Capitolul III

FORȚA DE MUNCĂ ÎN MEDIUL RURAL

Obiective:
⇒ definirea pieței forței de muncă;
⇒ utilizarea unor indicatori specifici pieței forței de muncă: populația
activă, populația ocupată, șomaj, rata de activitate, rata de ocupare,
rata șomajului;
⇒ definirea noțiunii de statut profesional;
⇒ identificarea oportunităților de ocupare în mediul rural;
⇒ descrierea corelației dintre dezvoltarea antreprenoriatului în mediul
rural și creșterea ocupării populației rurale.

3.1. Noțiuni cheie privind forța de muncă

Piața forței de muncă desemnează locul de întâlnire a ofertei și a

cererii forței de muncă. Oferta este reprezentată de salariați și de persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă, iar cererea este reprezentată de nevoile
agenților economici. În opinia economiștilor neoclasici, munca este
considerată un bun oarecare, ce urmează legile cererii și ale ofertei și se
ajustează în funcție de cantitate și preț. Astfel, piața dictează cantitatea de
muncă și nivelul de remunerare, cu excepția situației în care acestea sunt
fixate de către stat. Piața forței de muncă este rareori echilibrată (oferta egală
cu cererea). O ocupare perfectă ar presupune absența șomajului. Teoretic, o
scădere a salariilor ar trebui să determine o creștere a cererii din partea
angajatorilor și o scădere a ofertei salariaților, realizându-se astfel echilibrul
pieței. Economiștii keynesieni consideră că o scădere a salariilor are drept
consecință scăderea cererii, deci a nevoilor de producție, neexistând un
mecanism de reglare a pieței forței de muncă.
Principalii actori întâlniți pe piața forței de muncă pot fi împărțiți în
următoarele categorii1 (fig. 1):

1
Cismaș Laura, Macroeconomie, note de curs, http://www.feaa.uvt.ro, ultima accesare iulie,
2013

27
 Fig. 1: Actorii prezenți pe piața forței de muncă

Deciziile ofertanților de forță de muncă sunt influențate de următorii

factori: nivelul salariului, dorința de a munci, condițiile de muncă, sistemul
de protecție socială. Cererea de forță de muncă este influențată la rândul ei
de cererea pentru bunuri și servicii, de productivitatea muncii, de costurile
privind salarizarea și de situația economică a țării respective.
Piața forței de muncă se caracterizează cu ajutorul unor indicatori
specifici (fig. 2) , definiți de Institutul Național de Statistică astfel1:
1. Populația activă = populația ocupată + șomerii BIM. Este compusă
din populația cu vârstă de 15 ani și peste, disponibilă pentru a
produce bunuri și servicii.
2. Populația ocupată = acea categorie a populației cu vârstă de 15 ani și
peste care "a desfășurat o activitate economică producătoare de
bunuri sau servicii, de cel puțin o oră în perioada de referință (o
săptămână) în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii,
plată în natură sau alte beneficii" 1.
3. Șomerii BIM* = acea categorie a populației, formată din indivizi cu
vârste cuprinse între 15-64 de ani, care, în perioada de referință
îndeplinesc concomitent următoarele criterii: nu au un loc de muncă,
sunt disponibili să ocupe un loc de muncă imediat, caută în mod activ
1
Institutul Național de Statistică, Piața forței de muncă,
http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/03/03%20Piata%20fortei%20de%20munca
_ro.pdf, ultima accesare iulie 2013
* conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii

28
 un loc de muncă. O persoană care satisface primele două condiții,
fără a o satisface și pe a treia face parte din categoria populației
inactive.

4. Rata de activitate = Populația activă/Populația totală *100

Acest indicator ia în calcul populația în vârstă de 15-64 de ani.

5. Rata de ocupare = Populația ocupată/Populația totală *100

Acest indicator ia, de asemenea, în calcul populația în vârstă de 15-64

de ani.

6. Rata șomajului BIM = Numărul șomerilor BIM/Pop. activă *100

Acest indicator ia în calcul populația în vârstă de 15-64 de ani.

