POVESTEA LUI HARAP-ALB - ARGUMENTARE

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista Convorbiri literare in anul 1877. Autorul porneste de la modelul folcloric, caracterizat de stereotipie, reactualizeaza teme de circulatie universaal, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un context narativ mai complex decat al basmelor populare. Basmul cult este o specie narativa ampla, o naratiune pluriepisodica, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice. Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor actiuni conventionale care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii, ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clisee compozitionale, cifrele si obiectele magice, formulele specifice, procedeul triplicarii. Caracterul de bildungsroman la basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea statutului social al protagonistului. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria. Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflexii. Fabulosul/miraculosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace spaima sau uimire nici personajelor, nici cititorului, care accepta de la inceput conventia basmului. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative fiind redata cronologic, prin inlantuire. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum (naivul), parcurgerea drumului initiatic (novicele), rasplata (initiatul). In basm, sunt prezente formule tipice, plasate in incipit si la final. Formula initiala:Amu cica era odata si formula finala Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca *...+ sunt conventii care marcheaza simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor. Fiziunea dintre real si fabulos se realizeaza in incipit, deoarece naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva, fara a nega ca in basmul popular( a fost odata ca niciodata). Formulele mediane (si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua, si mai merge el cat mai merge) realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin interesul cititorului. In incipit, coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei :Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata.*...+. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii. El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta. Actiunea basmului se desfasoara linear si respecta modelul structural stereotip. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului: o situatie initala de echilibru (expozitiunea), un eveniment care tulbura echilibrul initial (intriga), actiunea de recuperare a echilibrului (desfasurarea actiunii), restabilirea echilibrului si rasplatirea eroului (deznodamantul). Expozitiunea presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in alt capat de lume, un frate mai mare, Verde-Imparat, avea doar fete.

Intriga are drept cauza absenta mostenitorului de linie masculina. Din acest moment incepe actiunea de recuperare a echilibrului. Cautarea eroului se concretizeaa prin incercarea la care isi supune craiul baietii: se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub un pod. Conform structurii formale a basmului, reuseste sa treaca aceasta proba a curajului fiul cel mic. El trece podul dupa o parte pregatiroare a initierii, in care este ajutat de Sfanta Duminica. Drept raspalta pentru milostenia aratata acestaia, mezinul este sfatuit sa ia calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Calul, care este descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari si are puteri supranaturale, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului. Podul simbolizeaza trecerea de la un mod de existenta la altul, tatal dandu-i in acest loc primele indicatii despre noua lume: sa se fereasca de omul Span si de omul ros. Acestea constituie interdictia. Pe drum, fiul cel mic al craiului se intalneste cu un om span care ii cere sa-l ia in slujba lui. Cele trei aparitii ale spanului il determina sa incalce sfatul parintesc , tocmindu-l ca sluga. Popasul de la fantana reprezinta o secventa narativa importanta in actiune, intrucat inselatoria provoaca evolutia conflictului. Lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: spanul pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai. Spanul ii fura identitatea, il transforma in rob ii da numele Harap-Alb si ii traseaza proiectul existential, spunandu-i ca va trebui sa moara si sa invie pentru a-si recapata identitatea. Rautatea spanului il va pune in situatii dificile, a caror traversare implica demonstrarea unor calitatii morale necesare atunci cand va fi imparat. Ion Creanga utilizeaza triplicarea, dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specifc basmului popular; astfel eroul are de trecut mai multe serii de probe. Incercarile echivaleaza cu diverse probe ale ascultarii, indemanarii, curajului, colaborarii si cumsecadeniei. Din punctul de vedere al simbolisticii basmului, incercarile sunt probe de initiere. Harap-Alb va trebui sa duca salati din Gradina Ursului, pielea cu pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ultima proba presupune alte serii de probe, prin care Imparatul Ros tinde sa indeparteze ceata de petitori, ca si acelea care o vizeaza direct pe fata. Secventa violentei lipseste din acest context, fiind mutata inspre final, pentru a spori tensiunea epica. Trecerea incercarilor se produce pentru ca eroul asculta de Sfanta Duminica si datorita personajelor adjuvante: calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si Ochila. Astfel, protagonistul probeaza dobandirea calitatilor solicitate de probe. Actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului culminant, debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap_Alb se intoarce la curtea lui Verde-Imparat cu fata Imparatului Rosu, care dezvaluie adevarata lui identitate. Incercarea Spanului de al ucide pe Harap-Alb este ratata. Lichidarea vioilentei nu-i apartine eroului, ca in basmul popular, ci apartine altui personaj. Episodul cuprinde scena taierii capului personajului principal si a reinvierii lui de catre fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, avand semnificatia mortii initiatice. Eroul intra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si imparatia. Prin moartea si prin invierea sa, Harap-Alb va trece intr-o alta etapa existentiala, la o alta identitate, nunta si schimbarea statutului sau social confirmand maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Asadar, conflictul se incheie prin victoria fortelor binelui. In basm, conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si al personajelor care le personifica: protagonistul si antagonistul. Personajele sunt purtatoare ale unro valori simbolice corespunzatoare conflictului: binele si raul in diversele lor ipostaze. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele, in primul rand prin limbaj. Cu exceptia eroului al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelate personaje reprezinta tipologii umane reductibile laq trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul), dar aspectul lor grotesc ascunde acalitati precum bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni, Sfanta Duminica este inteleapta.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de valori morale necesare unui imparat. Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de orgine nobila (alb), iar sugestia cromatica alb-negru, sugereaza traversarea unei stari intermediare intre starea de inocenta si cea de imparat. Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, antagonistul fiind omul insemnat, de o inteligenta vicleana, cu doua impostaze: Spanul si omul ros. Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, fiind un rau necesar. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Nu doar naratorul, ci si personajele par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul. Basmul cult Povestea lui Harap-Alb imbina elemente fabuloase cu lumea reala. In opinia mea, prin utilizarea unor personaje umane, care au si defecte, autorul realizeaza o noua dimensiune etica, care nu ofera modele abstracte, ci modele cat mai apropiate de realitate. In concluzie, Povestea lui Harap-Alb este basm cult avand ca particularitati umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. De asemenea, basmul pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar.