Sunteți pe pagina 1din 4

Eseu Aspecte generale despre economia sociala

Economia sociala s-a format ca stiinta in decursul unui lung proces istoric , oferind un cadru adecvat combatantilor in dorinta lor de a introduce omul ca finalitate e economiei. Economia sociala este o abordare mai umana a problemelor si faptelor economice si constituie un tip aparte de economie care impleteste in mod original, dar in acelasi timp si eficient, libertatea pietei cu normalitatea sociala, in beneficiul intregii societatii. Are ca tel principal asigurarea unei existente demne,onorabile, pentru fiecare membru al societatii, fie ca este apt de munca sau nu, fie ca este tanar sau batran, fie ca este sanatos sau bolnav. In mod descriptiv, economia sociala cuprinde organizatii cum sunt cooperativele, asociatiile, si societatile de ajutor reciproc, iar in mod teoretic, combina o stare de spirit, in care intreprinderile economiei sociale functioneaza in mod democratic. Asociatiile si societatile de ajutor reciproc sunt grupuri de persoane al caror angajament se traduce financiar printr-o cotizatie. Cooperativele sunt societati de capitaluri constituite prin reuniunea partilor sociale sau ale actiunilor detinute de asociati si reunite intr-un capital social.

Caracteristicile economiei sociale : Se bazeaza pe principiile solidaritatii si a implicarii individuale in procesul cetateniei active; Genereaza slujbe de buna calitate si un nivel de viata mai bun;

Ofera un cadru care sa permita aparitia unor noi intreprinderi si unor noi forme de munca; Joaca un rol important in dezvoltarea locala; Este responsabila social; Este un factor de democratie; Contribuie la stabilitatea pietelor economice; Este formatoare de noi mentalitati care sa contribuie la atingerea unor constiinte sociale de ordin superior; Corespund prioritatilor Uniunii Europene si ale obiectivelor strategice : coeziune sociala, lupta impotriva saraciei, o buna guvernare, dezvoltare durabila. Intreprinderile sunt deosebit de active in anumite domenii cum ar fi: protectia sociala, serviciile sociale, sanatatea, bancile, asigurarile, productia Agricola, educatie si formare, cultura, sport si activitati recreative. Aceasta pare sa

reprezinte una din solutiile cele mai vehiculate datorita capacitatii sale de a crea si a asigura locuri de munca. Ofera un mod de dezvoltare a afacerilor bazat pe principiile echitatii, responsabilitatii sociale si transparentei, care incurajeaza participarea democratica la luarea deciziilor. De asemenea, sunt implicate in activitati care: asigura realizarea infrastructurii si a serviciilor necesare pentru a le fi mai usor altora sa infiinteze intreprinderi mici sau sa inceapa proiecte generatoare de venit pentru comunitatile locale; asigura servicii comunitare si comerciale care sa satisafaca necesitatile locale cele mai importante si mai urgente; se angajeaza in activitatile de comert din care sectorul privat s-a retras ca urmare a faptului ca nu era destul de profitabil; actioneaza sa furnizeze unele dintre serviciile care in trecut erau asigurate de sectorul public;

actioneaza intens pentru a crea locuri de munca mai ales pentru persoanele care sunt slab calificate sau pentru persoanele cu handicap; foloseste resursele umane disponibile pe plan local pentru a dezvolta proiecte locale. Formele legale ale ecomomiei sociale pot sa varieze de la o tara la alta. Aceste intreprinderi se disting fata de companiile bazate pe capital prin urmatoarele : Suprematia individului si a obiectivelor sociale in fata capitalului; Calitatea de membru voluntara si deschisa; Controlul democratic exercitat de catre membrii; Apararea si aplicarea principiului solidaritatii si responsabilitatii; Management autonom si independent fata de autoritatile publice; Surplusul este pentru a contribui la obiectivele de dezvoltare durabila, servicii de interes pentru membrii sau servicii de interes general. Economia sociala creeaza un mediu mai sigur decat o face munca independent obisnuita. Intreprinderile sociale permit cetatenilor obisnuiti sa-si coordoneze aptitudinile si resursele. Acestea recunosc competentele, capitalul si munca unui numar mare de indivizi si pot astel sa dobandeasca dimensiuni care le permit sa fie competitive in materie de productie de bunuri si de oferte de servicii. Economia sociala cuprinde doua sub-sectoare : cel commercial care se refera la afaceri si cel necomercial, obiectivele fiind : ocuparea fortei de munca, dezvoltarea serviciilor sociale si consolidarea coeziunii sociale. Se incadreaza in orientarile majore ale politicii publice, atat politici sociale de incluziune sociala si de insertie pe piata muncii,cat si politici de dezvoltare locala si creare de locuri de munca. Poate functiona sub diferite forme de organizare: organizatiile

voluntare, grupurile de intrajutorare ale cetatenilor, structuri publice sociale, organizatii cooperatiste, noi forme de organizatii non-profit, fundatii de caritate. Economia sociala include si organizatiile nonprofit voluntare, furnizoare de servicii necomerciale pentru gospodarii. Promoveaza initiative pentru afaceri bazate pe solidaritate reciproca, pe baza unui sistem de valori. Nu considera persoanele defavorizate beneficiari pasivi ai filantropiei sociale, ci protagonistii activi ai destinului lor. Sectorul economiei sociale in general si cel al intreprindelor s-a dezvoltat in Europa in ultimii 20 ani. Dezvoltarile din domeniul economic si social au facut loc unui alt tip de economie, situate intre sectorul privat si cel public. Formele economiei sociale joaca un rol important in rezolvarea problemelor economice si sociale, furnizand o oferta de activitati si servicii a caror cerere nu este acoperita adecvat de entitati private sau publice, Economia sociala a devenit un important generator de locuri de munca in Europa Crearea locurilor de munca este o consecinta a obiectivului specific al intreprinderilor sociale, acela de a promova incluziunea sociala a grupurilor aflate in dificultate prin cresterea oportunitatilor de angajare. De asemenea, nu trebuie sa ignoram cel de al doilea rol major al intreprinderilor sociale, oferirea de servicii personalizate, asigurand tranzitia acestei categorii de persoane de la o stare de vulnerabilitate la o piata a muncii normale.