Fig. 2: Indicatori ce caracterizează piața forței de muncă

29
 Statutul profesional reprezintă situația unei persoane ocupate, în
raport cu modalitatea în care desfășoară activități aducătoare de venituri:
salariat, patron, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat,
membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative non agricole.
Caracteristicile fiecărei categorii amintite sunt următoarele:

a. Salariat (fig. 3):

Fig. 3: Caracteristici ale statutului de salariat

b. Patron (fig. 4):

Fig. 4: Caracteristici ale statutului de patron

c. Lucrător pe cont propriu (fig. 5):

Fig. 5: Caracteristici ale statutului de lucrător pe cont propriu

d. Lucrător familial neremunerat (fig. 6):

Fig.6: Caracteristici ale lucrătorului familial neremunerat

30
 e. Membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative
neagricole (fig. 7)

Fig. 7: Caracteristici ale membrului societății agricole sau cooperativei agricole

3.2. Forța de muncă în regiunile rurale ale Uniunii Europene

Începând cu anul 2000, ponderea populației active în totalul

populației Uniunii Europene a crescut de la 68,6% la 71,2% în anul 2011,
existând decalaje atât între țările membre, cât și între categoriile de regiuni
(fig. 8).

Fig. 8: Ponderea populației active în țările membre ale UE, la nivelul anului
2011, după tipologia urban-rurală
Sursa: Eurostat, 2013, Focus on rural development: tables and figures,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Rural_development_statistic
s_by_urban-rural_typology#Employment_in_rural_areas, ultima accesare august, 2013

Rata de activitate se menține ridicată în rândul bărbaților (77,6%) și a

celor cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani (85%). Rata de ocupare a atins
nivelul de 70,1% în anul 2011 pentru bărbați și de 58,5% pentru femei.
Nivelul de educație reprezintă un factor cheie în găsirea unui loc de muncă,
determinând o rată de ocupare mai ridicată în cazul persoanelor cu studii

31
superioare (83,7%), comparativ cu persoanele cu studii medii (73,1%) sau
gimnaziale (53,5%)1.
În multe din regiunile rurale ale Uniunii Europene, rata de ocupare
este mai scăzută comparativ cu regiunile intermediare și cele urbane (fig. 9).
În anul 2010, rata de ocupare din regiunile rurale a atins nivelul ratei de
ocupare a regiunilor urbane (62,5%) din anul 2000. Există întârzieri în
eliminarea decalajelor dintre aceste regiuni, datorate unor evenimente
imprevizibile, cum ar fi criza economică. În cel puțin jumătate dintre statele
membre ale UE 27, se observă un trend descendent în privința ocupării în
zonele rurale. În anul 2011, rata de ocupare era încă scăzută, în special în
regiuni rurale din Ungaria (59,6%), Bulgaria (60,7%), Italia (60,7%),
România (61,4%) și Grecia (61,4%). Alte cinci țări (Slovacia, Lituania,
Letonia, Spania, Irlanda) au avut o rată de ocupare în regiunile rurale sub
pragul de 65%. Cele mai ridicate procente în privința ocupării se întâlnesc în
Suedia (79,6%), Austria (76,7%), Danemarca (75,1%) și Olanda (74,4%).

Fig. 9: Rata de ocupare în țările membre ale UE, la nivelul anului 2011, după
tipologia urban-rurală
Sursa: Eurostat, 2013, Focus on rural development: tables and figures,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Rural_development_statistic
s_by_urban-rural_typology#Employment_in_rural_areas, ultima accesare august, 2013

1
Eurostat, European social statistics, ediția 2013,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-FP-13-001/EN/KS-FP-13-001-
EN.PDF, ultima accesare august, 2013

