Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap-Alb

- basmul cult -
Ion Creanga
Basmul cult este o specie literara care apartine genului epic, in proza, avand o actiune ce cumuleaza
intamplari fantastice si antreneaza conflictul dintre fortele binelui si cele ale raului, finalul aducand
triumful binelui.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in Convorbiri literare, in 1877.
Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul; ajutoarele; donatorii), ca
in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele spatiale si
temporale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele
magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea, cu dialogul si cu descrierea.
Naratiunea este dramatizata prin dialog, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza
prin amanunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic).
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece
intervine adesea prin comentarii sau reflectii.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice, sunt: superioritatea
mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului ( a Spanului);
pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative / a episoadelor este redata prin
inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei.
Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea
aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic:de la
imaturitate la maturitate). El paraseste aceasta lume, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.
In basm, sunt prezente cliseele compozitionale / formule tipice. Naratorul inoveaza formula initiala,
punad povestea pe seama spuselor altcuiva: Amu cica a fost odata, iar formula finala include o
reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane, ..Caci cuvantul din
poveste, inainte mult mai este realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul/
curiozitatea cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou, presupune un lant de actiuni conventionale: o situatie
initiala de echilibru( expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial
(intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor/ actiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea
echilibrului si rasplata eroului( deznodamantul).
Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseul al devenirii spirituale
(concretizat in trecerea probelor) si modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit
avertismentului dat de tata. Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, ci de omul insemnat, de o
inteligenta vicleana, in doua ipostaze: Spanul si Omul Ros (Imparatul Rosu).
Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos, curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in
situatii-limita, apartin planului psiho- moral.
Factorul perturbator, motivul imparatului fara urmas, determina parcurgerea drumului initiatic de catre
cel mai bun curajos dintre fiii craiului ( motivul superioritatii mezinului).
Destoinicia fiilor este mai intai probata de catre crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a
curajului, conditie initiala obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc .Podul simbolizeaza
trecerea la o alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens trecerea primejdioasa de la un mod de
existenta la altul..de la imaturitate la maturitate.
Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei
Duminici, deghizata in cersatoare, mezinul primeste sfaturi de la aceasta, care se vor dovedi esentiale.
Intamplarile cu cersatoarea si calul, pun in evidenta naivitatea, nepriceperea tanarului in a distinge
realitatea de aparenta. Urmarile lipsei de maturitate nu sunt grave curtea craiului, insa dincolo de spatiul
securizant al casei parintesti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a
dreptului de a deveni imparat.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al
regenerarii, cai pentru tanar se va incheia o etapa si va incepe alta.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii si al regenerarii.
Schimbarea numelui, a identitatii, reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span.
Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului (initiatorul).
Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarsitul initierii).
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea salatilor din Gradina
Ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei Imparatului Ros pentru casatoria cu Spanul. Mijloacele
prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da
obiectele magice necesare.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare.
Drumul spre imparatul Ros, incepe cu trecerea unui alt pod. Acum Harap-Alb are initiativa faptelor sale,
iar drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor si de la craiasa albinelor, o
aripa. De asemenea, fiind prietenos si comunicativ, isi gaseste ajutoare in personajele himerice: Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
La curtea imparatului Ros, Harap-Alb este supus la doua serii de proba, ffind ajutat de personaje
himerice si animaliere cu puteri supranaturale: casa de arama (proba focului-cu ajutorul lui Gerila),
ospatul pantagruelic (cu mancare si vin din belsug-cu ajutorul lui Flamanzila si Setila), alegerea macului
de nisip ( cu ajutorul furnicilor). Alte trei probe se leaga doar de fata: pazirea noctura si prinderea fetei,
ghicitul fetei. Fata imparatului Ros, impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa
aduca trei lucruri.
Ajunsi la curtea imparatului Verde, fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat
secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul
Spanului ia sfarsit. Calul este acela care infaptuieste actul justitiar.
Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern. Invierea
este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul este rasplatit: primeste de
nevasta pe fata imparatului Ros si intra in posesia imparatiei. Nunta si schimbarea statutului social
(devine imparat), confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si
rasplata eroului.
In basm, sunt prezente numerele magice: 3, 12,24, semne ale totalitatii.
Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului, al carui
caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura
dominanta. Prin portrete fizice ale celor 5 tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul,
mancaciosul), dar aspectul lor grotesc ascunde calitati sufletesti precum bunatatea si prietenia. Imparatul
Ros si Spanul sunt rai si vicleni. Sfanta Duminca este inteleapta.
Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea. Povestirea faptelor este uneori insotita de
reflectiile /comentariile naratorului si este dublata de un plan al semnificatiilor simbolice.
Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care difera de al naratorului
popular prin specificul integrarii termenilor, al modului de exprimare.
Limbajul cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice/ eruditia
paremiologica (frecventa proverbelor, a zicatorilor introduse in text prin expresia vorba ceea).
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, avand ca particularitati: reflectarea conceptiei despre lume a
scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului.
Insa, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste.