Managementul si educatia in societatea contemporana Les Nouvelles tehnologies educatives remettent en cauze la pedagogie, et cest probablement la leur impact

le plus fort. La situation dapprentissage traditionelle situe lenseignant, le professeur, lanimateur... celui qui sait... au centre, entre lanimant et les savoirs. Il est le media dans la relation dapprentissage. Dorenavant, la tehnologie, les savoirs sont au centre. Leleve, le stagiaire y ont acces selon un mode ouvert, organise par le pedagogue concepteuer du didacticiel. Exista putine subiecte mai intens dezbatute decat rolul educatiei in societatea moderna, legat mai ales de dezvoltarea economica a acesteia. Toate analizele privind competitivitatea economiei statelor dezvoltate se concentreaza asupra fortei de munca bine pregatita, specializata. Aceasta este o trasatura extrem de importanta a vietii economice. Subiectul este abordat in frecventele referiri la cheltuielile legate de educatie, ce trebuie privite ca o investitie in resursele umane. Investitiile, in general, se fac pentru a spori recompensele materiale; educatia devine astfel un aspect nou, mai precis o componenta a politicilor economice in ansamblu. Faptul ca educatia este strans legata de dezvoltarea economica nu poate fi pus la indoiala. Acest lucru este de mult timp recunoscut.In ultimele decenii, in ultimul secol chiar, educatia si transporturile impreuna cu o buna politica de guvernare au constituit baza tuturor discursurilor ce conturau trasaturile fundamentale ale progresului economic. Acum, majoritatea industriilor din intreaga lume, specializate in productia de masa lucreaza bine cu muncitorii avand un nivel de cultura redus, deoarece acestia au acea ardoare si disciplina dobandite o data cu parasirea ocupatiilor dintr-o agricultura primitiva supusa privatiunilor economice si izolarii sociale. De aceea o mare parte a industriilor grele si-a deplasat atentia catre noile state industriale in care forta musculara si zelul, rabdarea sunt atributele cele mai cerute din punct de vedere al succesului economic. Cu toate acestea, in tarile dezvoltate educatia are un rol economic deosebit. Economia actuala are nevoie de forta de munca bine pregatita, adaptata. Sectoarele aflate intr-o continua dezvoltare - arta si design-ul, comunicatiile si tehnologiile informationale, profesiunile din domeniul cultural si al divertismentului - au toate nevoie de forta de munca educata. Cultura, educatia ii pregatesc si ii inspira pe inventatorii ce raspund preocuparilor si intereselor unei populatii aflata la un anumit nivel intelectual. Educatia insasi devine esentiala pentru economie. Contributia educatiei la progresul economic este subiectul cel mai dezbatut. Profesorii, "educatorii" fac apel la sprijin financiar tot "pe taram economic" [1] ca o recunoastere a contributiei lor deosebite la performanta economica. Societatea nu poate accepta ideea ca educatia este factorul esential al dezvoltarii economice, ci considera ca ea are mai degraba un rol politic si social. Un lucru este foarte clar: educatia are o implicatie vitala asupra destinderii si linistii sociale. Cultura, educatia sunt cele ce intretin speranta si isi asuma realitatea evadarii din cele mai de jos, din cele mai putin favorizate straturi ale societatii spre o conditie superioara. Intr-o anumita masura, stratificarea economica si sociala este inevitabila. Insa decenta sociala si stabilitatea politica cer sa existe efectiv si sa fie recunoscuta sansa ca oricine sa poata evolua. Daca aceasta sansa nu este acordata intervine cu certitudine nemultumirea sociala, chiar posibilitatea izbucnirii unor revolte violente. Factorul esential al evolutiei individului pe scara sociala il reprezinta educatia. Ignoranta nu conduce decat la o munca grea, incomoda, plictisitoare si, deseori, la a nu munci deloc. Ameliorarea vine o data cu educatia si doar cu ea; fara educatie nu exista nimic si singurul recurs plauzibil este la crima si violenta. Poate ar trebui ca de cea mai buna educatie sa beneficieze cei aflati cel mai jos pe

