Reducerea saraciei in comunitati

Reducerea saraciei este astazi o prioritate globala; rolul essential pe care

educatia il are in reducerea saraciei este universal acceptat. Totusi, trebuie sa
recunoastem faptul ca procesul mai sus mentionat nu este pe deplin inteles. Educarea
adultilor, care joaca rolul estential in stoparea fenomenului are parte din pacate de
putin sprijin din partea elitei politice. Este nevoie de specialisti in domeniu, pregatiti
sa isi asume rolul educarii adultilor, dotati cu intelect si devotament si care sa se
integreze intr-un sistem menit sa reduca gradul de saracie intr-un termen scurt si sa
schimbe ideologii care induc saracia pe termen lung.
Introducere
Argumentele privind implicarea adultilor in stoparea fenomenului sunt
prezentate in continuare in 3 parti: (1) contextual globalizarii si solutii la problema
reducerii saraciei; (2) nevoia intelegerii fenomenului si a importantei educarii
adultilor in contextul democratizarii politice si economice intre natiuni cat si a nevoii
concomitente de training si asumare a noului rol de care acestia au nevoie; (3) un
scenariu pentru implemantarea unui program de educare a adultilor mai ales pentru
Lumea a Treia, acolo unde traiesc majoritatea adultilor care au nevoie de educatie in
aceest sens. De fapt, argumentul prezentat mai sus este marcat de complexitate si
incertitudine. Primul nivel de complexitate este dat de relativitatea valorilor
individuale. Valoarea individuala este data de locul din care fiecare din noi priveste
lumea, de reperele pe care fiecare din noi le are si prin care isi construieste setul de
valori care ii conduce existenta. In consecinta, valorile fiecaruia determina felul in are
indivizii construiesc. H.S. Bhola este professor emerit la Indiana University din SUA.
Este un autor publicat in lumea intreaga in aria analizei politice bazate pe educarea
adultilor in sensul educarii lumii a treia. Cercetarile l-au dus in tari precum Asia,
Africa si America Latina cu ajutorul unor organizatii ca UNESCO, UNICEF si
USAID. Elita politica are si ea setul ei de valori, adesea contradictorii. Contradictiile
apar in special atunci cand vorbim despre validitatea valorilor si a criteriilor de
evaluare.
Conceperea unui plan de educare a adultilor in sensul reducerii saraciei este un
exercitiu de planificare a sistemelor viitoare, proces presarat cu incertitudini venite
adesea din dimensiunea incrementala a rolului lor.
Globalizarea in contextul reducerii saraciei
 Dezvoltarea care a marcat ultimii 50 de ani este adesea justificata in termenii
eradicarii saraciei in gandul maselor.
Un raport al Club of Rome (Meadows si altii) arata ca exista limite inerente in
cresterea economica in stilui Western si ca ar fi aproape imposibil sa se aplice aceeasi
politica de dezvoltare in cazul tuturor popoarelor lumii. Teoria dezvoltarii durabile a
fost propusa in 1980 si mai tarziu elaborata in sensul includerii unor aspecte ca nevoia
de apa curata, igiena, adapost adecvat, energie electrica, sanatate si securitate precum
si bio-diversitate- fara distrugerea echilibrului natural al globului – la Conferinta
Natiunilor Unite de la Johannesburg. Apoi s-a ajuns la concluzia ca cei defavorizati
din punct de vedere social ar putea foarte bine sa fie privati de asistenta in conditiile
in care nu sunt tinta unor politici si practici de dezvoltare. Toate studiile si dezbaterile
au insa o tema centrala, dincolo de controversele care apar: saracia un este un defect
personal, o vina asumata si este mai mult decat conditia unei familii cu venit redus.
Cei saraci sunt prinsi in vartejul unor conditii de natura economica, politica si
culturala. Reducerea saraciei devine astfel posibila doar prin angrenarea tuturor celor
implicati si prin transferul de bunuri de la natiunile bogate catre cele sarace.
