Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Știinte și Inginerie Alexandria

Specializarea: Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

Politica UE în domeniul dezvoltării rurale.

Oportunități și provocări pentru România

Coordonator ştiinţific:

Absolvent:

Alexandria, 2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................................................2
Capitolul 1. Politica UE în domeniul dezvoltării rurale..............................................................3
1.1. Consideraţii generale privind spaţiul rural........................................................................6
1.2. Politica Agricola Comuna (PAC)....................................................................................7
1.3. Politica de dezvoltare rurală în România.........................................................................8
Capitolul 2 . Evoluţie rurală.......................................................................................................12
2.1. Reforma Politicii Agricole Comune(PAC).....................................................................13
2.2. Reforma PAC 2014-2020................................................................................................14
Capitolul 3. Dezvoltarea rurală în România..............................................................................15
3.1. Ruralul românesc. Coordonate Statistice Generale.........................................................15
3.2. Oportunităţi de dezvoltare pentru mediul rural...............................................................17
3.3. Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020....................................................18
STUDIU DE CAZ.....................................................................................................................21
ANALIZA SWOT.....................................................................................................................28
CONCLUZII..............................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................36
ANEXE......................................................................................................................................38

2
 INTRODUCERE

Lucrarea de faţă cu tema “Politica UE în domeniul dezvoltării rurale. Oportunităţi şi

provocări pentru România “, este prezentată în 3 capitole, scopul lor principal este acela de a
expune tipuri şi modele de dezvoltare în mediul rural.
În lucrare se propune realizarea unei analize a evoluţiilor din spaţiul rural românesc,
care pune accent pe concepte de dezvoltare în condiţii de durabilitate şi funcţionalitate
multiplă a acestora.
Aici menţionăm că România se află în curs de introducere în sistemul european de
agricultură şi evoluţie rurală.
Pornind de la principii şi mecanisme şi ajungând la situaţia statelor membre ale
Uniunii Europene şi, în special, la situaţia în care se află şi ţara noastră în prezent, în urma
cercetărilor făcute dintre principalele ţări din domeniul agricol şi România.
Prin examinarea spaţiului rural, se caută soluţii şi propuneri urmărind înfiinţarea unui
mediu economic favorabil dezvoltării solide şi multifunţionale a zonelor rurale.

3
 Capitolul 1. Politica UE în domeniul dezvoltării rurale.

1
În Europa, zona rurală a fost studiată o perioadă lungă din punc de vedere etnografic
şi/sau geografic. De-a lungul timpului, s-au conturat mai multe modele de cercetare:
1. tipul traditionalist, considerat şi mediu rural, respectiv satul, ca fiind adevăratul
păstrător al spiritualităţii, specificităţii şi originalităţii unei culturi, a unei societăţi, analizele de
acest fel socotiind să accentueze însuşirile, deprinderile şi însemnările rurale tradiţionale;
2. tipul meliorist, considerat în mediul rural ca fiind configuraţia genetică a unei
comunităţi, dar insuficient dezvoltată şi care impune aducerea la gradul structurilor urbane.
3. tipul ecologic, care denotă specificitatea, însuşirile şi avantajele modului de viaţa
actual rural;
4. tipul cronoregresiv, folosit, deseori, în monografiile de aşezări rurale
Definirea ruralului în Europa
Politica Uniunii Europene pune accent pe evoluţia rurală. În UE (28) peste 50 % din
populaţie locuiesc în aşezări rurale, care acoperă în jur de 90% din întreg teritoriu.
Din iunie 2001, la Göteborg, Consiliul European a concluzionat faptul că politica de
dezvoltare rurală va evidenţia mai puţin ipostazele legate de sprijinul de pe piaţa agriculturii şi
va fi îndreptată mai mult spe asigurărea bunăstării a oamenilor, a animalelor şi a plantelor, a
păstrării mediului, a atenţiei faţă de natură şi garanţiei unei alimentaţii sănătoase.
În practica Uniunii Europene a fost prelucrat principiul OECD 2 , mizat pe densitatea
locuitorilor. Astfel , încep să se facă posibile confruntările la nivel internaţional a situaţiei şi a
dinamicii mediului rural din Europa. Datele socio-economice vacante sunt la stadiul regiunilor
NUTS 33.
Acestea includ aglomerările urbane, în aşa fel că datele nu pot fi unite pe
coordonatele rural–urban, fapt care dezavantajează politica din domeniul dezvoltării rurale.
Potrivit OECD, sistemul rural conţine toate aşezările care au o densitate a locuitorilor
mai mic de 150 de persoane pe m².

1
vezi Dicţionarul de sociologie, 1994, coord. Vlăsceanu, Zamfir.
2
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
3
Reprezintă unităţi teritorial administrative.

4
 NUTS 3 este definit ca fiind:
– regiune predominantă rurală,fiind acelea în care peste 50% din locuitori stau în
comune (sub 150 de persoane/km²) ;
– regiune rurală, între 15% şi 50% dintre locuitori stau în comune (sub 150 locuitori/
km²) ;
– regiune predominant urbană acelea în care sub 15% dintre locuitori stau în comune
(sub 150 locuitori/km²) .
Aplicând această definiţie la populaţia UE-28, circa 57% din locuitori stau în
comune, care acoperă peste 90% din pământ.
Evoluţia istorică a dezvoltării rurale în Europa
Dezvoltarea rurală în Europa a fost implicit cuprinsă în Politicile Agricole Comune
(PAC) .Sintetizând principalele etape ale istoriei dezvoltării PAC, acestea ar putea fi:
Perioada Caracteristici
1958 Conferinţa Agricolă de la Stresa
1962-1972 Introducerea PAC, având ca prim pilon - organizaţiile comune de piaţă.
1973-1982 Perioada “politicii prudente a preţurilor”
1983-1991 Perioada de criză ai PAC
1992-1999 Reforma PAC – sprijin pentru dezvoltarea rurală
1999-2001 Dezvoltarea rurală, Agenda 2000, pilonul II – dezvoltarea rurală
2003 Finanţarea PAC prin FEOGA
Principalele dispoziţii au fost:
 înmulţirea producţiei în domeniul agricol;
 fixarea pieţei, garantarea veniturilor pentru agricultori;
 siguranţă alimentară;
 preţuri accesibile pentru consumatori .
Principalele dispozitive de creare a dispoziţiilor propuse sunt:
 ansamblul preţurilor interne asigurate de sprijinul pieţei ;
 apărarea importului;
 subsidiu la export.

