Curs I. Clasificarea furajelor.

Nomenclatura si clasificarea pajistilor

Titular curs - prof.dr. Ioan ROTAR
Producerea furajelor in economia mondiala si a Romaniei

 Prin furaje se intelege toate produsele de origine vegetala , animala,

minerala si de sinteza, care, folosite in hrana animalelor determina
asigurarea functiilor vitale ale acestora si punerea in valoare a
potentialului lor productiv.
 Din productia vegetala totala mai putin de 50% se foloseste direct in hrana
omului; majoritatea productiei vegetale serveste ca furaj si ajunge sa se foloseasca
de catre om drept aliment numai dupa ce a fost transformata in produse
animaliere.
Clasificarea furajelor

 Grupa I -> Fibroase: fanuri, brichete, granule, fanuri din plante verzi

deshidratate

Granule Brichete

Fanuri
Clasificarea furajelor

 Grupa II -> Suculente: nutret verde, siloz, semisiloz, radacinoase,

tuberculifere, bostanoase, borhot, resturi culinare

Siloz cereale

Sfecla furajera
Clasificarea furajelor

 Grupa III -> Grosiere: paie de cereale, coceni de porumb, vreji, plevuri

Paie de cereale

Coceni de porumb
 Clasificarea furajelor

 Grupa IV -> Concentrate -> porumb, orz, ovaz, mazare, fainuri proteice, sroturi.
Clasificarea furajelor

 Grupa V -> Energetice: grasimi vegetale sau animale, hidrati

de carbon, melasa.
 Grupa VI -> Substante minerale: macro-elemente,
microelemente
Clasificarea furajelor

 Grupa VII -> Aditivi furajeri: vitamine, aminoacizi, antibiotice,

coloranti, enzime
 Grupa VIII -> Preparate furajere: premixuri, substituienti

Aditivi furajeri
 Pajiştea:

 suprafaţă de teren agricol ocupată de vegetaţie ierboasă a cărei

recoltă este folosită în scopul furajării animalelor;
 are un caracter multifuncţional;
 grassland – reflectă cel mai bine noţiunea de pajişte în limbaj
internaţional;
 teren agricol exploatabil, utilizat pentru cultură mai mulţi ani
sau permanent, cu poaceae perene dominante în vegetaţie.
 Nomenclatura si clasificarea pajistilor

Pajisti naturale
Pe marea majoritate a suprafeţelor de pajişti vegetaţia s-a
instalat spontan, fără să fie însămânţată de om. Astfel de pajişti
poartă denumirea de pajişti naturale.
Denumirea de pajişte naturală nu conturează o categorie
omogenă de pajişti. Unele dintre ele reprezintă vegetaţia ierboasă
pionieră, instalată direct pe roca-mamă, aflată în diverse stadii de
evoluţie care s-au desfăşurat paralel cu procesul de pedogeneză
(Bărbulescu, 1971). pajisti naturale primare.
 Pajiştile naturale primare

Sunt răspândite în diferite regiuni ale globului unde factorii ecologici (de regulă,
regimul hidric sau cel termic) nu au permis formarea pădurilor.
Reprezentanţii tipici ai acestor pajişti sunt:

 stepa rusească  terenurile joase australe

 preeria cu ierburi înalte savana africană

tundra nordică
 pampa argentiniană
tundra de altitudine.
 Pajiştile naturale secundare

 Sunt produse artificiale ale omului şi animalelor sale ( Davies (1960)).

 Sunt „naturale” numai în sensul că vegetaţia s-a instalat spontan, fără
să fie însămânţată de om.
 Dacă s-ar exclude influenţa omului, ele ar reveni mai devreme sau mai
târziu, în funcţie de stadiul lor de evoluţie, la pădure sau mărăcinişuri.
 Productivitatea pajiştilor secundare este, de regulă, mai mare decât a
pajiştilor primare datorită climatului mai umed şi mai răcoros,
favorabil ierburilor.
Pajişti permanente

 Intervenţia omului în ecosistemele de pajişti naturale s-a accentuat progresiv,

odată cu dezvoltarea agriculturii şi a mijloacelor de producţie.

 Din cauza suprafetelor restranse de pajisti naturale, aceasta notiune de “pajisti

naturale” încet, încet, fără acoperire.
Pajişti permanente

 Cerinţele pratotehnicii impun introducerea unei noi noţiuni pajiştea

permanentă, care defineşte toate pajiştile, indiferent de originea lor sau de
stadiul evolutiv pe care vegetaţia s-a instalat în mod spontan.