Rolul statului in limitarea fenomenului este crucial insa implicarea
organizatiilor non guvernamentale in sectorul privat se poate dovedi de un real folos.
In timp ce “reducerea saraciei” devine din ce in ce mai prezenta ca tema de discutie si
ca actiune, proiectul global pe care il impune aceasta este sufocat . In interiorul
natiunilor, minoritatile privilegiatilor care aspira sa atinga standardele de viata
adoptate de Vest, un se grabesc sa imbunatateasca situatia celor majoritari care traiesc
la limita saraciei. Intre natiunile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare exista o
bariera care un poate fi inlaturata pentru ca cei dintai un sunt pregatiti sa renunte la
privilegiile bunastarii si la nivelul extravagante la care traiesc. Cei bogati sunt
generosi in a face promisiuni insa in realitate, gradul de implicare a celor bogati
inregistreaza un trend descendent.
Globalizarea si liberalizarea pietelor au adus beneficii mari celor bogati si au
reusit sa ii lase pe cei saraci si mai saraci decat erau. Nivelul datoriilor externe pe care
tarile in curs de dezvoltare le au catre tarile dezvoltate au devenit in adevaratul sens al
cuvantului greu de sustinut.
In Declaratia Natiunilor Unite din septembrie 2000 parea ca se intrevede o
raza de speranta. Teme ca limitarea proportiilor oamenilor care traiesc in saracie pana
in 2015, educatie primara universala, egalitate intre sexe, reducerea mortalitatii
infantile, imbunatatirea sanatatii maternale, combaterea HIV Sida, malaria si a altor
boli, asigurarea sprijinului guvernamental si dezvoltarea unui parteneriat global pentru
dezvoltare sunt inconjurate acum de un cerc de intuneric si disperare. O evaluare a
progreselor inregistrate atingerea Obiectivelor Mileniului (prezentata la Forumul
Mondial economic de la Davos) a concluzionat ca in realitate comunitatea
internationala a depus abia o treime din din eforturile si resursele necesare atingerii
scopului comun, care un au fost deloc generoase inca de la inceput. Nici organizatiile
internationale, nici guvernele, nici societatea civila si nici sectorul privat un si-au tinut
promisiunile.

Scenariile de reducere a saraciei, reformiste sau revolutionare, un pot fi puse

in aplicare fara educatie. Insa nu scolarizarea copiilor ci educare adultilor are un rol
primordial in acest proces. Scoala ii pregateste pe cei mici pentru un viitor indepartat
insa educarea adultilor ii poate pregati pe acestia pentru a participa la ce se intampla
in viata lor acum. Adultii sunt deja implicati in ceea ce inseamna economie sau
politica insa din pacate sunt saraci in capitalul de informatii pe care il detin. Asta
pentru ca fie sunt analfabeti sau incapabili sa inteleaga contextul unui print. Educatia
adecvata pe care adultii ar trebui sa o primeasca – avand la baza alfabetizarea in
primul rand – poate avea efecte imediate in constientizarea celor implicati si in
imbunatatirea abilitatilor pe care femei sau barbati, muncitori in fabrici sau fermieri,
le detin.
Cei saraci sunt capabili sa fie nemultumiti insa nu au abilitatea de a se
organiza intr-un front comun pentru dreptate sociala: au nevoie de aujotor neinteresat
din partea profesorilor si voluntarilor. In contextul actual, cei care ar trebui sa faca
educatie pentru adulti par a fi speranta cea mai de pret pentru “saracii lumii”. Pentru a
indeplini aceste asteptari, educatorii trebuie sa se redefineasca si sa se implice
combinand intelectul cu devotamentul si pedagogia cu politica. Insa cel mai important
aspect al acestei discutii este faptul ce cei care vor face educatie pentru adulti trebuie
sa inteleaga fenomenul in stansa conexiune cu mediul social, politic si cultural.