5
 Politica de dezvoltare integrată şi durabilă a zonelor rurale este focalizată pe indivizi
şi grupuri, alţii decât fermieri. Are loc transparentizarea elaborării şi gestionării programelor.
Sunt identificate şi încurajate o serie de servicii pentru agricultori. Are loc diversificarea
producţiei de alimente, în paralel cu o reducere a preţurilor garantate, compensate prin preţuri
directe la fermieri. Este îmbunătăţit echilibrul cerere/ofertă pe piaţa comună a produselor
agricole, iar veniturile obţinute în agricultură se dezvoltă favorabil.
Ajutoarele pentru dezvoltare rurală devin mai flexibile şi se bazează pe subsidiaritate,
descentralizare şi simplificare. Legislaţia devine mai accesibilă. S-a stabilit, de asemenea, şi o
bază solidă pentru extinderea UE şi a negocierilor în cadrul Organizaţiei Mondiale a
Comerţului.
Structura cheltuielilor FEOGA4 destinate dezvoltării rurale, pe principalele categorii
de măsuri , în perioada 2007–2013:
Măsuri de dezvoltare rurală Milioane Pondere
euro (%)
Investiţii în ferme 4682,0 9,5
Tineri fermieri 1824,0 3,7
Formare profesională 344,0 0,7
Retragere anticipate a persoanelor vârstnice 1423,0 2,9
Zonele cele mai puţin favorizate şi cele cu restricţii de mediu 6128,0 12,5
Agri-mediu 13480,0 27,5
Investiţii în domeniul prelucrării-marketingului 3760,0 7,7
Împădurirea terenurilor agricole şi alte măsuri în domeniul 4807,0 9,8
forestier
Adaptarea şi dezvoltarea structurilor rurale 12649,0 25,8
Total măsuri de dezvoltare rurală 49097,0 100,0
Sursa : Dezvoltarea Rurală în Uniunea Europeană , 20105 .

4
Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă
5
Rural Development in the European Union , Fact Sheets 2010 , European Commission , Agriculture and Rural
Development , Luxemburg , 2010 .

6
1.1. Consideraţii generale privind spaţiul rural

Spaţiul rural reprezintă un patrimoniu de viaţă, de muncă şi peisagistic valoros,

produs al unei îndelungate istorii, a cărui salvare constituie o reală preocupare pentru
societate.
Pentru a-şi putea dezvolta funcţiile sale de producţie agricolă, de protejare a
mediului, de aprovizionare, socio-culturală, de echilibru şi recreare care sunt tot mai dorite de
societate, spaţiul rural trebuie să rămână un spaţiu de viaţă atrăgător şi original care să aibe o
infrastructură de calitate, o agricultură, acvacultură şi silvicultură viabile. Deasemenea pentru
îndeplinirea acestor funcţii el va trebui să respecte nişte condiţii favorabile activităţilor
neagricole cu un peisaj şi un mediu înconjurator îngrijit.
Politica de dezvoltare rurală reprezintă un domeniu de mare interes datorită
faptului că peste 60% din populaţia Uniunii Europene trăieşte în zonele rurale - zone ce
acoperă aproxomativ 90% din teritoriu. Agricultura şi silvicultura ocupă marea majoritate a
terenurilor din zona rurală şi prin urmare, reprezintă un factor important pentru comunităţile
rurale:
- sunt baza unei structuri sociale puternice, a gestionării resurselor naturale dar şi a
unei viabilităţi economice.
Agricultura şi silvicultura sunt principalii utilizatori ai teritoriului european şi joacă
un rol crucial în influenţarea dezvoltării economiei rurale precum şi a peisajului rural.
Agricultura continuă să contribuie la creşterea economică durabilă a acestora, agricultorii
având o serie de atribuţii diferite, de la producţia de produse alimentare şi nealimentare până la
conservarea mediului natural, turism sau gestionarea peisajului rural. Deci putem spune că
agricultura are atribuţii multiple.

1.2. Politica Agricola Comuna (PAC)

Politica Agricola Comuna s-a fondat în anii `50 în vestul europei acolo unde
societatea a fost puternic marcată de anii de război şi unde agricultura a avut de suferit,
împiedicând astfel aprovizionarea cu alimente. La început, PAC s-a bazat pe creşterea
randamentului agricol, pentru a putea asigura o aprovizionare constantă cu produse alimentare

7
pentru consumatori la preţuri accesibile, dar şi pentru a crea un sector agricol durabil pentru
UE.
Mulţumită Politicii Agricole Comune, agricultorii beneficiau de subvenţii şi sisteme
care le garantau preţuri ridicate ce îi stimulau să producă mai mult. Deasemenea se acordau
ajutoare financiare pentru diversificarea agriculturii, de exemplu prin sustinerea investiţiilor în
ferme în vederea dezvoltării şi gestionării capacităţilor lor tehnologice astfel încât să se
potrivească cu condiţiile economico-sociale ale vremii. Unele măsuri au fost introduse sub
formă de ajutoare pentru pensionarea anticipate, pentru formarea profesională şi pentru
regiunile dezavantajate.
PAC în perioada 2014-2020 menține cei doi piloni:
Pilonul I . Organizaţiile comune de piaţă - măsuri comune de remediere a
funcţionării pieţei a produselor agricole. Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește sistemul
de plăți directe ce se aplică începând cu 1 ianuarie 2015.
Pilonul II . Dezvoltare rurală – măsuri structurale care vizeză evoluţia echilibrată a
zonelor urbane.
Spre deosebire de primul pilon, care este în întregime finanțat de UE, programele din
cadrul celui de-al doilea pilon sunt cofinanțate din fonduri UE și fonduri regionale, naționale
sau locale.
În acelaşi timp, consolidează legăturile dintre acești piloni, şi oferă astfel o
abordare mai amplă și mai integrată a măsurilor de sprijin în acest domeniu. De fapt, PAC
implementează o nouă modalitate de organizare a plăților directe, fiind bine direcționat,
imparţial și ecologic.
Politica de dezvoltare rurală a UE a fost implementată ca al II-lea pilon al PAC cu
ocazia reformei numite „Agenda 2000”. Aceasta este cofinanțată din Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) dar și din Fonduri Regionale sau Naționale.
Comisia Europeană a precizat 3 priorități globale pentru dezvoltarea rurală:
 promovarea performaţei agriculturii
 asigurarea administrării durabile a resurselor neartificiale și a condiţilor
climatice
 obținerea dezvoltării teritoriale armonioase a economilor și a comunităților
rurale , care includ elaborarea și păstrarea locurilor de muncă.

