Povestea lui Harap Alb

Basmul,, Povestea lui Harap Alb’’ a apărut

la 1 August 1877 in revista ,,,Convorbiri
literare’’ . Criticul George Calinescu afirma
ca este o sinteza de ,,realist si fabulos’’ , care
poate fi încadrată in epoca marilor clasici.
,,Povestea lui Harap Alb’’ se poate încadra
în realism prin prezentarea obiectiva a
mediului in care se desfasoara actiunea :
,,Amu , cică era o data, într-o țară , un
craiu, care avea 3 feciori ’ ’. Un alt element
specific basmului este relatarea la persoana
a treia, dintr-o perspectiva obiectiva,
naratorul fiind omniștient, omnipresent si
obiectiv. De asemenea, tot in realism se
incadreaza parcurgerea unui drum
initiatic, prin care personajul principal se
va maturiza, primind răsplata așteptată.
Pe de alta parte, viziunea realist a basmului
este evidențiată prin tipologia personajelor.
Ele nu sunt înzestrate cu puteri
supranaturale dar au trăsaturi
reprezentative pentru aspecte morale:
Harap Alb este personajul principal, eroul;
Spânul este răufăcător dar si inițiator;
Sf. Duminica este pedagogul bun;
Cei cinci tovarăși sunt personajele
ajutatoare iar albinele si furnicile sunt
donatorii.
Basmul cult este o specie narativa amplă
in care personajele înzestrate cu valori
simbolice traversează întâmplări
fantastice, iar forțele binelui înving forțele
răului pentru afirmarea adevărului, si a
dreptății. ,,Povestea lui Harap Alb’’ este un
basm cult deoarece accentual cade pe
trăirile personajelor sau pe atmonsfera
fantastică. De asemenea, Ion Creangă preia
structura populară a speciei si asociază
elementele folclorice din perspectiva unui
scriitor. Basmul construiește o lume
neobișnuită, fantastică, opusa celei reale.
Spre deosebire de basmul popular, unde
predomină narațiunea, in basmul cult
narațiunea se îmbină cu descrierea si
dialogul. Narațiunea prezintă rapid
amănuntele, dialogul susține evoluția
acțiunii si caracterizează personajele.
 Tema basmului este triumful binelui
asupra raului. Motivele narative care
evidențiază tema sunt de natură folclorică
si ilustrează: superioritatea mezinului,
călatoria, supunerea prin vicleșug, probele,
demascarea răufăcătorului, pedeapsa,
casatoria.

Titlul basmului este simbolic, un oximoron,

deoarece sugerează dubla personalitate a
protagonistului, deoarece el are o identitate
reală ca fiu de crai, neinițiat si una aparentă
ca slugă a spânului, cel supus inițierii.

Actiunea se desfășoară linear, iar

secvențele narative sunt redate prin
înlănțuire, de asemenea, narațiunea se
desfășoară pe mai multe secvențe narative.
Prima secvență cuprinde starea de echilibru
(un crai avea 3 feciori care stăteau fericiți
în casa tatălui lor). Urmatoarea secvență
prezintă tulburarea echilibrului inițial prin
sosirea ,,cărții’’, care anunță ca Împăratul
Verde, fratele craiului, nu are moștenitori la
tron. Secvența a treia cuprinde elementele
referitoare la recuperarea echilibrului,
dupa ce mezinul craiului pleacă spre
unchiul său si este supus unor probe.
Ultima secvență prezintă restabilirea
echilibrului, personajul principal devenind
împărat si însurându-se cu fata de împărat.
Coordonatele acțiunii sunt vagi, fiind
vorba de atemporalitate si de aspațialitate.
Ca în orice basm, se remarcă prezența
formulelor tipice numite si ,,clișee
compoziționale’’. Astfel formula inițială ,,
Amu cică era o data’’ si formula finală ,,si a
ținut veselia ani întregi, si acum mai ține
încă’’ marchează intrarea si ieșirea din
fabulos. Spre deosebire de basmul popular
in care este prezentă o negație (a fost o data
ca niciodată), în basmul cult, naratorul
aduce un element de noutate, punând
povestea pe seama cuiva(,,cică’’ are sensul
de ,,se spune’’).
Formulele mediane ,,și mai merge el cât
mai merge’’ realizează trecerea de la o
secvență la alta si întrețin curiozitatea
cititorului.
Conflictul este exterior, întâlnit in
majoritatea basmului si constă în lupta
dintre bine si rău, binele fiind întotdeauna
victorios.
Fiind o creație epica, acțiunea se desfășoară
pe momentele subiectului. Expozițiunea
cuprinde: prezentarea personajelor, a
spațiului si a timpului, intriga constă in
sosirea ,,cărții'', desfășurarea acțiunii
cuprinde toate evenimentele: întâlnirea cu
spânul; primirea unei alte identități;
sosirea la curtea Împăratului Verde;
episodul cu salatele; episodul cu cerbul;
plecarea spre Împăratul Roș; întâlnirea cu
tovarășii fabuloși; cucerirea fetei de
împărat; trecerea probelor.
Punctul culminant cuprinde descoperirea
identității si moartea protagonistului, iar
deznodământul prezintă recuperarea
identității.
Ca în orice basm regăsim și aici elemente
specifice, dar autorul le organizează
conform propriei viziuni.
Astfel protagonistul este prezentat ca având
trei ipostaze: cea de fiu de crai, neinițiat,
mezin, naiv (în etapa inițială); cea de
novice, cel supus inițierii când capătă
numele de Harap Alb, si cea de împărat,
matur, inițiat, cand este prezentat in etapa
finală. De asemenea, ținând cont de
parcurgerea traseului initial si de
schimbarea statutului social, putem spune
că această operă este un bildungsroman.
Originalitatea lui Creangă este determinată
de specificul narațiunii, al fantasticului, al
oralității si al umorului. Viziunea sa despre
lume prezintă un spațiu rural, în care
introduce supranaturalul si fantasticul.
Spre deosebire de celelalte basme, în
aceasta eroul nu trebuie sa treacă trei
probe, ci mai multe serii de probe. De
asemenea răul nu este reprezentat de
făpturi himerice, ci de omul însemnat cu o
inteligență vicleană care apare sub doua
ipostaze: spânul si omul roș. Nici
protagonistul nu este un făt frumos
înzestrat cu puteri supranaturale, ci este un
flăcău inteligent, curajos si prietenos,
calități morale obișnuite. Elementele
fantastice își fac apariția pe tot parcursul
acțiunii, predominant fiind miraculosul.
Personajele ajutatoare sunt fapturi
himerice si dau dovadă de calități ieșite din
comun, iar calul, albinele si furnicile se
încadrează în miraculos. De asemenea Sf.
Duminica este un personaj fantastic care dă
sfaturi pentru a depăși anumite obstacole.
Oralitatea este evidențiată prin expresii
narative precum: ,,si atunci'' ; ,,în sfarșit''
sau prin repetiții care au rolul de a
evidenția un defect ,,la calic slujești, calic
rămâi''. Valoarea artistică a textului este
redată prin introducerea unor versuri
populare ,,de-ar ști omul ce-ar păți,
dinainte s-ar păzi''.
Umorul se identifică prin tonul ironic:
,,doar unu-i Împăratul Roș, vestit pentru
bunătatea lui cea mai nemaipomenită'' sau
prin introducerea unor porecle sau
apelative(,,mângosâți, setilă,
flamânzilă'').De asemenea umorul este
evidențiat prin diminutive cu valoare
augumentativă (,,băuturica'', ,,buzișoare'')
Relația dintre incipid si final se realizează
prin cele doua formule specifice care
totodată simbolizează intrarea si ieșirea din
