Povestea lui Harap-Alb

Introducere
"Povestea lui Harap-Alb" scrisa de Ion Creanga este un basm cult*, publicat in revista "Convorbiri literare", in anul 1877. Autorul porneste de la modelul folcloric, caracterizat de stereotipie, dar il reorganizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. *Basmul cult este specie narativa ampla cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice actiunea basmului implica prezenta fabulosului (elemente

supranaturale) este supusa unor stereotipii (constructia subiectului), care infatiseaza conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii, dar reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice stilul este elaborat, naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.

sunt individualizate prin atributele extraordinare si prin limbaj

Fabulosul - categorie a fantasticului care desemneaza personaje sau fapte imaginare, incredibile, de domeniul fanteziei, al supranaturalului, fara corespondent in lumea reala.

Viziune despre lume

Definita pe care G. Calinescu o da basmului, "o oglindire a vietii in moduri fabuloase", se concretizeaza in cazul "realismului taranesc" al lui Ion Creanga, prin tendinta hiperbolizanta si imaginea carnavalesca a lumii, care, sub efectul unei culturi populare a rasului, conduce la "edificarea unei lumi <<pe dos>>,

adevarata a doua lume, parodie a celei reale" (Zoe Dumitrescu-Busulenga, Receptarea lui Creanga azi). Viziunea lumii pe dos, realizata in universul de fictiune din basmul lui Creanga, este exprimata in monologul lui Ochila "....deasupra capului meu vad o multime nenumarata de vazute si nevazute; vad iarba cum creste din pamant; ... copacii cu varful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umbland cu capul intre umere ..." . Portretul lui Ochila pare si un portret satiric al scriitorului, inzestrat cu darul unic de a vedea altfel lumea: "Ma rog, unu-i Ochila pe fata pamantului, care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta ... " .

Perspectiva narativa
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii, unele adresate interlocutorilor ipotetici. Poata fi observata in basm atitudinea fata de eroul naiv a naratorului si a personajelor, care par a cunoaste dinainte scenariul calatoriei vazute ca ritual de initiere. Calatoria lui este "imitatia unui model exemplar", initierea tatalui, la care toti au participat altadata.( cf. Florin Ionita ) Fabulosul/miraculosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace spaima sau uimire nici personajelor, nici cititorului, care accepta de la inceput conventia basmului.

Moduri de expunere
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. "Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topeste povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu, Studii de literatura romana). Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte ( limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a

secventelor narative " spectatori" ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii.

Tema si motive narative

Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii , pentru dobandirea unor valori morale si etice. Motivele narative specifice sunt : superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.

Structura si compozitie
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/ a episoadelor este redata cronologic, prin inlantuire. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic : -etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului fiul craiului, mezinul (naivul) -parcurgerea drumului initiatic Harap-Alb ( novicele/cel supus initierii) -rasplata imparatul (initiatul) In basm sunt prezente cliseele compozitionale/formule tipice, plasate in incipit si la final. Formula initiala si formula finala sunt conventii care marcheaza simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor. Insa naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva: cica adica se spune, fara a nega ca in basmul popular ( a fost odata ca niciodata), iar formula finala include o relfectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane si merg ei o zi, si merg noua, si merg patruzeci si noua , si mai merge el cat mai merge , realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul/curiozitatea cititorului. Modelul structural al basmului este dominat de stereotipie, implicand o serie de actiuni conventionale, dispuse in perechi opozitionale ( interdictie/incalcarea interdictiei) sau in structuri ternare (succesiuni stereotipe de actiuni progresivecele 3 probe).

Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a situatiilor ce compun schema logica a naratiunii ), dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific basmului popular: a treia proba contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata. Astfel eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe. In basm sunt prezente numerele magice, simbolice : 3, 12 ,24, si obiecte miraculoase, unele fiind grupate cate trei. Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vizeaza si constructia personajelor, care indeplinesc o serie de roluri tipice pentru basm: eroul, raufacatorul, donatorul, ajutorul, fata de imparat etc.

Conflict
In basm, conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si al personajelor care le personifica: protagonistul si antagonistul.

Timp si spatiu
In incipit, coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitateasi aspatialitatea conventiei : Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. [] Tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii ( in plan simbolic, de la imaturitate la maturitate ). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.

Momente ale subiectului

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului: o situatie initiala de echilibru, o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial,

apartitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului. Cartea primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi) care este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii mezinului) . Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice , conditie initiala obligatorie pentru cel ce aspira la tronul imparatesc. Trecerea podului podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se faca intr-un singur sens. Aceasta proba urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sintei Duminici, deghizata in cersetoare, mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, lucru ce ii creeaza acestuia o oarecare nemultumire. Ratacirea in padurea-labirint (urmatoarea proba dupa cea a podului) simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si va incepe alta. Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui/identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Ajunsi la curtea Imparatului Verde , Spanul il supune la trei probe : aducerea salatilor din Gradina Ursului , aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Pentru a-I da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor. Fata imparatului, o farmazoana cumplita , impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete. Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea Imparatului Verde. Decapitarea eroului reprezinta ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern/a mortii initiatice. Invierea este realizata de

farmazoana cu ajutorul obiectelor aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa : pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.

Personaje
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale/valori etice ( mila, bunatate, generozitate, prietenie, respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului. Numele personajului reflecta conditia duala : rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea) intre starea de inocenta/naivitate(negru) si invierea spirituala a celui ce va deveni imparat (alb). Modalitati de caracterizare a personajelor specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele, in primul rand prin limbaj. Cu exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane, dar aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia.

Stil si limbaj
Limbajul cuprinde : termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice. Limbajul naratorului, dominat de oralitate si umor, face memorabile portretele fizice. Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care difera de al naratorului popular prin specificul integrarii termenilor, prin modul de exprimare.

Incheiere
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind o oglindire a vietii in moduri fabuloase (G. Calinescu, Estetica basmului).