8
 Obiective principale care corespund următoarelor 6 priorități ale UE privind politica
de dezvoltare rurală:
1. activarea transferului de cunoștințe în domeniul agricol, al activităților
forestiere și în spaţiile rurale;
2. dezvoltarea performanţei tuturor modelelor de agricultură și dezvoltarea
viabilității exploatațiilor;
3. avansarea organizării lanțului alimentar și a riscurilor din domeniul agriculturii;
4. modificarea, apărarea și stabilizarea ecosistemelor care depind de agricultură și
de activitățile forestiere;
5. avansarea practicării eficiente a resurselor și sprijinul tranziției către o
economie cu emisii scăzute de carbon și rezilientă la modificările climatice în zonele agricole,
alimentare și forestiere;
6. avansarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și evoluţiile economice în
spaţiile rurale.

1.3. Politica de dezvoltare rurală în România

6
Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) în perioada 2014 – 2020 are la
bază Regulamentul 1305/2013 al Consiliului European urmărind sprijinul pentru dezvoltare
rurală dat din FEADR.
Misiunea FEADR este de a contribui la realizarea Strategiei Europa 2020 (strategia
UE pentru evoluţia economică și ocuparea forței de muncă). FEADR contribuie la creşterea în
Uniune a unei ramuri agricol mai echilibrate din punct de vedere teritorial și ecologic.
PNDR susţine avansarea strategică a zonei rurale prin abordare strategică a
următoarelor obiective:
 Reorganizarea şi mărirea viabilităţii extragerilor agricole;
 Stabilizarea durabilă a resurselor neartificiale și combaterea modificărilor
climatice;
 Ramificarea activităţilor economice, întocmirea de locuri de muncă, remedierea
infrastructurii şi serviciilor pentru ameliorarea calităţii vieţii în spaţiile rurale.

6
http://www.madr.ro/ro/programare-2014-2020-pndr.html

9
 În conformitate cu Regulamentul 1305/2013, PNDR analizează forma dată de UE
urmărind:
1) Analiza situaţiei privind punctele forte şi punctele slabe.
2) Strategia generală, transpunerea priorităţilor comunitare şi fixarea priorităţilor
naţionale.
3) Fişele tehnice ale cadenţelor.
4) Sistemul administrativ de introducere a cadenţelor.
5) Alocări băneşti.
Finanţarea PNDR
Noul program destinat dezvoltării agriculturii cuprinde 15 măsuri de finanţare şi va
avea alocat un buget în valoare de 9,85 miliarde de euro .
Deoarece agricultura în Romania încă se află în stadiul de subzistenţă, aceste măsuri
de finanţare se doresc a fi un instrument de evoluţie a spaţiului rural românesc şi de realizare a
unei economii rurale durabile şi prospere.
Inconvenientele organizatorice ale agriculturii
Procesul de personalizare a terenurilor agricole, a stârnit în agricultura ţării noastre 2
inconveniente principale:
• Zona de teren mare şi multe extrageri mici;
• Zona de teren mare în proprietatea numeroşilor agricultori care se aproprie sau
au depăşit vârsta pensionării, în special, în extragerile mai mici .
Strategia necesită realizarea unor investiţii în cadrul celor 4 axe ale PNDR:
Axa 1 – Îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricole şi forestiere
Axa 2 – Îmbunătăţirea societăţii şi a zonei rurale
Axa 3 – Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale
Axa 4 – LEADER
Axa 1
Vizează creşterea competitivităţii sectorului agroalimentar şi forestier din ţară,
identificându-se astfel importanţa următoarelor aspecte:
 Consolidarea potenţialului uman, potrivite în agricultură;

10
  Abordarea problemei productivităţii reduse a muncii şi a nivelului slab de
educaţie şi competenţă din agricultură prin reînnoirea generaţiilor de şefi de exploataţii,
îmbunătăţirea competenţelor prin organizarea de calificări profesionale;
 Tratarea dificultăţilor canalelor subevoluate de comercializare a produselor
agricole, prin sprijinul creării grupurilor de roditori şi garantarea unei coordonări între
producătorii agricoli şi lanţurile de distribuţie;
 Tratări asupra problemelor întâmpinate de multitudinea întreprinderilor mici pe
partea de procesare agroalimentară şi forestieră.

Axa 2
Vizează amenajarea teritoriului rural. Aceasta se realizează cu scopul de a:
 Imbunatăţii balanţa dintre necesitatea de dezvoltare economică a spaţiilor rurale
şi folosirea îndelungată a resurselor naturale, care vor desemna baza dezvoltărilor economice;
 Ia în calcul, tratarea abandonului sarcinilor agricole din zonele dezavantajate
agricol într-un mod în care să diminueze riscul de abandon al acestora;
 Menţine şi măreşte atractivitatea sectoarelor rurale;
 Acordă susţinere financiară agricultorilor şi deţinătorilor de pădure pentru
efectuarea de servicii de ocrotire a mediului;
 Abordă problema dezinformării a agricultorilor cu privire la procedurilor de
gospodărire extensivă a terenurilor agricole.

Axa 3
Vizează îmbunătăţirea economiei şi a calităţile vieţii din spaţiul rural.
 Sprijin pentru înfiinţarea şi evoluţia microîntreprinderilor, încurajarea activităţilor
turistice;
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural, cum ar fi modernizarea şi dezvoltarea
satelor;
 Obţinerea de competenţe şi însufleţirea implementării a unei strategii locale de
dezvoltare.

11
Axa 4
Sprijinul acordat prin Axa 4 se referă la:
 Executarea strategiilor locale de dezvoltare în cadrul unor colaborări publice-
private. Strategiile executate în spaţiile rurale trebuie să îndeplinească
obiectivele măcar uneia dintre cele trei axe precedente;
 Categoriile de acţiune locală au, capacitatea de a realiza proiecte de
colaborare naţională sau internaţională

12
 Capitolul 2 . Evoluţie rurală

Onorând obiectivele Strategiei Europa 2020, cele 6 noi priorităţi ale evoluţiei rurale vor fi:
- Stimularea transmiterilor de expertiză şi inovaţie;
- Mărirea competivităţii;
- Restabilirea;
- Păstrarea şi consolidarea ecosistemelor;
- Înaintarea utilizării eficiente a resurselor şi trecerea spre o economisire cu emisii de
carbon;
- Înaintarea incluziunii sociale
- Evitarea sărăciei;
- Creşterea economică în spaţiile rurale.
Componentele principale ale noţiunilor de dezvoltarea în mediul rural, bazat pe
scheme multi-anuale, co-finanţate de Statele Membre vor fi păstrate şi fiecare stat va putea
recomanda programe şi bugete îmbinând dimensiunile care corespund necesităţilor sale
specific.

2.1. Reforma Politicii Agricole Comune(PAC)

Încă din 1962, anul înfiinţării sale, PAC a trecut printr-un process continuu de
adaptare, suferind reforme importante, fiind dinamizată practice, de schimbările socio-
economice.
Scopul initial al acestei politici a fost acela de a asigura autosuficienţa şi stabilitatea
pieţelor produselor agroalimentare; ulterior, odată cu eliminarea definitive a pericolului
penuriri alimentare şi oferirea unui standard de viţă corespunzător fermierilor şi procesatorilor
în statele fondatoare PAC, realizările din sectorul agroalimentar au devenit mai mult decât
suficiente (producea cu 20% mai multe cereal decât avea nevoie, iar producţia agricolă creşte
în medie cu 2% în timp ce cererea stagna sauchiar era în scădere; de asemenea, existau
disproporţionalităţi în veniturile fermierilor, astefl 20% din numărul acestora primeau peste
80% din bugetul pentru agricultură), fiind nevoie de constituirea unui mechanism care să
absoarbă surprusurile fără a diminua veniturile fermierilor.

13
 Prima reformă de proporţii proiectată în 1992 de Mac Sharry a vizat doarsectorul
cerealelor şi cu toatea că a avut efecte positive importante, pemiţănd absorţia unor excedente
agricole, ameliorarea veniturilor agricultorilor, şi reducerea preţurilor la consumatori s-a
remarcat în timp redus că aceasta era insuficeintă. Punerea PAC în statele membre inducea
diferenţe mari la nivel regional şi între producători, datorită sprijinului acordat disproporţionat.
Agenda 2000 a reorganizat substantial orientarea instrumentelor politicilor de
dezvoltare în scopul întăririi sectorului agricol şi silvic şi îmbunătăţirii competivităţii în zonle
rurale şi a conservării mediului înconjurător şi a moştenirii rurale.
Crearea şi aplicarea unei politici de dezvoltare rurală, globală şi coerentă - a
transformat, ‘al II-lea pilon’ al Politicii Agricole Comune.
Principalele schimbări introduse au fost :
*multifuncţionalitatea agriculturii şi silviculturii
*abordare integrată a economiei spre dezvoltare multisectorială;
*schimbări de la partea de garantare la la partea de orientare a fondurilor FEOGA.
Principalele provocări pentru PAC pe termen mediu şi lung au în vedere :
 Securitatea alimentară în contextual unei creşteri previzibile a populaţiei;
 Vulnerabilitatea agriculturii europene la impactul schimbărilor climatice şi degredarea
mediului înconjurător;
 Adevăratele provocări pentru orice economie sunt legate de criza economică şi efectele
acesteia;
 Aşteptările consumatorilor sunt din ce în ce mai mari, luând seama calitatea alimentelor şi
siguranţa lor, urmărind şi preţul plătit pentru bunăstarea animalelor;
 Îmbătrânirea populaţiei rurale şi abandorarea fermelor, practice depoluarea rurală;
 Intensificarea volatilităţii preţurilor pe piaţă şi criza energetică globală.

2.2. Reforma PAC 2014-2020

Comisia Europeană a prezentat, în 2011 pe 12 octombrie mai exact, un set de

reglemente care constituie cadrul legisltiv al Politicii Agricole Comune privind perioada 2014-
2020, precum şi o estimare a şocului unor scenarii alternative privind evoluţia politicii.

14
 Pachetul legislativ din octombrie, constă în 4 recomandări de regulamente de bază
pentru PAC privind:
1. Plăţile directe
2. Organizarea comună a pieţelor (OPC) unică
3. Dezvoltarea rurală
4. Un regulament analizând finanţatrea, gestionarea şi monitorizarea PAC.
Propunerilor de reformă s-au bazat pe Comunicarea privind PAC în perspectiva
anului 2020 din 12.10.2011, evidenţiind obţiunile de politică generală destinat să răspundă
viitoarelor provocări cu care se vor lupta agricultura şi zonele rurale ca să îndeplinească
ţelurile stabilite pentru PAC, cum ar fi:
a) Producţia alimentară fiabilă
b) Gestionarea durabilă a resurselor natural şi politicile climatice
c) Dezvoltare teritorală echilibrată.
Puncte cheie ale reformei PAC 2014-2020
 Direcţionare mai bună a sprijinului pentru susţinerea câştigurilor în aspectul activării
creşterii şi ocupării forţei de muncă;
 Politica Agricolă comună mai simplă şi mai eficace;
 Se acordă atenţie zonelor fragile;
 Susţinerea ocupării forţei de muncă în agricultura, silvicultura, etc., şi a spiritului
anteprenorial;
 Uşurarea stabilizării tinerilor fermieri;
 Consolidarea parametrilor de agromediu;
 Lanţuri alimentare mai competitive şi mai echilibrate;
 Investiţii suplimentare pentru crecetare-inovare;
 Plăţi pentru a protejarea productivităţii pe perioadă lungă de timp şi ecosistemele;
 Acordare MULTI FOND. Programele multifond au următoarele elemente :
 Fondul de Coeziune ERDF (European Regional Development Fund)
 Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală FEADR
 Fondul European Social FSC
 Fondul European de Dezvoltare pentru Pescuit FEDP.

15
 Capitolul 3. Dezvoltarea rurală în România

Integrarea României în UE presupune, unirea proceselor sociale române, conectarea

unei viziuni de management guvernamental. Înglobarea reală admite voinţa statului român de
a vedea corect problemele spaţiului românesc, de a se gândi la soluţii de atenuare a decalajelor
de evaluare economică şi socială.
Analiza efectuată şi prezentată în cadrul dezvoltării arată existenţa unui grad ridicat
de decuplare a celor întâmplate in zonele rurale româneşti de cele ale majorităţii statelor
membre UE şi dezavantajul funcţionalităţii al României inadecvat privatizării ţelurilor
strategice.

3.1. Ruralul românesc. Coordonate Statistice Generale

România, a 7-a ţară ca mărime din UE, cu un teren rural care acoperă circa 85% din
suprafaţa totală a ţării şi 42% din populaţie, dintre care 29% ocupată în agricultură, având o
pondere a agriculturii în PIB de doar de 4,7% (INS, 2012).
Pricipalele indicatori referitor la situaţia ocupării şi a proprietăţii funciare din rural
românesc.
În 2015, populaţia ocupată în agricultură reprezenta aproximativ 27% din totalul
populaţiei ocupate din România şi 63% din totalul locuitorilor ocupate din mediul rural (INS,
2016), în timp ce la nivelul Uniunii rata ocupării în agricultură în anul 2012 era de doar 5,4%
(Eurostat, 2013).
În acelaşi timp, rata ocupării în România pe spaţiile rurale ajungea în 2012 doar la
55%, depărtându-se vizibil de optimul Uniunii Europene pentru ocupare, proiectat la 70%.
Subocuparea arată un deficit de evaluare economică în zonele rurale, imposibilitatea de
integrare a forţei de muncă în activităţi agricole, şi non-agricole, dar şi un grad de risc a
subdezvoltării locale.
Totodată, la nivelul ţării noastre se distinge un fenomen de oameni vârstnici a forţei
de muncă agricole: din întreaga populaţie ocupată în agricultură în 2013, 19,7% aveau peste
65 de ani, iar 56,2% peste 45 de ani (INS, 2014).

16
 Structura extragerilor agricole din România, după tipul lor şi suprafaţa exploatată.
Ani Total exploataţii Exploataţii Exploataţii
agricole agricole fără agricole
personalitate cu personalitate
juridică juridică
Exploataţii agricole (mii) 2010 3931 3914 17
2015 3856 3825 31
Suprafaţa agricolă utilizată 2010 13753 8966 4787
(ha) 2015 13298 7445 5853
Suprafaţa agricolă utilizată 2010 3,50 2,29 270,45
ce revine în medie unei 2015 3,65 2,95 197,44
exploataţii agricole (ha)
Sursa: Recensământ General Agricol 2015 − Rezultate provizorii, iunie 2015, p. 13.
Conform Eurostat, la aderarea României în 2010, 73% din totalul exploataţiilor
agricole din ţara noastră erau exploataţii de subzistenţă, cu o dimensiune economică sub 1
UDE, iar 93,65% aveau o marjă economică brută standard de până la 8 UDE, majoritatea
producând doar pentru propriul consum, nefiindintegrate în piaţă7 (Eurostat, 2011).
Distribuţia exploataţiilor agricole după UDE
Dimensiunea economică (UDE)
>1 1<8 8<16 16<40 40<100 >=100
Număr exploataţii 3064550 842600 13 000 6 400 2 900 1 800
Pondere în total 73% 19,25% 2,49% 1,73% 0,23% 0,40%
exploataţii
Sursa: Eurostat, 2011.

7
68% din proprietarii exploataţiilor agricole cu dimensiunea economică mai mare de 1 UDE
erau, în 2010, neintegraţi în circuitele comerciale şi de producţie ale pieţei economice (Eurostat, 2011).

17
3.2. Oportunităţi de dezvoltare pentru mediul rural

PNDR, urmărește să pună în lumină lecțiile pe care programarea precedentă, 2007-

2013, ni le-a dat și soluțiile care ar putea fi adoptate pentru viitoarea perioadă de timp. Aceasta
este o componentă foarte importantă din punctul de vedere al procesului de implementare a
fondurilor europene, pentru că ar fi o prostie să repetăm greșeli pe care trebuie să le evităm,
mai ales că am mai trecut prin situații dificile și experiența ne poate fi de folos. În acest sens,
PNDR, prin Unitatea de Sprijin a Rețelei, a solicitat diverșilor actori implicați în
implementarea fondurilor europene, deci, inclusiv GAL-urilor, să-și exprime câteva puncte de
vedere, în ceea ce privește semnificația perioadei 2007-2013 și aspectele ce pot fi optimizate
în perioada viitoare, 2014-2020.
S-a reproșat că proiectele au fost greu de implementat, pentru că, într-adevăr sunt
greu de monitorizat și de evaluat. Asta trebuie să fie schimbată în viitoarea programare. Avem
la dispoziție mai mult timp, până în 2020, plus încă 2 ani, adică 2022, neavând niciun motiv să
nu implementăm proiecte de cooperare, schimb de experiență, proiecte de training eficient, în
așa fel încât fermierii să primească cu adevărat informațiile necesare.
Grupurile de Acțiune Locală au șanse mari de dezvoltare. În primul rând, una dintre
modificările fundamentale, față de programarea anterioară, este că întregul teritoriu național
este disponibil și eligibil pentru a fi acoperit cu Grupuri de Acțiune Locală. Avem o alocare
financiară mai consistentă, aproximativ 635 de milioane de euro contribuție națională și
contribuție europeană, la care se va adăuga, bineînțeles, contribuția privată în funcție de tipul
proiectelor care vor fi depuse la GAL-uri. Deci, din acest punct de vedere, față de fosta
programare, când am avut 366,91 milioane de euro, acum finanțarea a crescut.
LEADER reprezintă o situație fericită și mă bucur că am găsit înțelegere din partea
ministerului și a autorității de management, că GAL-urile trebuie să prospere, să funcționeze
în așa fel încât să aibe sprijin la nivel local. Avem și rezultate concrete: 80% din fondurile care
erau disponibile în perioada anterioară au fost contractate și sunt în curs de implementare. Cel
mai important lucru este că foarte multe dintre aceste proiecte au fost pentru finanțarea unor
investiții de dimensiuni mici. Avem din suma totală de 366,91 milioane de euro, până la
ultima evaluare, aproximativ 5100 de proiecte cu o valoare medie de 60-70.000 de euro, adică
exact ceea ce urmărește Politica Agricolă Comună, ce urmărește și Ministerul Agriculturii,

18
sprijinirea micilor fermieri, a tinerilor familii, a tinerilor care vor să se așeze în mediul rural.
Estimăm că până la finele anului viitor – 2016 vom încheia în jur de 6300 de proiecte care vin
din rețeaua GAL-ulilor. Trebuie să luăm în considerare că sunt proiecte diverse, nu sunt doar
pe parte de ferme, există și proiecte pe mică infrastructură, pe servicii non-agricole, turism,
training ș.a.m.d., proiecte foarte importante pentru comunități și care creează acea structură
sau rețea de mici întreprinderi care vor deveni în viitor mari.

