avem ca personaje cuplul
angelic-demonic (Ruxanda-Lăpușneanul)
5. Motivul victimei devenite călău- Ruxanda, îl
otrăvește, Spancioc și Stroici se întorc pentru a face
dreptate.
6. Recuzita romantică: otrava, pumnalele, replici memorabile
7. Coincidența, formală, între titlu și numele protagonistului
8. Intervenția auctorială- asociată cu eticism (...„pată de sânge în istoria
Moldov ei”).
 Naratorul
Obiectiv, narează
Omniscient și
la persoana a III-a
omniprezent

Focalizare externă

Moduri de expunere:
narațiunea se îmbină cu Intervenții subiective,
dialogul (dinamizează, concretizate în
asigură progresia comentarii și reflecții
evenimentelor). Există și asupra întâmplărilor
pasaje descriptive, sau personajelor
concretizate în portretele
vestimentare ale lui
Lăpușneanu și ale Ruxandei.
GENEZA

 pornește de la Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche,

 Sunt preluate scene, fapte și replici (de exemplu, mottoul din capitolele I, IV).
 nuvela se îndepărtează de realitatea istorică, apropiindu-se de ficțiune prin viziunea
romantică asupra istoriei, influențată de perioada pașoptistă.
 din cronică sunt preluate evenimente precum venirea lui Lăpușneanul la a doua
domnie, solia boierilor trimisă de Tomșa pentru a-i împiedica întoarcerea, uciderea
celor 47 de boieri la curte, arderea cetăților Moldovei, boala și călugărirea lui
Lăpușneanul, moartea prin otrăvire a domnitorului.
 Se îndepărtează de adevărul istoric prin modificarea unor fapte eroice precum
omorârea lui Moțoc sau prezența postelnicului Veveriță și a spătarului Spancioc, căci,
aceștia fugiseră la Liov și nu mai trăiau în a doua domnie a lui Lăpușneanul.
 De asemenea, episodul în care este cerut capul lui Moțoc, ilustrează omorârea lui
Batiște Veveli, un boier din timpul domnitorului Alexandru vodă.
TEMA

 susține caracterul istoric al nuvelei:

 evocarea artistică a unei perioade
zbuciumate din istoria Moldovei, la
mijlocul secolului al XVI-lea, în
timpul celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lăpușneanul (1564-
1569),
 lupta pentru impunerea autorității
domnești și consecințele deținerii
puterii de un domnitor crud și tiran.
 Tema este completată de motivul
victimei care devine călău.
TITLUL
 are sens denotativ,
 este eponim,
 face trimitere la personalitatea
puternică a personajului principal,
preluat din Letopisețul Țării
Moldovei.
 TIMPUL ȘI SPAȚIUL

 Timpul și spațiul sunt precizate și conferă

verosimilitate narațiunii – în Moldova, a
doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul
(1564-1569).
 Timpul este istoric, concret, atestat
documentar deoarece autorul face referire la
textul cronicăresc,
 reconstituie anumite evenimente și
personalități istorice.
 Spațiul, debutează cu granița Moldovei, apoi
la curtea domnească de la Hotin.
ACȚIUNEA

 Acțiunea se desfășoară linear iar secvențele narative sunt redate prin

înlănțuire.
 De asemenea, narațiunea este obiectivă, realizată la persoana a III-a de
către un narator omniscient și omniprezent.
 Perspectiva narativă este din spate, naratorul știind mai multe decât
personajele sale, comportându-se ca un regizor care le conduce
destinele.
 Focalizarea este externă, accentul punându-se pe desfășurarea
evenimentelor.
 Totuși, narațiunea este subiectivizată prin folosirea epitetelor precum
tiran, curtezan, mișelul boier, care evidențiază anumite trăsături ale
protagonistului.
Relația dintre incipit și final

 se remarcă prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamănă cu cel cronicăresc.