scara sociala, pentru ca ei au cea mai mare nevoie de mijloace care sa le permita acea miscare ascendenta, acea evadare din ignoranta. Educatia,in orice societate, trebuie sa indeplineasca doua functii vitale. Una este cea care le permite oamenilor sa se autoguverneze in mod inteligent, iar cea de-a doua, cea care le va da posibilitatea sa atinga deplina satisfactie de a trai. Autoguvernarea, democratia sunt fara indoiala o necesitate. O economie bazata npe o agricultura primara cere foarte putin statului; inteligenta nesofisticata pusa in slujba acesteia convine atat guvernantilor cat si celor guvernati. O data cu dezvoltarea economiei si cu aparitia responsabilitatilor sociale ce o insotesc problemele carora trebuie sa le faca fata guvernantii sporesc in complexitate si in diversitate. In acest caz trebuie sa existe un electorat bine informat care sa tina pasul din punct de vedere intelectual cu aceste subiecte si cu deciziile ce se iau, sau o reprezentare mai mult sau mai putin completa a acestui electorat in cadrul statului si al sistemului birocratic. Altfel totul va fi supus vocii ignorantei si erorilor de tot felul. Lucrul acesta este bine exemplificat de situatia existenta in societatile tarilor care s-au eliberat de comunism de curand. Sau, si mai aproape, de situatia existenta in Romania. Desi tara noastra dispunea de un sistem de educatie relativ bine pus la punct, chiar performant,in care se acorda egalitatea sanselor la evadarea din ignoranta, factorul economic si vechile mentalitati si-au pus pecetea pe acesta si au creat o societate tip miriapod ce se taraste prin hatisurile tranzitiei. Sistemul de educatie este din ce in ce mai sarac, mai rupt de realitate. Se incearca reformarea lui din mers si fara resurse ceea ce da prilejul aparitiei unor grave erori. Toate acestea au la baza o economie dezarticulata,in care investitiile sunt din ce in ce mai rare, iar performanta economica este minima sau chiar lipseste. Intr-o tara in care numarul pensionarilor a depasit de mult numarul populatiei active, domeniului educatie i s-a alocat mai putin de 2 % din PIB. Fara resurse scolile au introdus o serie de taxe care bareaza drumul tinerilor catre instruirea superioara. Practic, in tara noastra nu mai putem vorbi de un invatamant public gratuit. Toate democratiile traiesc cu frica ignorantei, a influentei acesteia. Educatia si numai educatia este singura care poate sa trezeasca oamenii, sa-i constientizeze si sa devina critici. Exista insa si urmatoarea relatie, mai putin evidenta,intre educatie si democratie. Nu numai ca educatia face ca democratia sa devina posibila; ea ii garanteaza esentialitatea. Ori, toata lumea este convinsa ca in saracie nu putem vorbi de educatie si cu atat mai putin de democratie. Educatia atribuie populatiei capacitatea de a intelege masurile ce trebuiesc luate in folosul public; ea face ca aceste doleante sa fie auzite. Oamenii cu un nivel de cultura deosebit de scazut pot fi mult mai usor domesticiti si supusi unui control autoritar. In schimb subordonarea devine imposibila cand avem de-a face cu cetateni educati si, prin urmare, preocupati si documentati in ceea ce priveste revendicarile de ordin politic. Aceasta stare de spirit este pe deplin confirmata de perioada actuala. Nu exista populatie bine educata care sa suporte un regim dictatorial sau, cel putin in masura in care acest fapt sa produca revolte. Pe de alta parte guvernarea intr-un mod dictatorial a celor saraci si analfabeti este mai mult decat evidenta. Democratia reprezinta si o consecinta normala a educatiei si a progresului economic. Educatia face ca democratia sa devina posibila si, impreuna cu dezvoltarea economica, sa devina necesara, inevitabila chiar.

Educatia se va bucura intotdeauna de o rasplata in viitor. Dar si lipsa de educatie va fi rasplatita. Este de ajuns sa ne referim la cazul tarii noastre care timp de zece ani de la rasturnarea comunismului nu reuseste sa scape de caderea economica. De aceasta profita din plin o serie de oameni pseudopolitici care, folosindu-se de relativa dimensiune redusa a educatiei maselor, le amagesc cu promisiuni in timp ce ei isi consolideaza puterea economica prin acumularea primitiva, salbatica de capital. Din ce in ce mai mult, saracii din tara noastra au acces limitat la invatamantul superior. si cum saracii sunt foarte multi avem probabil de-a face cu cea mai brutala forma de discriminare: unii profita, in mod firesc, de toate satisfactiile oferite de viata, iar altii, cei multi, nu au parte de nici una. Fiecare copil trebuie sa aiba acces la o educatie oferita de invatamantul elementar si secundar; mai mult, fiecarui copil i se va cere acest lucru. Acesta va trebui sa se supuna disciplinei esentiale in atingerea acestui deziderat. Constrangerea si disciplina sunt ambele necesare. Societatea viitoare nu permite celor foarte tineri libertatea de a alege intre sarguinta si distractiile juvenile. Mai departe, in ceea ce priveste educatia la nivele superioare vor trebui sa disponibile din fonduri publice. Nu exista un test mai clar, mai decisiv de trecut pentru un stat decat atitudinea sa fata de impozitare, decat dorinta ei de a impozita - de a retine din venitul personal - cu scopul de a dezvolta si de a sustine un sistem educational puternic de care sa beneficieze toti cetatenii sai. Recompensele in plan economic ale acestui lucru nu pot fi puse la indoiala. Nici castigurile pe taram politic. Dar adevarata recompensa o reprezinta o viata mai buna, mai intensa, mai bogata pentru fiecare, lucru pe care numai educatia il poate realiza. Pentru aceasta insa toti factorii trebuie sa-si convearga eforturile catre realizarea unui sistem educativ performant care sa asigure egalitatea sanselor tuturor tinerilor pentru a patrunde in elita intelectuala. Dar si mai presanta este preocuparea de a crea acele locuri de munca atat de necesare tinerilor fara de care acestia sunt obligati sa-si caute realizarea in alte colturi ale lumii. Asistam astazi la un fenomen incredibil si extrem de greu de acceptat. Tot mai multi tineri dintre cei mai de frunte parasesc tara pentru a-si obtine cele necesare traiului in alte tari. Acest furt de inteligenta ce se desfasoara de zece ani incoace se pare ca nu deranjeaza pe nimeni. Oare cat timp va mai trebui sa treaca pentru ca factorii responsabili din tara noastra sa constientizeze aceste aspecte? NOTE BIBLIOGRAFICE [1]. Drucker, P., Post-Capitalist Society, 1993 [2]. Galbraith, J.,K., Societatea perfecta, Editura Eurosong & Book, Bucuresti, 1997 existe suficiente posibilitati pentru a se putea ajunge acolo. Pentru toate cestea vor trebui sa existe resurse financiare