Caracteristica principală, comună tuturor formaţiilor de pajişti reunite în

această categorie, este permanenţa vegetaţiei.
 Pajişti semănate (temporare)

 Pajistea semanata constituie unele

suprafeţe de teren, de regulă arabile si
sunt însămânţate pentru o durată
determinată de timp (2-5 ani) cu specii
(sau amestecuri de specii) ierboase,
perene.
 Pajiştile semănate mai sunt cunoscute şi
sub denumirile de pajişti artificiale ,
pajişti cultivate sau pajişti temporare.
 Pajişti semănate
(temporare)

In funcţie de condiţiile particulare ale fiecărei ţări, ponderea lor în balanţa

furajelor fibroase este variabilă; în unele ţări sunt necunoscute, iar în altele

constituie principala sursă de iarbă consumată în stare proaspătă sau

conservată sub diverse forme.

 Păşuni şi fâneţe

 Plecându-se de la modul de utilizare, pajiştile sunt împărţite în două categorii:

păşuni şi fâneţe.
 Pajiştile se folosesc în mod diferit: prin păşunat, prin cosit sau mixt – alternând
păşunatul cu cositul.
 In regiunile alpine şi în multe regiuni de munte, pajiştile se folosesc exclusiv
prin păşunat; în zona colinară, suprafeţe întinse sunt folosite numai prin cosit.
 Răspândirea si importanţa pajiştilor

 Ĩn 2005 UE avea o suprafaţă de teren arabil pe cap de locuitor (0,23 ha) cu puţin
mai mare decât media pe glob (0,22 ha) şi de două ori mai puţin teren arabil decât
Statele Unite.
 Faţă de Statele Unite, care au 0,58 ha teren arabil pe cap de locuitor, EU-27 se află
într-o situaţie de inferioritate, situaţia care se agravează în comparaţie cu
Australia, faţă de care, Europa celor 27 are o suprafaţă arabilă pe cap de locuitor
de 11 ori mai mică.
 Comparaţiile la nivel internaţional sunt mai puţin favorabile UE atunci când sunt
incluse păşunile. USA are de trei ori mai mult teren pe locuitor decât UE (1,37),
valori similare având Africa (1,2) şi America de Sud (1,51). Maximum se găseşte în
Australia cu 22 ha/loc.
 Suprafeţele ocupate de păşuni au scăzut în mod considerabil.
Folosirea pamantului pe plan mondial
Teren Pajişti (mii Teren Pajişti Teren Populaţia
arabil (mii ha) ha) arabil pe cap de pe cap de arabil şi pajişti pe (1000)
locuitor (ha) locuitor (ha) cap de locuitor (ha)

În lume 1421169 3442078 0.22 0.53 0.75 6464750

Europa 280007 182344 0.38 0.25 0.63 728392
EU 27 111629 69071 0.23 0.14 0.37 489050
Austria 1387 1810 0.17 0.22 0.39 8189
Belgia 844 519 0.08 0.05 0.13 10419
Bulgaria 3173 1891 0.41 0.24 0.66 7726
Cipru 100 4 0.12 0.00 0.12 835
Republica Cehă 3047 974 0.30 0.10 0.39 10220
Danemarca 2237 345 0.41 0.06 0.48 5431
Estonia 591 231 0.44 0.17 0.62 1330
Finlanda 2234 26 0.43 0.00 0.43 5249
Franţa 18507 9934 0.31 0.16 0.47 60496
Germania 11903 4929 0.14 0.06 0.20 82689
Grecia 2627 4600 0.24 0.41 0.65 11120
Ungaria 4600 1057 0.46 0.10 0.56 10098
Irlanda 1215 3010 0.29 0.73 1.02 4148
Italia 7744 4411 0.13 0.08 0.21 58093
Letonia 1902 629 0.82 0.27 1.10 2307
Lituania 1906 891 0.56 0.26 0.82 3431
Luxemburg 60 67 0.13 0.14 0.27 465
Malta 9 0 0.02 0.00 0.02 402
Olanda 908 980 0.06 0.06 0.12 16299
Polonia 12114 3387 0.31 0.09 0.40 38530
Portugalia 1534 1769 0.15 0.17 0.31 10495
România 9288 4685 0.43 0.22 0.64 21711
Slovacia 1391 524 0.26 0.10 0.35 5401
Slovenia 176 305 0.09 0.16 0.24 1967
Spania 13700 10400 0.32 0.24 0.56 43064
Suedia 2703 513 0.30 0.06 0.36 9041
Marea Britanie 5729 11180 0.10 0.19 0.28 59894
Rusia 121781 92099 0.85 0.64 1.49 143202
Statele Unite 174448 233800 0.58 0.78 1.37 298213
Canada 45660 15390 1.42 0.48 1.89 32268
America Centrala 30936 91894 0.21 0.63 0.84 147030
America de Sud 108324 459357 0.29 1.22 1.51 375185
China 103397 400001 0.08 0.30 0.38 1323345
India 159650 10530 0.14 0.01 0.15 1103371
Africa 213119 869878 0.24 0.96 1.20 905937
Oceania 51458 419455 1.56 12.69 14.25 33054
Australiu 49402 395407 2.45 19.62 22.07 20155
La nivel planetar:

 pajiştile naturale ocupă circa 23% din suprafaţa uscatului;

 arabilul deţine o pondere de cca. 10%;