Intelegerea sistemului care da nastere saraciei, identificarea cauzelor care determina
saracia, sunt singurele cai prin care se poate face educarea celor saraci si se pot
identifica oportunitati pe care aceeasi structura le va determina.
Scolarizarea copiilor ii va pregati pentru viata lor din viitor, dar adultii din
saracie nu mai pot fi educati.
 Educatia adultilor saraci in vederea reducerii saraciei care sa conduca la o
dezvoltare durabila ar trebui sa lefie schimbata mentalitatea starea de saracie a fost
construita de sistemele politice si sociale actuale.
Pentru reducerea saraciei in vederea unei dezvoltari durabile pentru a fi
indeplinit planul operationel este nevoie de timpsi de implicarea agentilor economici
prin folosirea resurselor umane motivati material. Astfel va fi necesar promovarea
unui proiect avand drept scop “educatia adultilor”, care sa cuprinda cu prioritate
educatia privind reducerea saraciei.
Potentialul adultilor de a fi educati pentru reducerea saraciei.
Analiza economiei politice.
Sistemele teoretice pot insuma toate sistemele si structurilor facand referire la
toate procesele: ecologice, culturale, politice, sociale, economice,educationale si
tehnologice. Educatorii adulti sunt capabili sa efectuieze analiza economica si politica
care este analizand modelul de excludere si incluziune de care sunt priveligiati cei
saraci.
Planificarea reala a educatiei adultilor.
Planificarea nu este o stiinta exacta dar aplicand exercitiul si imaginatia in
vederea reconstruirii unui viitor mai bun se pot obtine rezultate, astfel poate fi
considerat un sistem ideal chiar posibil obligat de teorie pentru realizarea actiunii
propuse.
Actualizarea intregului potential pentru educatia adultilor in vederea reducerii
saraciei trebuie sa implice toate partile fiind considerata ca o discutie pentru a gasi
solutii. Continuitatea educatiei adulti;lor trebuie sa fie sustinuta si intarita de credinta
realizarii si intarirea relatiilor dintre cei implicati. Respingerea globalizariinu trebuie
sa conduca la izolare si retragerea in localitati.
Bunastarea oamenilor nu se mai realizeaza ca in comunism. Pentru anumite
categorii nu vor mai exista piete libere si nu vor mai avea gratuitati.
In vederea mobilizarii, socializarii si educarii a tutiuror partilor implicate in
proiectul de reducere a saraciei pentru educatorii adulti trebuiesc organizate cursuri
de formare profesionala indeplinind actualele nevoi ale sistemului.
La nivelul superior al sistemului munca lor va fi de advocay in vederea
schimbarilor structurale si de entuziasm pentru extinderea de programe
corespunzatoare in vederea reducerii saraciei.
 Educatorul adult care va lucra cu cei saraci in comunitati va trebui sa
inteleaga atat starea de saracie cat si nivelul de eduactie al adultilor. Educatia si
resocializarea adultilor va dura si va aavea rezultate doar in timp.
Saracia este opierdere a mijloacelor de subzistenta, lipsa veniturilor financiare
prin limsa locului de munca neavand posibilitatea schimbarii situatiei economice, dar
de cele mai multe ori este insotita de analfabeteism, stari de boala, lipsa autoevaluarii,
perederea statulului social si a sentimentului de putere. Astfel strategiile de reducere a
saraciei ar trebui sa includa si abordari sociale, politice si economice.Masurile de
reducere a saraciei vor include masuri de urgenta si immediate iar de cealalta parte
masuri pe termen scurt si termen lung pentru invatamant, socializare, structurale si
intarirea de infrastructura si interventie.
In vederea educarii si a re-socializarii individuale, barbati, femei, Paulo
Freire's (1970) in cartea "Pedagogie din asuprite" specifica ca educatorul adult trebuie
sa discute individual cu cei implicati in vederea cunoasterii propriului portret si a
strategiei de supravetuire aplicata.
O atentie deosebita trebuie avuta in vederea mobilizarii aptitudinilor
organizatorice mai ales la femei.
