Ion

De Liviu Rebreanu
Romanul a fost publicat în anul 1920, după o lungă perioadă
de elaborare (1913-1920). Este roman social, realist, modern,
obiectiv.
Este roman social și realist datorită prezentării lumii din viața
satului (,,Bocotoni’’ ; ,,sarantoci’’ ; ,,preot’’ ; ,,învățător’’;
,,reprezentanți ai autorităților austro-ungare’’). Este
prezentată realitatea socială, economica, politică și
educatională din satul ardelenesc al sec 20. De asemenea
sunt descrise obiceiurile și tradițiile populare sau evenimente
importante din viața oamenilor: hora; sfințirea bisericii;
nașterea; nunta; moartea. Este evidențiată implicarea
instituțiilor stat (școală, biserică, judecătorie) în relațiile
dintre oameni. Fiind roman social si realist stă în centru
familia (se prezintă familia învățătorului Herdelea; familia
Bulbuc; familia lui Vasile Baciu; familia Glanetașului). În
fiecare familie se evidențiază destine umane individuale:
• Ion • Ana • George • Florica • Titu Herdelea
Scriitorul a fost mișcat de diferite întamplări din viața sa, pe
care le-a trăit sau despre care aceasta a auzit/pe care le-a
văzut, și care alcătuiesc geneza romanului. Unul dintre cele
mai remarcante momente care poate descrie prima parte a
romanului este sărutarea pământului de către un țăran, fapt
ce l-a impresionat pe scriitor și care a devenit un element
central în ceea ce privește caracterul personajului principal.
Un alt element important al genezei îl reprezintă data când
sora lui Liviu Rebreanu, Livia, i-a povestit că o fată dintr-o
familie prosperă din punct de vedere financiar din satul natal
a rămas însărcinată cu un tânăr într-o situație financiară
precară, și a fost bătută cu bestialitate de tatăl acesteia.
Cu toate acestea copilăria acestuia a jucat un rol bine definit
în ceea ce privește perspectiva lăsată de roman din punct de
vedere social a satului ardelenesc de la începutul sec 20,
acesta copilărind într-un sat ardelenesc si observând
mentalitățile și obiceiurile țăranilor, viața lor dificilă și
complexă din cauza ocupației imperiului austro-ungar.
Dar dintre toate, discuția cu un tânăr vrednic, muncitor pe
nume Ion Boldejor al Glanetașului care nu avea pământ și
pronunța acest cuvânt cu atâta sete, lăcomie, pasiune, parcă
ar fi vorba d eo ființă vie si adorată a fost evenimentul ce a
cioplit caracterul si motivația precum si povestea
protagonistului romanului care are același nume precum
săteanul de la care Liviu Rebreanu a înțeles ce reprezintă de
fapt aceast așa-zis ,,pământ’’.
Tema romanului este prezentare problematică a pământului
în condițiile satului ardelean de la începutul secolului 20.
Este prezentată intensa povară a lipsei pământului a unui
țăran într-o situație financiară precară precum si lupta pentru
obtinerea acestuia si consecințele faptelor sale
Tema centală, pământul este dublată de tema iubirii, astfel
încât în plan simbolic destinul protagonistului se plasează pe
2 coordonate: Eros(iubire) si Tanatos ( pământ) .
Dorința de a avea pământ pornește de la ideea că aceasta
oferea statutul în societate, motiv pentru care, Ion, se
căsătorește cu Ana care provenea dintr-o familie înstărită,
deși flacările inimii acestuia erau aprinse doar de Florica, dar
care era într-o situație la fel de precară din punct de vedere
financiar precum el. Ion nu-și vede viitorul alături de Ana, nu
o poate vedea drept a sa soție, nu se regăsește în ea și nu
recunoaște ceea ce au drept o familie, aceasta văzând-o doar
drept o treaptă importantă în atingerea idealului
său(pământul), respectiv ascensiunea sa socială si financiară.
Titlul romanului este dat de către protagonist, eponim, si
sugerează caracterul comun al numelui propriu, Ion.
Ion reprezintă colectivul țărănimii din care acesta face parte.
Reperele spațiale si temporale sunt reprezentate de către
satul transilvănean Pripas, la sfârșitul sec 20.
Relația dintre incipit si final este ilustrată prin tehnica
circulară, în urma căreia se identifică o simetrie între incipit si
final, realizată prin descrierea drumului, care este un motiv al
vieții. Acesta își urmează cursul și după deznodământul tragic.
Drumul este personificat, iar prin intermediul verbelor acesta
este descris drept un drum care: se desprinde, urcă, aleargă,
semnificând destinul unor oameni.
Descrierea inițială a drumului introduce cititorul în viața
satului ardelenesc în cadrul începutului secolului 20 prin
aspecte etnografice(hora) și sociale(relațiile dintre oameni).