- motiv pentru desţelenirea pajiştilor, acţiune soldată

cu impact negativ asupra mediului.
 Transformarea peisajului în ţara noastră:

Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă din România în anii 2005 şi 2007
(sursa www.insse.ro)

Tipul de folosinţă Suprafaţa %

Anul 2005 2007 2005 2007
Total agricol 14.741.214 14.709.356 100 100
Arabil 9.420.205 9.423.275 63,9 64,06
Păşuni 3.364.041 3.332.855 22,82 22,65
Fâneţe 1.514.645 1.532.762 10,28 10,42
Vii 224.082 217.869 1,52 1,47
Livezi 218.241 206.895 1,48 1,40
 Suprafata totala a Romaniei dupa modul de
folosinta (2007)

3%2% 4% 2%
28%

61%

Terenuri agricole Păduri Construcţii

Drumuri şi căi ferate Ape şi bălţi Terenuri degradate
Suprfata agricola a Romaniei dupa modul
de folosinta

10% 1%1%

23%

65%

Arabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi

 Răspândirea pajiştilor în România

10%

28%

62%

Terenuri agricole Păduri Alte suprafete

 Ponderea pajiştilor afectate de factori restrictivi la nivel naţional
(după SAÎEP – 2003)

Starea pajiştilor – factori restrictivi

Erodate Aciditat Pietriş,
Exces Salinitat
şi cu ea grohotiş,
Fără de e şi Total
alunecăr solului Nisipuri rocă la
restricţii umiditat alcalinit (%)
i de (pH sub suprafaţ
e ate
teren 5) ă
39 24 7 17 4 1 8 100

39% din suprafaţa totală de pajişti nu sunt afectate de factori naturali

restrictivi,

61% ridică probleme în privinţa eficienţei valorificării .

 Vegetatia pajistilor permanente

GRAMINEELE (Poaceele)
o Reprezinta principala grupa de plante care intra in compozitia pajistilor
naturale si care pot ajunge, in unele cazuri, la o proportie de 80-90% din
masa ierboasa a pasunilor si fanetelor naturale.
o Pe glob, familia gramineelor cuprinde 350 genuri care au mai mult de
3500 de specii.
o In Romania 75 de genuri cu 75 de specii.
o Plantele furajere din familia gramineelor au o valoare nutritiva ridicata.
o Gramineele pot fi utilizate atat ca fanete cat si ca pasuni, otavind atat dupa
coasa cat si dupa pascut.
 Morfologia gramineelor din pajisti

 Au un sistem radicular foarte bogat, alcatuit din radacini adventive subtiri si

ramificate.
 Gramineele perene isi formeaza majoritatea radaciniilor in stratul arabil al
solului (o-20 cm), unele patrund mai adanc in sol ajungand pana la 2m
adancime (Bromus inermis) .
 Unele graminee perene au in structura radacinilor tesuturi aerifere dispuse
sub forma de canaluri (aerenchimuri) care au rolul de a conduce aerul in sol.
 Cel mai rapid ritm de crestere al radacinilor il are paiusul de livezi (Festuca
pratensis) iar cel mai incet ritm de dezvoltare il are timoftica (Phleum
pratense).
 Cresterea radacinilor gramineelor inceteaza o data cu maturitatea plantei.
 Gramineele perene au tulpini aeriene si tulpini subterane. Cele aeriene
sunt de tipul culmului (pai) iar cele subterane sunt de exemplu stolonii.
 Dupa talia gramineelor acestea se impart in :
 Graminee cu talie inalta (1 m inaltime)
 Graminee cu talie mijlocie (pana la 50-60 cm)
 Graminee cu talie mica (10-30 cm)

• Frunzele gramineelor sunt sesile, alcatuite din teaca si limb, iar la unele
specii mai exista: ligula, auricule, urechiuse.
• Inflorescenta gramineelor poate fi spic compus (Lolium perene), spic fals
(Phleum ptatense) sau panicul la paiusul rosu (Festuca rubra).
• Florile sunt hermafrodite, mai rar unisexuate, au doua palei din care de obicei
cea inferioara este aristata. Florile pot fi dispuse cate una sau mai multe in
spiculet, ceea ce serveste mai ales la determinarea genurilor.
• Fructul este o cariopsa, care la cele mai multe graminee ramane imbracat in
palei.
 Leguminoasele