 Paragraful inițial prezintă revenirea lui Alexandru Lăpușneanul în țară, dorind “să izgonească pre răpitorul
Tomșa și să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de boieri”.
 De asemenea, tot în acest paragraf, se alcătuiește portretul domnitorului, un personaj perseverent – revine la
domnie,
 Finalul prezintă sfârșitul tiranului în mod concis, lapidar și obiectiv, amintind de stilul cronicăresc: “Acest fel
fu sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldaviei. La Monastirea Slatina,
zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și al familiei sale”.
 Astfel, finalul ilustrează o simetrie, focalizarea realizându-se pe protagonist.
 Se observă victoria binelui asupra răului, domnitorul fiind ucis chiar de cei slabi, care fuseseră victimele sale.
COMPOZIȚIE
 Compozițional textul este alcătuit din patru capitole, fiecare capitol având câte un motto
sugestiv.
 I. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu;
 II. Ai să dai samă, doamnă!;
 III. Capul lui Moțoc vrem!;
 IV. De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu!
CONFLICTELE
 Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal.
 Astfel, conflictul principal este între politic și reprezintă lupta pentru putere între domnitor
și boieri.
 Conflictul secundar constă în răzbunarea domnitorului împotriva vornicului Moțoc (îl
trădase în prima domnie).
 Conflictul social, între boieri și popor se limitează la uciderea lui Moțoc.
Rezumatul pe momentele subiectului

 Prima parte ( Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...)

cuprinde expozițiunea.
 Expozițiunea - După uciderea lui Despot de către Ștefan
Tomșa, Alexandru Lăpușneanul se întoarce de la
Constantinopole cu o armată turcească, dar este
întâmpinat de patru boieri trimiși de Tomșa (Veveriță,
Moțoc, Spancioc și Stroici) care-l previn că țara nu-l
dorește. Domitorul, însă, nu renunță la planurile lui,
spunându-le că el va merge “cu sau fără voia” lor. Așadar,
această hotărâre a domnitorului de a rămâne în țară
reprezintă intriga.
 Intriga o constituie dorința de răzbunare a domnitorului
împotriva boierilor care l-au trădat în prima domnie.
Prima parte

 Aceasta este una dintre cele mai importante

secvențe semnificative deoarece ea ilustrează
conflictul puternic dintre domnitor și boieri, dar și
perseverența acestuia, care se ambiționează să-și
ducă până la capăt planul, indiferent de voința
celorlalți.
 Ea pune în evidență un domn absolut, un tiran al
epocii medievale, ce acționează pentru întărirea
autorității domnești și slăbirea puterii boierilor.
Partea a doua („Ai să dai samă,
doamnă!...”)
 surprinde relația tensionată dintre domnitor și doamna Ruxanda datorată unei serii de
acțiuni desfășurate de acesta împotriva boierilor (confiscarea averilor, uciderea boierilor) și
constituie desfășurare acțiunii.
 După fuga lui Tomșa din Moldova, Lăpușneanul îi promite lui Moțoc că-l va ierta și nu-l va
ucide (deși îl trădase în prima domnie) dar, începe să ucidă ceilalți boieri și să le ia averile,
să incendieze cetăți, să desființeze armata.
 Singurii care intuiesc intențiile protagonistului sunt Spancioc și Stroici care fug în Polonia.
 Partea a doua mai descrie interioarele locuinţei domneşti, straiele domniţei şi încercarea
sa de a-l îndupleca pe domn. În urma unei întâlniri cu o femeie îndurerată, domniţa
Ruxanda îi cere soţului ei să înceteze cu omorurile, însă el îi promite un „leac de frică”.
Capitolul al treilea

 continuă desfășurarea acțiunii și pregătește

punctul culminant prin evenimente precum
participarea și discursul domnitorului la slujba de
duminică, ospățul de la palat, uciderea celor 47
de boieri, omorârea lui Moțoc de mulțimea
revoltată și leacul de frică pentru doamna
Ruxanda care constă într-o piramidă formată din
capetele tuturor boierilor uciși.
Punctul culminant