Persoanele fizice au nevoie deasemenea de educatie cu privire la modul
regresiv si opresiv a practicilor culturale care contribuie la saracie precum si de
neutilizarea facilitatilor pentru asigurarea planificarii sanatatii si reproducerii a
familiei , aproblemelor grave de sanatate,cum ar fi HIV/SIDA, care poate impinge
persoana fizica si a familiilor lor tot mai adanc in saracie. In cadrul comunitatilor ar
trebui sa fie exploatate toate oportunitatile pentru autoocuparea fortei de munca.
Astfel daca nu au de lucru acestia se vor apuca de furat, de consum de droguri,
prostitutie, etc..Disperarea si depresia pot fi alte cauze ale consumului de droguri si
excesului de alcool si fumat.
Foarte importat la aceste persoane este de a-i face sa isi recunoasca si
valorifice normele si valorile care ar trezi in ei un sentiment de mandrie personala si
stramoseasca.
Familia este importanta pentru procreaea, socializare, educatie deasemeni
aceasta fiind importanta ca factor economic (Dreman 1997). In cea mai mare parte a
lumii capul de familie este barbatul acesta fiind considerat aducatorul de paine
indiferent de cat este contributia economica a femeii. Gospodariile de femei sunt
considerate mai sarace, de cele mai multe ori femeile neavand proprieatti mostenite.
In comunitatile traditionale din Africa si Asia, femeile mananca doar dupa ce au
mancat barbatii iar sumele repartizate pentru produse alimentare sunt mai mici.
Deasemeni le este interzis accesul la educatie si sanatate.
La nivel mondial s-au ridicat voci in favoarea accesului la educatie al femeilor
astfel fiind sanse mai mari de reducere a gradului de saracie din familii daca femeile
ar beneficia in mod direct de educatie, distributia fortei de munca in cadrul familiei
fiind incurajata si realizata.
Comunitatea trebuie educata de catre liderii lor pentru a se reduce consumul
excesiv de alcool si droguri care de cele mai multer ori duce la abuzul femeilor.
Planul de invatamant are ca prioritate alfabetizarea familiilor si orientarea spre
focus grupuri bazandu-se pe varieatea cunoasterii, nevoia de planificare a copilului de
catre familie, scolarizarea copiilor atat fete cat si baieti, reducandu-se astfel si
reducerea risipei de resurse. Astfel comunitatile respective ttrebuie puse fata in fata cu
diferite organizatii sociale.
Pot fi comunitati sarace datorita amplasarii geografice cu privire la drumul
principal sau la gara si care ar contribui la tinera oamenilor in saracie, sau pot exista
anumite credinte sau negarea cererilor si activitatilor de munca libere. Astfel ar ttrebui
analizate resursele din comunitate in vederea crearii de noi oportunitati de reducere a
gradului de saracie.
Astfel s-ar putea dezvolta in cadrul comunitatii o societate civila , la nivel
local s-ar putea crea o intreprindere de constructii pentru lucrari publice si crearea de
locuri de munca.
Se pot dezvolta programe prin implementarea de proiecte cum ar fi: centre de
ingrijire, hranire si scolarizare pentru copii, proiecte de HIV/SIDA, infiintarea unui
azil pentru bolnavii terminali, etc.
Cadrele didactice vor trebui sa isi asume un rol important de advocacy pentru
educatia adultilor. Astfel educatorii adulti trebuie sa aminteasca pernmanent
politicienilor si actorilor sociali din tarile lor ca democratizarea si modernizarea
popoarelor lumii nu este posibila fara educatie. Istoria civilizatiei umane se bazeaza
pe cunoasterea traditiilor in timp, pe nevoia de “modernizare” a educatiei atat in scoli
pentru copii cat si in afara scolilor pentru adulti , in vederea participarii active la viata
politica, economica si culturala a societatilor.
Fiecare tara trebuie sa aiba un rol activ de educatie a adultilor, bazata pe o
comunitate organizata cu radacini adanci in comunitate.