3.3. Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020

Strategia de dezvoltare rurală a României pentru anii următori se înscrie în contextul

de reformă şi dezvoltare pe care UE şi-l propune prin strategia Europa 2020. Europa 2020 8
reprezintă strategia de creştere a Uniunii Europene în perioada 2010-2020.
Vizând obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o economie favorabilă incluziunii,
strategia stabileşte ţinte pentru statele membre în educaţiei, inovare, energie/mediu, ocupării
forţei de muncă şi îmbunătăţirea competitivităţii în general. Pe baza acestui act, fiecare stat
membru îşi propune planuri de bătaie la nivel naţional sub forma unui Plan Naţional de
Reformă care este monitorizat periodic.9
PNDR pentru perioada 2014-2020 se implică la realizarea unei creşteri prin a sprijini
formele de cooperare între instituţii de cercetare şi fermieri şi alţi actori ai economiei rurale
dar şi prin sprijinul de formare profesională, dobândind competenţe şi diseminări a
informaţiei.10
Din punct de vedere al dezvoltării, zonele rurale înregistrează un decalaj semnificativ
faţă de zonele urbane şi se caracterizează prin: deficienţe structurale persistente, VA scăzută a
produselor agro-alimentare, randamente şi productivităţi scăzute ale muncii, spirit slab
managerial pentru dezvoltarea activităţilor economice, acces redus la credite, o piaţă a
terenurilor nefuncţională; o orientare modestă către export; nu au existat investiţii în creştere
şi învăţare; accesul la servicii şi infrastructură sunt îndreptate către zonele urbane; numeroşi
oameni expuşi riscului de sărăcie şi să fie excluşi din mediul social; o administraţie publică
8
COMUNICARE A COMISIEI EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi
favorabilă incluziunii, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF
9
Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare, Inovare 2014-2020 (ongoing) / Strategia de Specializare
Inteligentă
10
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030

19
ineficientă; o multitudine de riscuri pentru oameni şi mediu exacerbate de schimbările
climatice şi care reprezintă o ameninţări pentru zonele rurale.

Obiectivele propuse şi ţintele aferente sunt în concordanţă cu priorităţile strategice

naţionale prezentate în AP Ro, proiectul strategiei privind dezvoltarea agriculturii si
dezvoltării rurale pe termen mediu si lung 2020-2030 (Banca Mondială), Strategia Naţională
de Competitivitate, Proiectul strategiei pentru cercetare, dezvoltare şi inovare şi de alte
documente strategice aferente.11

11
Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2013-2020 (draft)

20
 STUDIU DE CAZ

Dezvoltarea rurală în anii 2010-2015

România ocupă locul 6 din suprafaţa Uniunii Europene

Primele zece ţări UE din perspectiva suprafeţei agricole utilizate (mil. ha, 2015)
23.6
25

20 17.3 16.7
14.4 13.9
15 13.1

10
5.3 5.1 5.1
5

0
ia it ia ia ia lia ia ria ia
pan l Un an lin ân Ita gar lga r ec
S tu rm P o
Ro
m Un Bu
G
ega Ge
R

Sursă: Eurostat
România ocupă locul 6 în ansamblul agriculturii europene, din perspectiva suprafeţei
agricole utilizate, cu circa 13.9 milioane ha în anul 2015, primele 5 locuri fiind ocupate de
Spania cu 23,6 mil. ha, urmând Regatul Unit, Germania şi Polonia.

21
 Evoluţia valorii totale a producţiei agricole (EUR mld, preţuri de bază, 2010-2015)

14 14

2015 2010
1
2
15 3
2014 2011 17 4
5
6
2013 2012

16 13

Sursă: Eurostat, INS

Valoarea medie anuală a producţiei agricole româneşti în perioada 2010-2014 a fost
de circa 15 miliarde de €, însă există diferenţe semnificative dintre cei mai buni ani agricoli
(de exemplu 2011 şi 2013) şi cei mai slabi înregistrându-se în anii 2010, 2012 respectiv 2015.

Evoluţia ponderea valorii adăugate brute a agriculturii în PIB (2010-2015, % din

PIB)

5 6

2015 2010

5
2014 2011
8

2013 2012
6

Sursă: Banca Mondială, INS

22
 În anul 2010 ponderea sectorului agricol era de 6% din PIB, iar în anul 2015 scăzuse
la 5%. Această evoluție este în mare parte explicabilă prin creșterea importanței industriei și a
sectorului de servicii în ansamblul economiei naționale (sectorul de servicii a crescut în 2010
cu circa 25% din PIB ajungând în 2015 la circa 35%).

Ponderea valorii adăugate brute a agriculturii în PIB la nivelul României şi a altor

ţări europene(2015, % din PIB)
5%
5%

4%
4%

3% 3%
3%

2% 2% 2%
2%

1%
1%

0%
România Bulgaria Ungaria Polinia Spania Italia Franţa UE-28

Sursă: Eurostat

23
 Ponderea populaţiei ocupate în agricultură în total populaţie ocupată la nivelul
României (%, 2010-2015)

25 29

2015 2010

27
2014 2011
29

2013 2012

28
29

Sursă: INS

În anul 2015 ponderea forţei de muncă ocupate în agricultură în România era de circa
25% din totalul populaţiei ocupate.
Faţă de 2010 unde ponderea a fost de 29% ,în 2015 a fost o scădere considerabilă care
a dus şi la scăderea productivităţii din domeniul agricol.

24
 Ponderea populaţiei ocupate în agricultură la nivelul României şi al altor ţări UE
(2015, % din total populaţie ocupată)

30% 26%
25%

20%

15% 12%
9%
10%
5% 5% 4%
3% 3%
5%

0%
România Bulgaria Ungaria Polinia Spania Italia Franţa UE-28

În medie, 4% din totalul populaţiei ocupate din UE-28 muncesc în agricultură,

procentle mai mari sunt întâlnite în ţările Europei Centrale şi de Est, iar în ţările Europei de
Vest ponderea populaţiei din agricultură se situează sub 4%.