 Scena în care mulțimea revoltată se adună la palat, fără să știe ce

dorește, ilustrează figura istorică a domnitorului.
 Ca un bun psiholog, acesta intuiește faptul că se poate răzbuna pe
boierul trădător, așa că ascultă dorința oamenilor de a-l arunca pe
Moțoc în mijlocul lor.
 Se apropie de mulțime și întreabă de ce s-a adunat, iar răspunsul este
scurt – Capul lui Moțoc vrem.
 Astfel, Moțoc este sacrificat pentru a liniști norodul strâns la curtea
domnească și pentru a se împlini răzbunarea domnitorului, care, deși îl
iertase pe acesta, totuși nu uitase că a fost trădat.
 Cinismul absolut al personajului apare când spune cu sânge rece – Să
omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?
CAPITOLUL AL PATRULEA

 Prezintă deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire.

 După patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanul se retrage la
cetatea Hotinului, fiind bolnav de friguri și, conform obiceiului,
călugărit.
 Își revine și amenință pe toți că-i va ucide, inclusiv pe propriul fiu,
rostind de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu, motto preluat din
Letopisețulm Țării Moldovei.
 Doamna Ruxanda se sperie și acceptă sfatul boierilor, Spancioc și
Stroici, dar și al mitropolitului Teofan de a-l otrăvi.
 Domnitorul moare asistat de cei doi boieri, Spancioc și Stroici, care-i
reamintesc de toate crimele sale.
CARACTERIZARE
LĂPUȘNEANUL
 Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al
nuvelei, personaj romantic, excepțional, care
acționează în situații excepționale, având calități și
defecte ieșite din comun- uciderea boierilor, a lui
Moțoc, scena otrăvirii.
 Este tipul boierului crud, tiran și sângeros, având
capacitatea de a surprinde, dând dovadă de voință de
putere în toate acțiunile.
 Este individualizat printr-un caracter crud,
viclean, inteligent, fiind un bun cunoscător al
psihologiei umane (momentul în care intuiește că
poporul îl va cere pe Moțoc).
 Este caracterizat direct de către narator, de către
alte personaje și prin autocaracterizare și indirect, prin
fapte, gesturi, limbaj, comportament, relații cu celelalte
personaje. Are o forță excepțională și capacitatea de a
manipula celelalte personaje.
DOAMNA RUXANDA -
CARACTERIZARE
 Doamna Ruxanda este un personaj secundar,
de tip romantic, construit în antiteză cu
Lăpușneanul – blândețe/cruzime, caracter
slab/caracter puternic. Nu reacționează din
proprie voință nici când îi spune soțului să
înceteze cu omorurile, nici când îl otrăvește.
Moțoc și Mulțimea

 Moțoc este tipul boierului trădător, viclean, laș care dorește doar să-și atingă propriile
interese. De aceea îl trădează pe Lăpușneanul în prima domnie iar apoi, dă dovadă de frică și
disperare când îl roagă pe domnitor să nu-l arunce mulțimii.
 Personajul colectiv, mulțimea este manipulată de domnitor când își manifestă dorința
de a-l arunca pe Moțoc, domnitorul reușind să se răzbune pe acesta. Psihologia mulțimii este
surprinsă aici, căci norodul se strânge, neștiind ce să ceară.
 În opinia mea, Alexandru Lăpușneanul este
o nuvelă de inspirație istorică care ilustrează
principalele obiective ale literaturii pașoptiste
și ale romantismului, realizând prin
introducerea lui Alexandru Lăpușneanul un
domnitor tiran de o cruzime ieșită din comun.
CONCLUZIE
În concluzie, este o nuvelă istorică prin temă,
tipologia personajelor și stil și o nuvelă
romantică pentru că prezintă în antiteză
figura legendară a domnitorului.
 Finalul nuvelei este unul tragic, prin moartea lui Alexandru şi prin faptul că
imaginea Ruxandei a fost ştirbită de otrăvirea soţului.

2. Ce părere aveţi despre finalul nuvelei? Aţi prefera un alt final? Care ar
fi acesta?
Realizați un posibil final al nuvelei.