UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIILOR
PUBLICE

REFERAT
Disciplina: MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIILOR
NON-PROFIT
TITLUL: FUNCȚIONAREA ORGANIZAȚIILOR NON-
PROFIT

TITULAR DISCIPLINĂ:
Prof. Asist. univ. dr. Cristina ANTIK

MASTERAND:
PREDOAICA Laura

0
 Prin organizații non-profit se înțelege orice asociație, fundație sau federație înființată
în România, potrivit legislației în vigoare, care utilizează veniturile și activele proprii pentru
o activitate de interes general, comunitar sau non-patrimonial. O organizație non-profit este o
entitate al cărui scop nu este obținerea de beneficii economice. Acestea pot lua forma juridică
de asociație, fundație sau federație, dar numai dacă fondurile acestora sunt utilizate pentru o
activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial.

Organizațiile non-profit își aduc în principal contribuția la susținerea activităților

comunităților locale, regionale sau internaționale. Pe plan internațional organizațiile
cunoscute au putere de lobby, de influență în sfera politică sau economică sau cel puțin de
atragere a atenției și a interesului public asupra unor situații sau proiecte. Pe plan local sau
regional ele se preocupă în principal de susținerea comunității locale, crearea de oportunități
pentru întărirea spiritului comunitar sau de cele mai multe ori de desfășurarea de activități de
caritate.

Totodată, sectorul non-profit are capacitatea de a veni în întâmpinarea nevoilor de

socialibitate ale oamenilor, alături de familie și de colegii de la locul de muncă. Întrucât
societatea de astăzi este caracterizată prin creșterea complexității problemelor economice și
sociale, crește și nevoia oamenilor de apartenență, de interacțiune, de relaționare, ca și dorința
lor de a-și adduce propria contribuție la rezolvarea acestor probleme, nu numai prin
exercitarea profesiei, cât și printr-o cunoaștere specializată.

Această necesitate le este cel mai bine satisfăcută de către sectorul non-profit, social,
unde oamenii simt că pot contribui. Ei pot fi voluntari, în sensul că se angajează să contribuie
la binele societății și al membrilor acesteia.

O altă funcție important a sectorului nonprofit o reprezintă impactul pe care acest

sector îl are asupra altor sectoare ale societății. Spre exemplu, s-a demonstrate că prin
dezvoltarea unor programe proprii de cercetare și instruire, deci prin furnizarea unui flux
important de idei și persoane calificate, organizațiile nonprofit contribuie în mod semnificativ
la dezvoltarea atât a sectorului pentru profit, cât și a celui guvernamental.

Una dintre funcțiile cele mai importante pe care le îndeplinește sectorul non-profit
este cea de avangardă. Această funcție constă în inovare, inițiere și experimentare a noi
programe și idei, din care unele ar putea fi eventual preluate și ulterior implementate de
instituțiile guvernamentale.

1
 Spre deosebire de guverne sau alte instituții publice, care nu își pot permite să adopte
o abordare experimentală, ci doar una bazată pe certitudini și, în special, pe lege, sectorul
non-profit are avantajul de a se putea mișca cu ușurință în diferite sfere ale ambiguității
sociale, descoperind probleme, necesități ale societății și ale membrilor acesteia, precum și
rezolvări sau acțiuni ce se cer întreprinse în acest scop.

Într-un stat democratic, intervenția autorităților publice în ceea ce privește

funcționarea organizațiilor neguvernamentale, instituții care, în majoritatea lor covârșitoare,
sunt de natură private, nu poate fi altfel decât limitată la enunțarea unor minime reglementări
care să contribuie la protejarea interesului public în raport cu posibilele riscuri pe care le-ar
putea induce derularea activităților acestor organizații și, respectiv, la monitorizarea lor prin
intermediul unor autorități ale statului cu atribuții specializate.