32
 Tabelul 1
Ocuparea în regiunile predominant rurale ale UE 27, pe sectoare de
activitate, 2009 (%)
Regiuni rurale cu cea Regiuni rurale
Agricultură, mai mare pondere a cu cea mai mare
Silvicultură, Industrie Construcții Servicii ocupării în pondere a
Pescuit agricultură, ocupării în
silvicultură, pescuit servicii
EU-27 : : : : Ialomiţa El Hierro
Belgia 4.7 13.4 8.5 73.5 Arr. Diksmuide Arr. Arlon
Bulgaria 30.7 23.6 5.3 40.5 Silistra Vidin
Republica 5.5 31.6 8.9 53.9 Kraj Vysočina Olomoucký kraj
Cehă
Danemarca 4.6 16.8 8.1 70.5 Bornholm Bornholm
Germania : : : :
Estonia 7.6 22.9 10.1 59.3 Kesk-Eesti Lõuna-Eesti
Irlanda 7.2 15.4 9.5 67.8 South-East South-West
Grecia 22.8 10.7 8.0 58.6 Rodopi Dodekanisos
Spania 8.6 12.1 11.1 68.2 Lugo El Hierro
Franța 5.2 16.8 7.7 70.3 Gers Hautes-Alpes
Italia : : : :
Cipru - - - -
Letonia 15.3 15.5 8.0 61.3 Vidzeme Latgale
Lituania 15.8 18.9 9.0 56.3 Tauragės apskritis Panevėžio
apskritis
Luxemburg - - - -
Ungaria 11.2 29.3 7.2 52.3 Békés Szabolcs-
Szatmár-Bereg
Malta - - - -
Olanda 4.1 21.1 6.7 68.1 Zeeuwsch-Vlaanderen Zeeuwsch-
Vlaanderen
Austria 11.7 20.1 8.2 59.9 Oststeiermark Sankt Pölten
Polonia 27.0 21.1 7.4 44.5 Łomżyński Stargardzki
Portugalia 23.4 14.4 9.9 52.3 Alto Trás-os-Montes Região
Autónoma dos
Açores
România 39.0 22.0 6.3 32.7 Ialomiţa Mureş
Slovenia 12.5 28.0 9.1 50.5 Pomurska Podravska
Slovacia 4.8 25.5 9.5 60.2 Nitriansky kraj Banskobystrický
kraj
Finlanda 8.5 18.8 7.5 65.2 Etelä-Pohjanmaa Åland
Suedia 3.3 14.9 7.1 74.7 Kronobergs län Jämtlands län
Regatul Unit 6.9 11.6 9.2 72.4 Orkney Islands Eilean Siar
al Marii (Western Isles)
Britanii
Sursa: Eurostat, 2013, Focus on rural development: tables and figures,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Rural_development_statistic
s_by_urban-rural_typology#Employment_in_rural_areas, ultima accesare august, 2013