Capitalul mediu/ ha pentru culturile de cereale, seminţe şi plante oleaginoase

(2015,EUR/hectar)12

100%
90%
80%
70%
60%
50% 2,919 2,165 2,635 1,929 2,168 858 4,750 1,619 758
40%
30%
20%
10%
0%
ţa ia ni
e ia ia ia lia ia ria
r an pan ir ta an lon ân Ita gar lga
F S B rm Po Ro
m Un Bu
ea Ge
ar
M

Sursă: DG-Agri, date RICA

12
Capitalul nu include terenul agricol, ci doar şeptelul, culturile permanente, îmbunăţăţirile funciare, clădirile,
maşinile şi echipamentele, plus capitalul circulant, conform metodologiei RICA

25
 Promovarea dezvoltării rurale durabile poate amplifica potenţialul
agriculturii din România

Promovarea fermelor care pun accent pe impact ecologic redus şi generare de energie
sustenabilă
• Implementarea tehnologiilor de reducere a impactului asupra mediului şi de
generare a energiei electrice şi termice regenerabile nu ţine doar de fonduri disponibile. Dacă
un fermier din România are acces la capital suficient este probabil că nu va investi din propria
iniţativă în panouri solare sau tehnologii similar, deci progresul către implementarea acestor
măsuri şi satisfacerea cerinţelor programului Europe 2020 trebuie stimulat şi prin schimbări
reglementare
• Redefinirea standardelor din Normele de Ecocondiţionalitate (Ordin MADR
352/2015) şi limitarea accesului la subvenţii sau fonduri europene pentru exploataţiile care nu
respectă normele
• Creşterea numărului de controluri şi inspecţii ANPM în zone agricole
• Campanii de informare despre beneficiile financiare ale activităţilor cu impact
ecologic redus (în afară de avantajele oferite de autorităţi sau UE)
• Utilizarea Agenţiilor de Dezvoltare Regională şi a Camerelor Agricole, în
parteneriate cu experţi din domeniul privat pentru a crea proiecte pentru fonduri UE pentru
implementarea tehnologiei generatoare de energie regenerabilă şi a facilita accesul la fonduri
pentru agricultori.
Dezvoltarea şi implementarea sistemelor de management modern pentru gestionarea
fermelor
• Implementarea tehnicilor de ultimă generaţie de gestionare a recoltelor – rotaţia
recoltelor şi regenerarea terenului, diversificare a recoltelor pentru a obţine valoarea adăugată
maximă din portofoliul de recolte crescute etc.
• Implementarea tehnicilor de ultimă generaţie de monitorizare şi organizare a
recoltelor şi a angajaţilor, folosind aplicaţii IT de ultimă generaţie şi sisteme automatizate
• Facilitarea accesului fermierilor la fonduri europene pentru achiziţionarea acestor
tehnologii sau implementarea sistemelor de management al recoltelor, dar şi obţinere de
finanţare europeană sau naţională (de exemplu prin Articolul 31 din Directiva Achizitii

26
Publice) pentru consultantă expertă din domeniul privat care să ajute la implementarea acestor
sisteme şi la educarea agricultorilor în utilizarea eficientă a acestora.
Promovarea inovării prin colaborare între universităţi şi entităţi publice sau private
• Finanţarea programelor de doctorat agriculturale la universităţi importante, care să
includă elemente practice şi proiecte care implică implementarea unor proiecte în ferme
subdezvoltate
• Finanţarea parteneriatelor inovative (public-private, de exemplu între un expert din
sectorul public şi o agenţie de dezvoltare regională sau între o universitate şi o autoritate
publică) pentru implementarea bunelor practici agriculturale menţionate în secţiunile
precedente
• Finanţarea iniţiativelor de acest gen se poate face prin diverse programe europene
sau naţionale. Autorităţile naţionale pot forma parteneriate inovative cu firme private,
universităţi sau ONG-uni prin Articolul 13 din Directiva de Achiziţii Publice.

27
 ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI13
1. Suprafața agricolă și forestieră semnificativă și condiții pedoclimatice favorabile care permit și diversificarea
culturilor
România are o SAU de 13.3 milioane ha, aproximativ 55.8% din teritoriul tării si 6 % din SAU a UE-27, precum și 6.8
milioane ha de pădure, reprezentând 28.3% din suprafața totală a țării.
2. Procent mare din SAU detinută de fermele de peste 100 ha. Conform RGA 2010, aproximativ 48 % din SAU este
utilizată de către exploatații ce au suprafața de peste 100 ha.
3. Traditie indelungata in activitatea de cercetare – dezvoltare in domeniul agricol. Sistemul de cercetare agricolă din
România este caracterizat prin existența a 60 de unități de cercetare dezvoltare şi inovare de interes public, aflate în
subordinea şi coordonarea Academiei de Ştiințe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”, reprezintă cca. 90% din
activitatea de cercetare-dezvoltare pe
țară. Alături de acestea funcționează unități şi / sau departamente de cercetare ale universităților de ştiințe agricole,
biologice și de industrie alimentară, precum şi ale unor entități private, pentru aproape toate domeniile de specializare
ale cercetărilor agricole.
4. Dinamică pozitiva a agriculturii ecologice în România. În perioada 2007-2012, suprafața cultivată în sistem ecologic
a înregistrat un ritm mediu de creştere anuală de 20% ajungând în 2012 la 300000 ha, 2.25% din SAU a României.
5. Existenţa unei game variate de produse alimentare tradiţionale, atestate la nivel naţional. Dinamica înregistrării
acestor produse în Registrul de atestare a produselor tradiţionale a crescut semnificativ în ultimii cinci ani, având un
maxim de 1034 produse în anul 2011. În 2012 existau 4180 de produse tradiționale înregistrate.
6. Disponibilitatea forței de muncă din mediul rural. Populaţia activă din rural reprezintă 46,63% din totalul locuitorilor
României.
7. Ponderea mare a terenurilor agricole și forestiere generatoare de servicii ecosistemice caracterizate printr-o mare
diversitate biologică. Suprafaţa de pajişte cu înaltă valoare naturală este de aprox. 2,4 milioane hectare. Aprox.1,76
milioane de ha din pădurile aflate în fondul forestier național se află în zone Natura 2000. Au fost identificate un număr
783 tipuri de habitate din care 196 habitate specifice păşunilor şi fâneţelor, 206 habitate forestiere şi 135 habitate
specifice terenurilor agricole. De asemenea, au fost identificate cca 280.000 ha de păduri virgine.
8. Utilizarea pe suprafeţe întinse de teren agricol a practicilor agricole tradiţionale extensive. În prezent există cca.
950.000 ha sprijinite din FEADR în vederea aplicării practicilor agricole tradiţionale.