Ca și în cazul altor organizații de natură private, cum sunt, de exemplu, societățile

comerciale, autoritățile publice nu au nici competență și nici capacitatea de a acoperi larga
diversitate de operațiuni în care sunt implicate organizațiile neguvernamentale în relațiile lor
cu beneficiarii direcți, cu comunitatea, în general, cu celelalte organizații, respectiv cu
finanțatorii.

O analiză a funcționării organizațiilor neguvernamentale ar trebui să ia în considerare

raportarea la un model de dezvoltare organizațională durabilă, care pune accentual pe o serie
de elemente interrelaționate:

 Percepția și atitudinea organizației față de evoluția nevoilor și intereselor sale,

evoluție ce poate fi determinată de mai mulți factori, precum schimbările ample de
natură socială, economică și politică;
 Posibilitatea de a utiliza o gamă diversă de forme organizaționale (grupuri de
autoajutorare, alianțe, organizații neguvernamentale) pentru a răspunde acestor nevoi
și interese dintr-o perspectivă atât strategică, cât și etică;
 Importanța consolidării relațiilor cu administrația centrală și locală, cu mediul de
afaceri, cu mass-media și cu publicul;
 Disponibilitatea resurselor adecvate;
 Necesitatea de a atrage și spori resursele financiare, de a dezvolta resursele umane;
 Semnificația unui cadru juridic și fiscal încurajator.

Asociațiile și fundațiile pot urmări scopuri vizând interesele membrilor, ori ale
categoriei sociale din care fac parte membrii lor, ori interesele generale ale comunității În
2
acest din urmă caz, este posibilă o apropiere, chiar o intersectare a sferei publice cu cea
privată.

Apariția asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică devine posibilă în contextul în

care, pe de o parte autoritățile admit că pentru îndeplinirea misiunii lor pot conta pe sprijinul
unor organizații neguvernamentale, iar pe de altă parte aceste organizații sunt dispuse a-și
asuma promovarea intereselor comunității sau unei părți a comunității, și nu doar apărarea
intereselor membrilor lor.

Cu alte cuvinte, este necesară o încredere reciprocă și o disponibilitate spre a lucra

împreună pentru a atinge scopurile și obiectivele care au fost acceptate comun de ambele
sectoare, atât cel public, cât și cel privat.

Definirea domeniilor pe care le consideră prioritare și pentru care este așteptată și

recunoscută ca fiind de utilitate publică intervenția organizațiilor este de competența
autorităților.

Ca exemple de asemenea domenii putem enumera următoarele:

 promovarea educației;
 promovarea științei, a cercetării și a dezvoltării
 promovarea culturii, protejarea monumentelor istorice
 protecția copiilor și tinerilor
 promovarea sportului, a turismului, protejarea mediului
 protecția drepturilor omului și educația civică
 promovarea participării publice la luarea deciziilor și promovarea dezvoltării
comunitare
 asistența pentru refugiați, protecția ordinii publice, a securității circulației publice
 serviciile de pompieri voluntari, salvamont, salvamar
 prevenirea dezastrelor și a calamităților
 promovarea păcii, prieteniei și înțelegerii între națiuni

În timp ce unele organizații non-profit folosesc doar forță de muncă voluntară, multe
organizații non profit mari sau chiar medii sunt probabil să necesite un personal de angajați,
manageri și directori, care să fie plătiți cu normă întreagă. În ciuda faptului că au avantaje
fiscale speciale în alte privințe, organizațiile non profi trebuie să plătească, de obicei, taxe de
muncă și să respecte regulile impuse de stat, la fel ca și organizațiile guvernamentale.

3
 Organizațiile non-profit au voie să furnizeze active sau venituri persoanelor fizice
doar ca o compensație echitabilă pentru prestarea serviciilor lor. Organizația trebuie să
precizeze, în mod explicit, în documentele sale de organizare, că nu va fi folosită în
beneficiul personal sau în beneficiul fondatorilor, angajaților, susținătorilor, rudelo sau
asociaților săi.