33
 Populația rurală ocupată a UE 27 este repartizată pe principalele
sectoare ale economiei, respectiv: agricultură, industrie, construcții și servicii
(tabelul 1). Există țări în care populația rurală ocupată în agricultură
deține o pondere semnificativă, de aproximativ o treime în totalul populației
ocupate: Bulgaria (30,7%), Polonia (27%). În România, procentul este chiar
mai ridicat (39%), județul Ialomița situându-se în topul regiunilor rurale cu
cea mai mare pondere a ocupării în agricultură, silvicultură, pescuit.
În ceea ce privește sectorul serviciilor, există decalaje accentuate
între țările din nordul și sudul Europei. În topul regiunilor rurale cu cea mai
mare rată a ocupării în sectorul serviciilor se regăsesc cele din Belgia
(73,5%), Danemarca (70,5%), Franța (70,3%), Suedia (74,7%) și Regatul
Unit al Marii Britanii (72,4%). În țările în care rata ocupării în sectorul
primar este ridicată, ocuparea în sectorul terțiar este scăzută (Bulgaria,
Polonia, România).
În anul 2010, populația din UE 27 ocupată în agricultură era de
aproximativ 25 milioane persoane, acestea lucrând în majoritate part time sau
sezonier. Numărul persoanelor ocupate în agricultură în anul 2012 era cu
aproximativ 25% mai mic decât în urmă cu zece ani, diminuarea realizându-
se în medie cu 2,9% pe an. Cea mai mare scădere a populației ocupate în
agricultură s-a înregistrat în Slovacia (58,9%) și Estonia (56,2%). O
diminuare mai redusă (de aproximativ 30%) a putut fi observată în Bulgaria,
Letonia, România, Republica Cehă, Ungaria, Suedia, Grecia, Danemarca și
Norvegia. Singurele țări care au raportat o creștere a populației ocupate în
agricultură în perioada menționată au fost Malta (14%) și Irlanda (4,6%).1
Îmbătrânirea populației Uniunii Europene are consecințe negative
asupra forței de muncă ocupate în agricultură în regiunile rurale. Scăderea
populației tinere ocupate în agricultură va avea consecințe negative pentru
generațiile care vor urma. La nivelul statelor membre, cei mai tineri fermieri
se regăsesc în Polonia, Republica Cehă, Finlanda, Belgia și Franța.
Calificarea și dezvoltarea competențelor sunt factori cheie pentru
obținerea performanțelor în agricultură. Cu toate că multe dintre acestea sunt
dobândite din experiența practică, educația formală și pre-calificarea joacă
un rol semnificativ în luarea deciziilor de către fermieri. În regiunile rurale
europene, ponderea fermierilor care au beneficiat de cursuri de formare
profesională este, în medie, scăzută (aproximativ 26%). Există țări în care
ponderea fermierilor care au urmat astfel de cursuri este foarte ridicată
(Olanda, Franța, Belgia, Danemarca) și țări în care nivelul de formare

1
Eurostat, Rural development statistics by urban-rural typology,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Rural_development_statistics
_by_urban-rural_typology#Employment_in_rural_areas, ultima accesare august 2013

34
profesională a fermierilor din mediul rural este extrem de scăzut (Bulgaria,
Grecia, Spania, Portugalia, Italia și România).
În anul 2010, rata șomajului a atins procentul de 10% în Uniunea
Europeană, numărul șomerilor ajungând la aproximativ 23 milioane
persoane. În regiunile rurale ale UE 27 existau aproximativ 4,9 milioane
șomeri, ceea ce reprezenta 9% din populația totală activă de la acea vreme.
Cu toate că în perioada 2000-2008, rata șomajului a scăzut în regiunile
rurale, impactul crizei economice s-a resimțit și în aceste regiuni, cu o
intensitate mai mică comparativ cu regiunile urbane. Astfel, în regiunile
predominant rurale, nivelul ratei șomajului a crescut cu 2 puncte procentuale,
în timp ce în regiunile predominant urbane cu 3 puncte procentuale,
reducându-se astfel decalajul dintre cele două medii de rezidență.
În anul 2011, cele mai mari valori ale ratei șomajului din regiunile
predominant rurale se întâlneau în Spania (16,2%), Lituania (15,6%), Grecia
(14,5%), Letonia (14,3%), Irlanda (13,3%) și Slovacia (12,8%), iar cele mai
scăzute în Austria (2,9%), Olanda (3,4%) și Suedia (4,9%) (fig.10).

Fig. 10: Rata șomajului în țările membre ale UE, la nivelul anului 2011, după
tipologia urban-rurală
Sursa: Eurostat, 2013, Focus on rural development: tables and figures,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Rural_development_statistic
s_by_urban-rural_typology#Employment_in_rural_areas, ultima accesare august, 2013

