“Povestea lui Harap-Alb”

-basmul cult-

de Ion Creanga

“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista
“Convorbiri literare”, in anul 1877. George Calinescu afirma despre mesajul operei “
”Povestea lui Harap-Alb” e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice
strai si la orice varsta”.

Pornind de la modelul basmului folcloric, autorul reactualizeaza teme de circulatie

universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text mai complex decat
al basmelor populare, supralicitand procedeul triplicarii.

Basmul cult este o specie narativa pluriepisodica implicand fabulosul, cu numeroase

personaje purtatoare ale unor valori simbolice, intruchipand binele si raul in diversele
lor ipostaze. Personajele indeplinesc, prin raportare la protagonist, o serie de functii,
unele avand puteri supranaturale.

Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii, care
infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau
se incheie prin victoria fortelor binelui. Reperele temporale si spatiale sunt vagi,
nedeterminate “Amu cica era odata intr-o tara un crai”.

Titlul sugereaza tema basmului: maturizarea mezinului craiului. Concret, eroul

parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii necesar pentru a deveni
imparat.

Doua episoade care infatiseaza tema sunt supunerea prin viclesug si demascarea
raufacatorului, motive narative care evidentiaza inceputul si sfasitul initierii feciorului
de crai.

Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine
adesea prin comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Naratiunea la
persoana a III-a alterneaza cu dialogul.
 Modelul structural al basmului presupune patru ipostaze: pornirea de la o stare de
echilibru, perturbarea echilibrului, parcurgerea unui drum cu obstacole si refacerea
echilibrului.

Creanga utilizeaza triplicarea, dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa

specific basmului popular, astfel ca eroul nu are de trecut doar trei probe, cu mai multe.
In basm sunt prezentate numerele magice, simbolice: 3, 12, 24, si obiectele miraculoase,
unele fiind grupate cate trei “trei smicele de mar dulce”.

Simetria incipit-final se realizeaza prin clisee compozitionale, conventii care

marcheaza intrarea si iesirea din fabulous. Fuziunea dintre real si fabulous se
realizeaza de la inceput “Amu cica era odata”. Formula finala include o comparatie intre
cele doua lumi.

In starea de echilibru este prezentat un crai care avea trei feciori, iar in alt capat
de lume, un frate mai mare al sau, Verde-Imparat, avea doar fete.

Tulburarea echilibrului are drept cauza scrisoarea lui Verde-Imparat, prin care ii
cere craiului sa-i trimita un mostenitor pentru tronul lui.

Cautarea eroului se concretizeaza prin incercarea la care isi supune craiul fii: se
imbrata in piele de urs si iese fiecaruia in fata de sub un pod. Conform structurii
formale a basmului, fiul cel mic reuseste sa treaca de proba curajului, dupa o etapa de
pregatire, in care este ajutat de Sfanta Duminica, drept rasplata pentru ca a miluit-o cu
un ban.

Coborarea fiului de crai in fantana reprezinta o secventa narativa importanta,

intrucat provoaca evolutia conflictului. Spanul ii fura identitatea, ii da numele de Harap-
Alb si ii traseaza proiectul existential. Acesta il va supune la probe dificile, in care va
demonstra calitatile morale necesare unui viitor imparat. Spanul ii cere sa aduca salati
din Gradina Ursului, pielea si capul cerbului cu pietrele pretioase si pe fata Imparatului
Ros.

Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminica. A treia proba cuprinde mai
multe serii de probe, fiind o alta etapa a initierii. Pe drumul spre Imparatul Ros,
furnicile si albinele ii daruiesc cate o aripa drept rasplata pentru ajutorul acordat. De
asemenea, acesta este insotit de cinci tovarasi cu superi supranaturale: Gerila,
Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.

Datorita acestor personaje, protagonistul dobandeste anumite calitati obtinute din

probele impuse de Imparatul Ros pentru fata acestuia.
 Actiunea reparatorie, corespunde punctului culminant, la curtea lui Verde-Imparat,
unde Harap-Alb se intoarce cu fata Imparatului Ros, care dezvaluie adevarata lui
identitate. Incercarea Spanului de a-l ucide pe Harap-Alb esuaza. Acest episod care
cuprinde scena taierii capului personaului si a reinvierii lui datorita fetei imparatului,
are semnificatia mortii initiatice.

Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. El primeste ca

recompensa fata Imparatului Ros si imparatia, ceea ce confirma maturizarea.

Protagonistul este construit prin procedee de caracterizare directa si caracterizare

indirecta, prin fapte, limbaj, ganduri.

Primele intalniri cu initiatorii sai, Sfanta Duminica, apoi calul nazdravan si Spanul, pun
in lumina naivitatea, incapacitatea de a distinge adevarul de aparente. In episodul
coborarii in fantana, naratorul surprinde lipsa de experienta a tanarului, prin
caracterizarea directa “Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aiestea, se potriveste
Spaului si se baga in fanatana”. Naivitatea tanarului face posibila supunerea prin
viclesug.

Daca naivitatea se inscrie in codul ritual al initierii fiului de crai, bunatatatea este
calitatea inascuta care provoaca transformarea persoanjului “Fii incredintat ca nu eu, ci
puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta”. Spanul ii cere sa aduca salati din
Gradina Ursului, pielea si capul cerbului si pe fata Imparatului Ros. Harap-Alb isi
demonstreaza curajul in trecerea probelor.

Invierea lui Harap-Alb este o trecere la o alta identitate: aceea de imparat slavit si
puternic. Pentru vrednicia lui, primeste rasplata cuvenita: nunta si imparatia.

Dupa cum spune George Calinescu, basmul este “o oglindire… a vietii in moduri
fabuloase”. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult avand ca paricularitati
umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umor si oralitate.