 Se gasesc intr-un procent mai redus fata de graminee

 Valoarea furajului este ridicata datorita continutului lor in proteine, saruri
minerale si vitamine.
 Leguminoasele nu fac concurenta gramineelor ci ajuta la dezvoltarea
acestora in special prin faptul ca imbogatesc solul cu azot, pe care gramineele
il utilizeaza in mod eficient.
Sunt mai putin adaptate la conditiile de mediu si mai putin
raspandite fata de graminee.
Morfologia leguminoaselor din pajisti

 Sistemul radicular al leguminoaselor patrunde la mari adancimi datorita

formei sale pivotante si a ramificatiilor pivotante. Din acest punct de
vedere se disting trei tipuri de leguminoase:
 cu inradacinare superficiala (4-50 cm)

 cu inradacinare mijlocie (50-75 cm)

 cu inradacinare adanca (pana la 2 m)

 Pe sistemul radicular se gasesc bacterii din genul Rhizobium, cu rol de

fixare a azotului din aerul din sol.
 Putere mare de solubilizare a substantelor minerale din sol
 Tulpinile se formeaza pe asa numitul “colet” si se grupeaza in diferite
forme, dand nastere la tipuri specifice de grupare a tulpinilor:
 leguminoase crescute in tufe: coletul se afla la 2-3 cm in sol (ex:
Lotus corniculatus, Trifolium pratense, etc.)
 leguminoase cu tulpini taratoare: coletul este superficial (ex:
Trifolium repens, etc)
 leguminoase cu tulpini agatatoare: sunt cele care formeaza lastari si
au carcei (speciile de Vicia , de Lathyrus, etc.)
 leguminoase fara tulpini (acaulinare sau atulpinale): sunt cele la care
frunzele pleaca din colet (unele specii de Astragalus).
 Rogozuri si pipiriguri

 In aceasta grupa sunt reunite speciile care apartin familiilor Cyperaceae si

Juncaceae, caracterizate in general prin cerinte asemanatoare, indeosebi
fata de apa, multe dintre specii preferand statiuni umede , chiar cu apa
stagnanta.
 Rogozuri
 Cele mai multe specii sunt perene, cu aceleasi forme de crestere ca la
graminee.
 Ca acoperire domina in pajistile cu exces de umiditate, in balti si mlastini,
reprezentand uneori exclusiv vegetatia acestora.
 Pornesc in vegetatia mai repede decat gramineele, iar prin consumarea lor ,
in deosebi de oi, se produc intoxicatii grave, care se atribuie unor
ustilaginee ce paraziteaza rogozurile.
 In ceea ce priveste compozitia chimica, rogozurile au un continut ridicat de
celuloza si de siliciu, din care cauza consumabilitatea acestora este redusa.
 Continutul redus de calciu si fosfor determina boli de carenta la animale.
 Productiile sunt uneori mari , insa de calitate inferioara.
 Se combat prin drenarea excesului de umiditate.
Pipirigurile

 Nu sunt consumate de animale, din care cauza invadeaza pajistile umede

sub forma de vetre, innabusind vegetatia valoroasa si producand denivelari
ale terenului.
 Executarea lucrarilor de imbunatatiri funciare reprezinta metoda cea mai
eficace de combatere a acestora.
 Plante din alte familii botanice

 Participarea acestor specii in pajisti este variata, in functie de conditiile

stationale, modul de folosire a pajistei precum si de intretinerea acesteia.
 Procentul ridiat de participare al speciilor din alte familii botanice in
covorul ierbos indica o pajiste degradata floristica, intrucat majoritatea
speciilor din aceasta grupa economica sunt lipsita de valoare furajera.
 Unele din aceste specii au valoare furajera ridicata. In privinta
continutului de proteina, unele specii egaleaza si chiar depasesc
gramineele.
 Criteriu de clasificare al plantelor din alte familii botanice cel mai utilizat
are in vedere valoarea economica a speciilor. Conform acestui criteriu,
speciile din alte familii botanice se clasifica in:
 Specii consumate de animale (Taraxacum officinale, Plantago
lanceolata, etc);
 Specii indiferente sau de balast (Draba verna, Prunella vulgaris, etc. );

 Specii daunatoare vegetatiei pajistilor (Carduus acanthoides,

Tenacetum vulgare, etc.);
 Specii care depreciaza calitatea produselor animaliere (Lepidium
ruderale, Allium ursinum, etc.);
 Specii vatamatoare pentru animale ;

 Specii toxice (Aconitum toxicum, Ciuta virosa, Datura stramonium,

etc.);