35
 Rata șomajului feminin în regiunile rurale ale UE 27 este mai
ridicată comparativ cu rata șomajului masculin. În ultimii 15 ani nu s-au
înregistrat progrese în ceea ce privește reducerea acestor diferențe. Decalaje
în ceea ce privește rata șomajului feminin se înregistrează și între regiunile
rurale și cele urbane. Dacă în cazul bărbaților, diferențele de la rural la urban
sunt reduse, în cazul femeilor acestea s-au menținut constante în timp (de
aproximativ 4 puncte procentuale). Câteva din motivele pentru care rata
șomajului feminin este mai ridicată în regiunile rurale sunt: lipsa serviciilor
de îngrijire a copiilor, lipsa facilităților de transport, inaccesibilitatea
cursurilor de formare profesională, responsabilitățile multiple ale femeilor în
cadrul gospodăriei.
Șomajul în rândul tinerilor este o altă problemă a regiunilor rurale,
datorată lipsei de experiență și inaccesibilității la infrastructura de educație,
precum și la tehnologia informației și a comunicării (TIC). Una dintre cele
mai vulnerabile categorii este reprezentată de către tinerii cu vârste cuprinse
între 15 și 25 de ani (cei care sunt în căutarea primului loc de muncă).
Începând cu anul 2004, situația șomajului în rândul tinerilor din mediul rural
este în declin. Astfel, în anul 2008, rata șomajului era de 7,7% pentru
categoria de vârstă 15-25 ani, comparativ cu 6,7% pentru categoria 25 ani și
peste.
Comisia Europeană a adoptat în anul 2006 documentul intitulat
„Employment in rural areas: closing the jobs gap”1, prin care identifică
problemele cu care se confruntă zonele rurale în termeni de ocupare: trendul
demografic negativ, diminuarea populației tinere, slaba diversificare a
economiei rurale, lipsa infrastructurii, inaccesibilitatea unor servicii
(Internet), lipsa cunoștințelor și a competențelor, slaba dezvoltare a
antreprenoriatului.
Creșterea ratei ocupării este un obiectiv fundamental al Strategiei
Europa 2020, urmărindu-se în acest fel reducerea sărăciei și creșterea
coeziunii economice, sociale și teritoriale. Atingerea unui prag de 75%
pentru populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani este un obiectiv
dificil de atins. Zonele rurale generează 22% din locurile de muncă ale
UE27, dar rata ocupării este, după cum s-a putut observa, scăzută în aceste
regiuni, mai ales în rândul tinerilor, femeilor și a persoanelor fără calificare.
Unele țări precum Olanda, Suedia, Danemarca, Germania și Austria sunt
aproape de atingerea acestui obiectiv, în timp ce altele sunt încă departe. În
aceste regiuni va fi nevoie de eforturi suplimentare pentru atingerea
obiectivelor stabilite în cadrul Strategiei Europa 2020.

1
Comisia Europeana, 2006, Employment in rural areas: closing the jobs gap, http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0857:FIN:EN:PDF, ultima
accesare august 2013.

36
 3.3. Forța de muncă din spațiul rural românesc

Ocuparea forței de muncă în România rurală reprezintă o problemă

delicată, în condițiile în care marea majoritate a populației lucrează în
agricultură, iar veniturile obținute sunt modeste, incapabile să asigure un trai
decent pentru locuitorii acestor zone. Populația activă din mediul rural are de
înfruntat dificultăți mult mai mari în privința ocupării, comparativ cu
populația activă din mediul urban. Alternativele populației rurale sunt fie
acceptarea unor venituri mai modeste, fie migrarea în mediul urban sau în
străinătate în vederea căutării unui loc de muncă.
Numărul populației active din mediul urban s-a menținut relativ
constant în ultimii 15 ani, în timp ce populația activă din mediul rural s-a
diminuat de la 5 882 395 la 4 410 994 persoane (fig. 11). Această scădere a
fost determinată de faptul că majoritatea tinerilor nu se mai întorc în satul
natal după finalizarea studiilor la oraș, datorită lipsei oportunităților din
mediul rural sau incapacității de a valorifica resursele de care dispun.

Fig. 11: Evoluția numărului populației active în România pe medii de rezidență,

în perioada 1996-2012
Sursa:prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

Rata de activitate a populației a suferit modificări atât în mediul

rural, cât și în mediul urban (tabelul 2). Astfel, dacă în perioada 1996-2000,
rata de activitate din rural era mult superioară celei din urban (70,1% față de
60,2%), începând cu anul 2004, valorile sunt destul de apropiate între cele
două medii de rezidență. În anul 2012 se observă o valoare inferioară a ratei
de activitate în rural față de urban, pe fondul diminuării populației active din
acest mediu.