Îndetalierea caselor ilustrează condiția socială a locuitorilor.
Crucea strâmbă de la intrarea în sat, cu un Hristos de tinichea
ruginită, anticipează destinul tragic al personajelor.
Descrierea finală introduce o încheiere simetrică, căci, drumul
șoseaua își va continua cursul. Astfel prin șosea trebuie să
întelegem viața sătenilor.
 Romanul se sfârșește cu sfințirea bisericii construită de
preotul Belciug, și cu descrierea drumului care iese din satul
pripas.
Romanul este alcatuit din 13 capitole, nr ce anticipă sfârșitul
tragic al personajelor, și structurat în două părți: glasul
pământului, respectiv glasul iubirii .
Titlurile celor 13 capitole(nr nefast/ghinionist) sunt sugestive:
•Începutul •Zvârcolirea •iubirea •nunta •copilul •sfârșitul
Cu ajutorul tehnicii planurilor paralele ne sunt prezentate
doua perspective distincte prin care sunt ilustrate: viața
țărănimii și cea a intelectualității. Trecerea de la un plan la
altul se realizează prin alternanță, iar faptele sunt redate prin
înlănțuire(respectarea cronologiei) faptelor. Cele doua planuri
se interferează( hotărârea lui Ion de a o lăsa pe Ana
însărcinată este determinată de o vorbă aruncată de Titu
Herdelea privind căsătoria cu Ana:,,dacă nu vrea sa ți-o dea
de bună voie, trbuie să-l silești’’). Pe de altă parte remarcăm o
tehnică a contrapunctului: nunta Anei si nunta Laurei.
Conflictul centralizat constă în lupta pentru pământ.
În satul tradițional pământul reprezintă averea si totodată
constituie dreptul indivizilor de a fi respectați în comunitate.
Drama lui Ion este generalizarea dramei fiecarui țăran într-o
situație financiară precară sau cel puțin instabilă. Mândru și
orgolios, conștient de calitățile sale, nu-și acceptă condiția,
fiind pus în situația de a o sili pe Ana să se căsătorească cu el,
prefăcându-se ca o iubește, deși sentimentul de dragoste îl
trăiește doar pentru Florica. Conflictul exterior are loc între
Ion si George la început pentru Ana, apoi pentru Florica.
De asemenea se observă conflictul dintre Ion și Vasile Baciu,
tatăl Anei care dorește ca fata sa să se căsătoreasca cu un
țăran înstărit. Conflictul național este prezentat în planul
intelectualității, căci învățătorul intră în conflict cu preotul
satului deoarece nu a respectat legile impuse de imperiul
austro-ungar. Se remarcă și un conflict tragic între om si
pământ . Destinul personajului principal nu este influențat de
relațiile cu oamenii, ci de relația aceastuia cu pământul și de
dorința de a avea pământ. Astfel personajului îi este sortit să
se întoarcă în locul din care s-a născut. În relația sa cu
pământul, Ion consideră acest element primordial mai
important decât o mamă sau o ibovnică.
Subiectul romanului debutează cu prezentarea
personajelor, a spațiului și a timpului în care se desfășoară
acțiunea, care începe într-o zi de Duminică cu o horă ce are
loc în curtea Teodosiei, văduva lui Maxim Oprea.
Sunt prezentate principalele personaje și jocul cu pașii
specifici.
În centrul adunării stăteau dansatorii iar dansul acestora,
someșeana reprezintă o pagină memorabilă datorită pașilor
specifici realizați de oamenii îmbrăcați în haine de sarbătoare
ce alcătuiesc portul tradițional.
Așezarea oamenilor este realizată în funcție de relațiile
sociale, scena horei fiind reprezentativă pentru acest roman.
Țăranii fruntași, primarul și chiaburii(cei care aveau
pământ) stăteau separat de țăranii mijlocași, așezați pe prispă
discutând despre pământ. În satul tradițional lipsa
pământului este echivalentă cu lipsa demnității umane.
 Fetele nepoftite la horă privesc de pe margine iar
mamele si babele discută despre gospodărie . Copiii se
amestecă printre adulți.
Intelectualii satului, preotul Belciug și învățătorul Herdelea,
vin să privească ,,petrecerea poporului’’ fără a se amesteca în
joc.
Hora reprezintă întemeierea familiilor.
De aceea hotărârea lui Ion de a o invita la dans pe Ana cea
înstărită, deși o iubește pe Florica cea într-o situație
financiară precară stârnește furia lui Vasile Baciu care îl
numește ,,hoț’’ și ,,tâlhar’’ deoarece ,,sărăntocul vrea să îi ia
fata promisă altui țăran’’.