fabulos . Situatia inițială este tulburată de
factorul perturbator, cartea care anunță ca
Împăratul Verde are nevoie de un
moștenitor la tron, si atunci determină
parcurgerea unui drum inițiatic, care va
debita cu proba craiului a trecerii
podului(craiul se deghizează în urs pentru a
testa curajul fiilor) proba este trecută de
către mezin(folosește calul, armele si
hainele tatălui său). Proba este trecută de
către mezin care va tinde spre maturizare
deoarece podul reprezinta evolutia
personajului si posibilitatea de a se
maturiza. Calul devine tovarăș de drum,
are puteri supranaturale, vorbește si poate
zbura.
Trecerea podului este urmată de rătăcirea
în pădurea labirint, simbol al grotei, al
morții si al regenerării. Are nevoie de un
initiator si de aceea apare spânul pe care îl
va lua ca slugă, desi încalcă sfatul
părintesc. În interiorul labirintului se află
fântâna, un spațiu al nașterii si al
regenerării, unde va coborî personajul si va
căpăta numele ,,Harap Alb''. Jurământul
din fântână include si condiția eliberării:
,,jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău , că-
mi vei da ascultare întru toate…până când
îi muri si iar învie''
Ajunși la curtea Împăratului Verde, spânul
îl supune la trei probe:aducerea sălăților
din grădina ursului; aducerea pielii
cerbului cu cap cu tot, așa bătute cu pietre
scumpe; aducerea fetei de împărat pentru
căsătoria cu spânul.
Ultima proba necesită mai multe ajutoare:
spre curtea Împăratului Roș, trece un alt
pod si refuză să strivească furnicile strânse
la o nuntă, alegând astfel sa meargă prin
apă , drept răsplată primește de la crăiasa
furnicilor o aripă pe care ar trebui să o
ardă atunci cand are nevoie de ajutor.
Pe dealtă parte o altă probă la care este
supus este cea în care va contrui un stup
albinelor, primind de la acestea tot o aripă.
Apoi se împrietenește cu cinci tovarăși
miraculoși care vor deveni ajutoare( Gerilă,
Setilă, Ochilă, Flamânzilă, Pasări-Lăt-
Lungilă). La curtea împăratului Roș trece
alte doua serii de probe, prezentate cu
ajutorul ființelor himerice si al animalelor
înzestrate cu puteri supranaturale. Prima
serie cuprinde proba casei de aramă,
trecută cu ajutorul lui Gerilă, ospățul cu
mâncare si vin din belșug, trecută cu
ajutorul lui Flămânzilă si al lui Setilă, si
proba pământului si a apei(alegerea
macului de nisip) trecută cu ajutorul
furnicilor. A doua serie se referă doar la
fată, si presupune: păzirea nocturnă a fetei
si prinderea acesteia după ce se transformă
in pasăre si se ascunde dupa lună, cu
ajutorul lui Păsări-Lăț-Lungilă si al lui
ochilă, ghicitul fetei, probă trecută cu
ajutorul albinelor si ultima proba,
întrecerea calului cu turturica fetei pentru a
aduce trei smicele de măr si apă vie si apă
moartă de unde se bat muntii în capete,
proba trecută de cal si dupa pornesc
împreuna cu fata Împăratului Roș spre
curtea împăratului Verde. Ajunși aici fata îl
demască pe spân, iar acesta îi taie capul lui
Harap Alb, crezând ca a fost trădat. Astfel îl
dezleagă de jurământ si inițierea se încheie.
Moartea protagonistului este inițiatică,
calul fiind cel care-și răzbună stăpânul căci
zboară cu spânul ,,în înaltele cerului '' si îi
dă drumul de acolo, facându-se ,,praf si
pulbere''. Învierea este realizată de fata de
Împărat cu ajutorul obiectelor magice
aduse de cal, iar apoi primește ca
recompense dreptul la împărație si
casătorie. Personajele sunt purtătoare ale
unor valori simbolice. Harap Alb este
înzestrat cu calități psiho-morale, precum:
mila, bunătatea, generozitatea, prietenia,
curajul si respectarea jurământului.
Numele acestuia reflectă condiția duală de
slugă(Harap) si nobil(Alb). Cromatica alb-
negru sugerează starea de inocență(negru)
si inițiere(alb). Spânul este viclean si are rol
de inițiator. Este un rău necesar deoarece
fară el nu se realizează inițierea. Este ucis
abia când aceasta s-a încheiat. Ajutoarele si
donatorii sunt:
Sf. Duminica, animalele fabuloase si
făpturile himerice. Toate contribuie la
maturizarea personajului.
În opinia mea ,,Povestea lui Harap Alb''
prezintă destinul unui personaj care desi nu
este înzestrat cu puteri supranaturale
reușește sa parcurgă un drum inițiatic și să
ajungă la pragul maturității.
În concluzie ,,Povestea lui Harap Alb'' este
un basm cult în care realitatea se îmbină cu
fantasticul, având rol moralizator si
încadrandu-se în realism prin săvârșirea
unui drum inițiatic al protagonistului.