37
 Tabelul 2
Evoluția ratei de activitate în România, în perioada 1996-2012,
urban/rural (%)

1996 2000 2004 2008 2012

Urban 60.2 55.8 54 53.5 55.2
Rural 70.1 72.2 55.8 55.8 54.7
Sursa:prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

Evoluția populației ocupate în mediul rural este total diferită de cea

din mediul urban. Dacă în anul 1996, numărul populației ocupate din mediul
rural era superior celui din mediul urban, în anul 2012 populația ocupată din
urban o depășește cu mult pe cea din rural (fig. 12). Acest fenomen este o
consecință a slabei dezvoltări economice din mediul rural.

Fig. 12: Evoluția numărului populației ocupate în România pe medii de

rezidență, în perioada 1996-2012
Sursa:prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

Având în vedere obiectivele Strategiei Europa 2020 (atingerea unei

rate de ocupare naționale de 70% pentru populația cu vârste cuprinse între 20
și 64 de ani), România este la mare distanță de atingerea acestui obiectiv.
Doar la nivelul anului 2000, rata de ocupare din mediul rural a atins nivelul
de 70%, urmând ca aceasta să regreseze la 51,9% în anul 2012 (tabelul 3).

38
 Tabelul 3
Evoluția ratei de ocupare în România, în perioada 1996-2012,
urban/rural (%)

1996 2000 2004 2008 2012

Urban 54.7 49.6 48.9 49.9 50.4
Rural 67.2 70 52.3 53.2 51.9
Sursa: prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

În urmă cu 15 ani, rata cea mai mare a ocupării în mediul urban era
întâlnită la segmentul de vârstă 25-45 de ani, iar în mediul rural la segmentul
de 45 de ani și peste. Decalajele între cele două medii de rezidență în privința
ratei ocupării s-au atenuat, ajungându-se în prezent la o oarecare convergență
(cea mai mare rată a ocupării se întâlnește la segmentul de vârstă 25-45 de
ani). Din păcate, atât în mediul urban, cât și în cel rural scade ponderea
populației tinere ocupate (15-24 de ani). Această scădere denotă o lipsă de
corelare între nevoile pieței muncii și pregătirea profesională a tinerilor. Una
dintre cauzele slabei ocupări a tinerilor din mediul rural este și nivelul redus
de educație (fig. 13).

Fig. 13: Repartizarea populației tinere ocupate (15-24 ani) din mediul rural,
după ultima școală absolvită în anul 2010
Sursa: prelucrări proprii după date furnizate de Anuarul Statistic al României, 2011

39
 Față de grupa de vârstă 15-24 de ani, unde nivelul de educație este
foarte scăzut, la segmentul următor (25-34 de ani) situația se ameliorează, un
procent de 8% absolvind o școală postliceală sau superioară. Nivelul de
educație se corelează cu gradul de ocupare. Astfel, o educație scăzută
limitează șansele de găsire a unui loc de muncă.
La polul opus, ponderea populației ocupate de peste 65 de ani se
menține încă ridicată în mediul rural (aproximativ 10%).
Tabelul 4
Structura populaţiei ocupate din mediul rural, după statutul
profesional, 2010
Total 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65 de
populaţie ani ani ani ani ani ani şi
ocupată % % % % % peste
Statutul profesional
(mii %
persoane)
4 208 10.3 22.2 26.3 17.6 14.1 9.5
Salariat 1 502 9.4 28.6 35.6 19.6 6.7 0.1
Patron 26 2.0 26.7 36.6 24.6 9.8 0.3
Lucrător pe cont 1 555 4.0 15.5 23.2 19.2 20.6 17.5
propriu
Lucrător familial 1 125 20.4 22.9 17.8 12.6 15.1 11.2
neremunerat
Sursa: prelucrări proprii după date furnizate de Anuarul Statistic al României, 2011