Faptul că îl face de rușine în fața întregului sat stârnește
dorința de răzbunare a flăcăului, care pune la cale planul de a
o lăsa însărcinată intrând astfel în posesia pământului.
După horă, băieții merg la cârciumă, iar Ion și George se vor
certa aparent pentru plata lăutarilor, de fapt pentru cine îi va
cere mâna Anei. Câștigător va fi Ion care-l lovește pe George
cu parul. Această scenă a bătăii dintre cei doi feciori este
simetrică cu cea de la final în care George îl omoară pe Ion,
lovindu-l cu sapa. Scena ilustrează dorința de răzbunare și
ambiția personajului de a obține ceea ce și-a propus. Astfel
Ion va da dovadă de viclenie și o va lăsa însărcinată pe
Ana,obligându-l pe Vasile Baciu să accepte căsătoria. Și acesta
este un moment semnificativ deoarece Ion dă dovadă de
naivitate acceptând să aibe loc nunta fără să ceară în schimb
documente pentru pământ.
Astfel după ce are loc nunta Ion se vede obligat să o ia acasă
pe Ana, dar fără sa primească pământul promis.
Încep bătăile Anei, atât acasă la Ion ( acesta vede în Ana
doar pământul dorit), cât si acasă la Vasile Baciu (care se
răzbuna pentru faptul ca Ana nu îl ascultase). Ana naște un
băiețel , Petrișor , băiețelul reprezintă pentru el garanția
păstrării pământului, mai ales după ce Vasile Baciu îi va face
într-un final acte. Cu toate acestea Ana se simte nefericită și
decide să se omoare spânzurându-se. Gestul Anei nu îl
sensibilizează pe Ion deoarece pentru el soția sa reprezintă
doar un impediment în cucerirea Floricăi.
Este trimis la închisoare pentru doua saptămâni, timp în care
Petrișor se îmbolnăvește(deoarece părinții lui Ion nu îl îngijesc
corespunzător) și astfel tatăl se îngrijorează în legătura cu
faptul că va pierde averea. Numai ca este informat că el
rămâne moștenitorul legal. Din acest moment începe obsesia
lui Ion față de Florica și încercarea sa de a o cuceri deși între
timp se căsatorise cu George. Astfel într-o noapte, Ion intră în
curtea Floricăi știind că George este plecat la adunat de
lemne, numai ca George presimțea că cei doi se văd pe
ascuns, așa că se întoarce acasă. Auzind zgomote în curte,
George iese și îl lovește cu sapa pe Ion, omorându-l. Astfel
fiecare personaj este pedepsit în funcție de greșelile pe care
le-a făcut: Ana moare, Ion este omorât, Florica rămâne
singură iar George va intra la pușcărie
În planul intelectualității satului, conflictul are loc între
învățătorul Herdelea si preotul Belciug. Învățătorul are o
familie, o soție, doua fete de măritat ( Laura si Ghighi) și un
băiat poet si visitor, Titu. Casa este construită pe pământul
bisericii și de aceea conflictul este defavorbail pentru
învățător, care poate fi oricând izgonit din locuință .
 Cele doua fete ale învățătorului nu au zestre și de aceea,
acesta încearcă să le mărite cu orice băiat nu are această
pretenție. Mărturisirea lui Ion despre faptul ca învățătorul i-a
scris ,,jalba’’(petiția) îi va aduce mai multe neplăceri și îl va
obliga sa voteze cu un candidat maghiar, ceea ce va da
naștere unor probleme de conștiință națională, acest
compromis va fi inutil deoarece învățătorul va fi suspendat
din funcție, intrând în conflict cu autoritățile austro-ungare.
Preotul Belciug este un caracter puternic. Rămas văduv din
primul an de căsătorie se dedica total comunității
Visul său de a construi o biserică nouă în sat este urmărit cu
tenacitate, iar romanul se incheie cu sărbătoarea prilejuită de
sfințirea bisericii.
Personajele romanului sunt tipice, ele nu reprezintă
indivizi cu viață unică. Ion este personajul principal, titular,
dominând întreaga lume care se desfășoară. Celelalte
personaje, Ana, Florica, George, Vasile Baciu gravitează în
jurul său, scoțându-i în evidență trăsăturile. Este un personaj
cu insușiri contradictorii: viclenie și naivitate, gingășie și
brutalitate, insistență și cinism(indiferență/ironie). Este
personaj realist, tipic pentru o categorie socială: tăranul sărac
care dorește cu orice preț pământ.
În opinia mea, Ion este un roman realist și social în care
evenimentele sunt prezentate într-un mod verosimil(real),
protagonistul reprezentând tipologia personajului sărac și
dornic de pământ.
În concluzie, Ion reprezintă destinul unui personaj care
acționează liber, manifestând tensiuni dramatice . Este un
roman obiectiv și realist care deschide seria romanelor
interbelice.