În activitatea organizațiilor neguvernamnetale, în afara cadrului legal general, este

necesară cunoaşterea şi respectarea altor legi specifice:

1. Legea sponsorizarii nr. 32/1994 (ulterior modificată prin: Legea nr. 204/2001,
Legea nr. 576/2001, Legea nr. 414/2002 şi Legea nr. 394/2006) defineşte
sponsorizarea ca actul juridic prin care două persoane convin cu privire la
transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace
financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ, desfăşurate de către
una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării. Poate fi sponsor orice
persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o
sponsorizare în condițiile legii. Conform Art. 4 ‐ (1) Poate fi beneficiar al
sponsorizării a) orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfăşoară în
România sau urmează să desfăşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic,
educativ, de învățământ, ştiințific – cercetare fundamentală şi aplicată –,
umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecției drepturilor omului, medico‐
sanitar, de asistență şi servicii sociale, de protecția mediului, social şi comunitar,
de reprezentare a asociațiilor profesionale, precum şi de întreținere, restaurare,
conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice; b) instituțiile şi
autoritățile publice; c) emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau
radiodifuziune, cărți/publicații; d) orice persoană fizică cu domiciliul în
România a cărei activitate este recunoscută de către o persoană juridică fără
scop lucrativ sau de către o instituție publică ce activează în domeniul pentru
care se solicită sponsorizarea.1
2. Legea voluntariatului nr. 195 din 20 aprilie 2001 (modificată şi completă prin
Ordonanța Guvernului nr. 58 din 22 august 2002) defineşte voluntariatul ca o
activitate de interes public desfăşurată din proprie inițiativă de orice persoană
fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială, în domenii cum
sunt: asistența şi serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico‐sanitar,
1
https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14345
4
 cultural, artistic, educativ, de învățământ, ştiințific, umanitar, religios, filantropic,
sportiv, de protecție a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea. 2
3. Legea transparenței nr. 52/2003 oferă posibilitatea cetățenilor de a participa
activ la diverse întâlniri şi dezbateri publice în procesul de luare a deciziei publice
(diverse acte normative: hotărâri, legi etc.), atât la nivel local (primărie, consiliu
local), cât şi la nivel central (ministere, agenții de reglementare). Autoritățile au
obligația de a face publice proiectele de reglementări înainte ca acestea să fie
adoptate, însă pot decide dacă iau sau nu în calcul sugestiile şi observațiile primite
din partea cetățenilor, ONG‐urilor etc. Transparența decizională a autorităților
publice centrale şi locale este reglementată şi prin legea administrației publice
locale – Legea nr. 215/2001. 3
4. Legea liberului acces la informațiile de interes public nr. 544 din 12 octombrie
2001 care reglementează unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor ‐
dreptul de a avea acces la informații, prevăzut şi în articolul 31 din Constituția
României. Legea nr. 544/2001 care reglementează modul în care cetățenii pot
solicita instituțiilor şi autorităților publice (ministere, primării, agenții
guvernamentale, regii autonome etc.) informații publice produse sau gestionate de
către acestea. Informațiile pot fi solicitate atât verbal, cât şi în scris, iar
autoritatea este obligată să răspundă pe loc sau în termen de 10 zile lucrătoare
de la depunerea cererii sau în 30 de zile dacă informația cerută este complexă
şi necesită o durată mai mare de timp. 4

Bibliografie
2
http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/195_2001.php .
3
http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/52_2003.php .
4
http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/544_2001.php .

5
1. https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14345
2. http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/195_2001.php.
3. http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/52_2003.php.
4. http://legislatie.resurse‐pentru‐democratie.org/544_2001.php.
5. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/234020
6. Boboc, I., Managementul Organizațiilor Non-Profit, Editura Didactică și
Pedagocică, București, 2004
7. https://ro.m.wikipedia.org;
8. https://contabilul.manager.ro
9. https://ro.scribd.com