Statutul profesional reprezintă un alt element ce caracterizează piaţa

forţei de muncă. La nivelul anului 2010, cea mai mare pondere a populaţiei
ocupate era reprezentată de lucrătorii pe cont propriu (36,95%), urmată de
salariaţi (35,69%) şi lucrători familiali neremuneraţi (26,73%). Patronii
deţineau o pondere extrem de redusă (0,61%), de aici rezultând o slabă
dezvoltare a spiritului antreprenorial în mediul rural (tabelul 4). Studiile
privind dezvoltarea antreprenoriatului în acest mediu de rezidenţă arată că
iniţierea unei afaceri este fundamentată de cele mai multe ori pe legături de
familie, încrederea fiind un element cheie într-un astfel de demers1.
La nivelul populaţiei foarte tinere (segmentul 15-24 ani) ponderea
salariaţilor, a lucrătorilor pe cont propriu şi a patronilor este scăzută, mulţi
tineri lucrând în gospodărie fără a fi remuneraţi. Cea mai mare pondere a
salariaţilor şi a patronilor poate fi observată la categoriile de vârstă cuprinse
între 25-34 ani şi 35-44 ani. Dezvoltarea antreprenoriatului la aceste vârste
este favorizată pe de o parte de capitalul informaţional şi financiar acumulat,

1
Dragoş Paul Aligică şi Aura Matei, 2011, Forţa de muncă în mediul rural. Contribuţii
exploratorii, Raport de cercetare, Proiect POSDRU/83/5.2/S/49766, “Competenţe europene
pentru mediul rural”

40
 iar pe de altă parte de o anumită maturitate necesară pentru demararea unei
afaceri.
Principala ocupație a locuitorilor din mediul rural este agricultura,
silvicultura și pescuitul, 50,61% din populația ocupată lucrând în aceste
sectoare de activitate ale economiei (tabelul 5). Strategia națională de
ocupare a forței de muncă a avut ca obiectiv principal reducerea ponderii
populației ocupate în agricultură. Astfel, în perioada 2000-2011, valoarea
acestui indicator a scăzut la nivel național, de la 46,3% în anul 2000, la 29%
în anul 2011, această scădere realizându-se și pe fondul migrării populației
rurale în afara țării. Față de media UE a populației ocupate în agricultură, de
4,7% în anul 2010, România se află încă la mare distanță1.
Tabelul 5
Structura populaţiei ocupate din mediul rural, pe grupe de
ocupaţii, 2010
Total 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65 de
populaţie ani ani ani ani ani ani şi
ocupată % % % % % peste
Grupe de ocupaţii
(mii %
persoane)
4 208 10.3 22.2 26.3 17.6 14.1 9.5
Membri ai corpului 32 2.1 25.7 37.6 22.9 11.1 0.6
legislativ, executiv,
administraţie publică etc.
Specialişti cu ocupaţii 75 5.2 37.7 21.2 20.3 13.0 0.6
intelectuale şi ştiinţifice
Tehnicieni şi maiştri 148 9.8 31.6 28.2 19.6 10.4 0.4
Funcţionari 75 7.9 26.2 35.6 23.0 7.3 -
administrativ
Lucrători în comerţ şi 257 10.6 28.8 38.2 17.1 5.0 0.3
servicii
Agricultori şi lucrători 2 130 10 17.2 20.2 16.8 19.5 16.3
calificaţi în agricultură,
silvicultură şi pescuit
Meşteşugari şi lucrători 456 9.5 29.3 35.3 19.8 6.0 0.1
calificaţi în instalaţii şi
întreţinere maşini
Alte categorii din care: 1 035 12 24.8 30.8 17.5 10.2 4.7
Muncitori necalificaţi 702 13.2 23.5 26.8 17.0 12.5 7.0
Sursa: prelucrări proprii după date furnizate de Anuarul Statistic al României, 2011

1
*** Rezultatele analizei documentare. Sectorul ocuparea forței de muncă, 2013,
http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2012-
2020/Dezbateri%20parteneriale/Rezultatele%20analizei%20documentare/03.06.2013/5.Emp
loyment_22%20mai.pdf, ultima accesare, august 2013.

