Pîrju Anamaria

Implicarea organizatiilor non-profit in probleme de interes public

O organizatie neguvernamentala este formata printr-o asociere voluntara a unor cetateni, care
isi propun un scop comun cu caracter non-profit. De regula, scopul unui ONG este in interesul
dezvoltarii societatii. Un ONG este independent fata de autoritatile guvernamentale, fiind uneori
o legatura intre comunitate si Guvern.

Fiecare ONG apare dintr-o nevoie a societatii, fie a cetatenilor care se asociaza. Astfel, pe cat
de diverse sunt nevoile comunitatii, pe atat de diverse sunt si ONG-urile active de astazi.

Termenul de "organizatie non-guvernamentala" a aparut pentru prima oara in 1945, fiind

folosit de catre ONU. Totusi, ONG-urile exista in forma organizata inca din secolul al XVII-lea,
fiind catalizatori ai multor schimbari de-a lungul istoriei.

In Romania, legea defineste 3 tipuri principale de ONG-uri: asociatii, fundatii, federatii. In

acest moment exista peste 90.000 de ONG-uri in Romania.

Rolul organizatiilor non-guvernamentale în societate

În ultimii nouă ani organizaţiile neguvernamentale din România şi-au recăpătat identitatea şi
au adus o contribuţie importantă la modernizarea societăţii. Ele şi-au creat, definit şi promovat o
identitate proprie, formând totodată o comunitate care îşi găseşte locul şi rolul în societatea civilă
românească la începutul unui nou ciclu de guvernare. Astfel, pe parcursul a nouă ani,
organizaţiile neguvernamentale au preluat, pe fondul unei crize a resurselor statului, funcţii şi
roluri care înainte de 1989 reprezentau atribuţii exclusive ale administraţiei, devenind un actor
important al promovării valorilor democratice şi a schimbărilor sociale, a unor raporturi noi între
stat şi societate.

ONG-urile pot juca un rol fundamental în identificarea unor probleme ce ar putea fi trecute
cu vederea de către autorităţile publice, iar prin utilizarea resurselor umane proprii, a datelor
locale şi capacităţii lor organizatorice pot monitoriza activitatea agenţiilor publice şi le pot
sprijini în realizarea obiectivelor lor. Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale
comunităţii, mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt
oferite din domeniile asistenţei grupurilor vulnerabile sau al managementului unor instituţii de
asistenţă medicală).
 Căile prin care sectorul neguvernamental poate influenţa dezvoltarea comunităţii:
1. încurajând oficialii şi agenţiile guvernamentale să adopte soluţii elaborate şi folosite cu succes
în cadrul sectorului.
2. educând şi sensibilizând publicul în privinţa drepturilor prevăzute de stat.
3. participând la adaptarea programelor oficiale la nevoile publice, exprimând punctul de vedere
al opiniei publice şi punând în valoare experienţele locale.
4. colaborând cu agenţii oficiale.
5. influenţând politicile de dezvoltare locala a instituţiilor naţionale şi internaţionale.
6. ajutând administraţia publică şi finanţatorii să elaboreze o strategie de dezvoltare mai eficientă
prin întărirea instituţiilor, creşterea calificării profesionale a personalului, instruirea acestuia şi
întărind capacitatea lor managerială.

În concluzie, importanţa organizaţiilor neguvernamentale nu mai poate fi lăsată doar la nivelul

aprecierilor simţului comun, căci acestea au şi alte roluri, cum ar fi:
- contrapondere a puterii statului şi a sectorului privat: Un exemplu în acest sens îl
constituie asociaţiile de protecţia consumatorilor, a căror misiune este de a educa şi apăra
cetăţenii (în calitatea lor de consumatori) în relaţia cu firmele şi companiile comerciale.
- cadrul de participare cetăţenească: Activitatea în organizaţiile neguvernamentale presupune
implicarea membrilor în procese decizionale care dezvoltă participanţilor la acestea abilităţile
corespunzătoare şi capacitatea de a-şi exercita rolul de homo politicus.
- asigurarea de bunuri şi servicii publice: Există numeroase obstacole în calea furnizării
serviciilor publice de către societăţile comerciale şi instituţiile statului. Aceste goluri pot fi
acoperite prin activitatea organizaţiilor neguvernamentale, ele nefiind restricţionate de criteriul
profitabilităţii (ca în cazul societăţilor comerciale) şi dovedind o mai mare receptivitate şi
creativitate în acoperirea nevoilor sociale.
- furnizarea mai eficientă a bunurilor şi serviciilor comparativ cu sectorul public; susţinerea
unor structuri administrative mai puţin numeroase sau prezenţa voluntariatului creează premise
pentru reducerea costurilor de producţie corespunzătoare bunurilor sau serviciilor livrate
- facilitatori ai integrării sociale şi politice: Organizaţiile neguvernamentale sunt instrumente
ale integrării grupurilor şi indivizilor în cadrul societăţii; de exemplu, în societăţile caracterizate
printr-un grad înalt de varietate etnică, organizaţiile neguvernamentale contribuie la promovarea
diversităţii şi la reducerea tensiunilor interetnice prin promovarea dialogului interetnic
- promovarea diversităţii de opinii în societate: Prin apartenenţa la diferite organizaţii
neguvernamentale oamenii devin conştienţi de existenţa unor opinii şi interese diverse în
societate şi devin capabili să adopte o poziţie critică faţă de acestea.
- mobilizarea intereselor şi revendicărilor în societate: Prin intermediul organizaţiilor
neguvernamentale revendicările cetăţenilor pot fi articulate, iar presiunile exercitate de diferite
grupuri se transformă în demersuri coerente de influenţare a politicilor publice.