41
 Consecința practicării unei agriculturi de subzistență este obținerea
unor venituri foarte scăzute, ce nu asigură un nivel de existență decent pentru
populația rurală. Ameliorarea acestei situații se poate face prin: valorificarea
maximă a potențialului agricol, asocierea producătorilor, informare
corespunzătoare, formare profesională și accesarea surselor de finanțare
existente.
Din totalul populației ocupate în mediul rural, înregistrate în anul
2010, 16,68% sunt muncitori necalificați și 10,83% meșteșugari și muncitori
calificați (tabelul 5). Ponderea cea mai scăzută este deținută de specialiștii cu
ocupații intelectuale și științifice, de funcționarii administrativi și de membrii
corpului legislativ, executiv și ai administraţiei publice. Explicația slabei
reprezentări a ocupațiilor intelectuale este dată de ponderea scăzută a
populației care urmează o educație superioară.1
Șomajul în mediul rural este, surprinzător, mult mai scăzut decât în
mediul urban (fig. 14). O posibilă explicație ar fi faptul că o mare parte a
populației rurale care se declară ocupată, face parte din categoria lucrătorilor
familiali neremunerați. Impactul crizei economice s-a făcut resimțit după
anul 2008, astfel că, numărul șomerilor a înregistrat creșteri în ambele medii
de rezidență (fig. 14).

Fig. 14: Evoluția numărului șomerilor BIM în România pe medii de rezidență, în

perioada 1996-2012
Sursa:prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

1
Dragoş Paul Aligică şi Aura Matei, 2011, Forţa de muncă în mediul rural. Contribuţii
exploratorii, Raport de cercetare, Proiect POSDRU/83/5.2/S/49766, “Competenţe europene
pentru mediul rural”

42
 Cu toate că există decalaje mari între mediul rural și mediul urban în
privința ratei șomajului (tabelul 6), populația din mediul rural se confruntă cu
probleme mult mai mari în termeni de ocupare comparativ cu cea din urban.
Pentru populația rurală, dependentă de activitățile agricole, există foarte
puține oportunități în găsirea unui loc de muncă. Educația scăzută,
infrastructura slab dezvoltată, nivelul redus al antreprenoriatului sunt factorii
principali care limitează ocuparea în mediul rural.

Tabelul 6
Evoluția ratei șomajului BIM în România, în perioada 1996-2012,
urban/rural (%)

1996 2000 2004 2008 2012

Urban 9.1 11.1 9.5 6.8 8.6
Rural 4.1 3.1 6.2 4.6 5.1
Sursa:prelucrări proprii după date furnizate de Institutul Național de Statistică, TEMPO –
Online serii de timp, https://statistici.insse.ro/shop/, ultima accesare august, 2013

Soluțiile identificate pentru rezolvarea problemei ocupării în mediul

rural sunt: școlarizarea populației într-un procent cât mai mare și la un nivel
cât mai ridicat (studii superioare), crearea de întreprinderi mici și mijlocii
bazate pe activități non-agricole, dezvoltarea serviciilor (alimentație publică,
turism, servicii financiar bancare), dezvoltarea activităților meșteșugărești și
de artizanat, a industriei ușoare și de prelucrare a lemnului, valorificarea
produselor tradiționale și a resurselor de energie regenerabilă.

Noțiuni cheie: populație activă, populație ocupată, șomaj, rată de activitate, rată de
ocupare, rata șomajului, statut profesional, antreprenoriat.

Întrebări de verificare a cunoștințelor:

1. Care este diferența între populația activă și populația ocupată?
2. Care sunt principalele caracteristici ale forței de muncă rurale din România,
raportată la forța de muncă din regiunile rurale europene din UE27?
3. Explicați diferențele de ocupare în funcție de vârstă, gen și mediu de rezidență.
4. De ce este importantă dezvoltarea antreprenoriatului în mediul rural? Motivați.

43