13
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-pndr-2014-2020.pdf

28
9. Moştenire rurală bogată. Patrimoniu natural, patrimoniu cultural material și imaterial divers; existența meșteșugarilor
care lucrează independent sau organizați în asociații și cooperative meșteșugărești (la nivelul anului 2010, din 2017
cooperative 42,5% erau cooperative meșteșugărești).
10. Existenta GAL formate în perioada de programare 2007-2013. Există 163 GAL-uri care acoperă o suprafață de 141
391 km2 și o populație de 6 766 377 locuitori; aprox. 4100 membrii în GAL-uri. Peste 180 activități de instruire
efectuate.
11. Număr de unități de procesare modernizate și aduse la nivelul standardelor europene în creștere.
12. Creșterea capacității de cazare în structurile de primire turistică din mediul rural.
PUNCTE SLABE14
1.Trend demografic negativ - Conform recensămintelor realizate în 2002 și 2011, în acest interval populația din zonele
rurale a scăzut cu 12.25%.
2. Numărul mare de exploatații agricole de mici dimensiuni, faramițarea excesivă și suprafața medie mică a terenurilor
agricole și forestiere. La nivel național, exploatațiile sub 5 ha, reprezentau, în 2010, aproximativ 93% din totalul
exploataţiilor şi acopereau 29,7% din SAU. Suprafața medie a parcelei este de 0.45 ha, iar un fermier deține în medie
4.8 parcele. În 2010 suprafața medie a unei exploatații agricole a fost de 3.45 ha, iar a unei proprietăți forestiere este de
aproximativ 2,65 ha.
3. Sistem de irigații neadaptat la cerințele agriculturii românesti. Suprafaţa amenajata pentru irigații, a reprezentat în
2012 aproximativ 24% din SAU în timp ce suprafaţa irigată a fost mai mică de 1,3%1. Din cele 3,1 milioane hectare
amenajate cu infrastructură de irigații doar 50% sunt considerate viabile.
4. Un sistem de colectare, depozitare și valorificare a produselor agricole insuficient dezvoltat şi acces limitat şi
neorganizat al fermierilor mici pe piaţă. În 2011 erau 379 de depozite pentru legume, fructe și cartofi în doar 32 de
judeţe, totalizând o capacitate de depozitare de 233 mii tone. Se estimează că aceasta reprezintă mai puţin de 20% din
necesarul de depozitare şi condiţionare pentru producţia de legume-fructe şi circa 40% din necesarul de depozitare şi
condiţionare pentru producţia de cartofi.
5. Nivelul scazut al educației și formării profesionale în agricultură si silvicultură cauzat și de scăderea numărului de
unități școlare (licee) cu profil agricol. Comparativ cu numărul mare de exploatații, avem un număr scăzut de fermieri
cu studii de specialitate; ponderea managerilor de exploatație având nivel de instruire de bază sau completă a scăzut de
la 4.6% în anul 2007 la 2,5% în anul 2010 (INS), în comparație cu 20% media UE27. O serie de școli cu profil agricol
s-au închis iar numărul acestora per general s-a redus. În anul 1997 au fost 238 licee agricole si au scăzut la un nr de 44
in 2011. In silvicultura în anul 1997 existau 33 de licee, iar in 2010 au mai rămas 10.

14
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-pndr-2014-2020.pdf

29
6. Interes scăzut al sistemului bancar în a finanța sectorul agricol și alte activitati economice din mediul rural. În
perioada 2006 – 2009, nivelul creditelor acordate agriculturii s-a situat sub 3% din volumul total al creditelor acordate
sectorului neguvernamental din economie.
7. Nivel scăzut al productivității muncii în agricultură. În 2011, în Romania, forța de muncă ocupată în agricultură,
silvicultură și pescuit era de 28,6% din totalul forței de munca. În România, în perioada 2010-2012, valoarea medie a
indicatorul privind productivitatea muncii în agricultură. (VAB/UAM) a fost de 4328 euro, valoare de aproape patru ori
mai mică decat media europeană de 14967 euro (UE-27).
8. Pondere ridicată a agricultorilor vârstnici. La nivelul anului 2010, din totalul exploatațiilor agricole fără personalitate
juridică, 61% dintre ele aveau capi (şefi de exploataţie) cu vârsta de 55 ani și peste.
9. Sistem de consultanţă insuficient dezvoltat şi neadaptat la cerinţele pieţei si care nu se adresează suficient
utilizatorilor de terenuri agricole şi forestiere care aduc servicii de mediu şi climatice prin adoptarea unor practici
agricole extensive, micilor fermieri sau tinerilor fermieri. La nivelul anului 2012, numărul total de angajaţi din reţeaua
publică de consultanţă este de 850 persoane (faţă de 1700 persoane în primii ani de funcţionare) din care 500 la centrele
locale de consultanţă agricolă şi 350 la camerele agricole judeţene. Comparativ cu numărul mare de localităţi şi
volumul de activităţi, numărul consultanţilor este cotat
ca insuficient. Raportul între numărul de consultanţi şi cel al beneficiarilor consultanţei agricole este în momentul actual
de 1/3636 (dacă se consideră inclusiv fermele de subzistenţă, adică 850 de consultanţi la aproape 4 milioane de
proprietari de pământ) sau de 1/1500 (considerându-se doar fermele înscrise la APIA, ceea ce înseamnă că 850 de
consultanţi asigură consultanţa agricolă la aproximativ 1.300.000 de ferme înregistrate.
10. Sistem cadastral slab dezvoltat. Conform ANCPI peste 50% din terenul agricol nu este înscris în cartea funciară.
11. Dotare tehnică scăzută şi de slabă calitate în domeniile agricol, forestier și al industriei alimentare. Dotarea unui
agricultor român este, în medie, de circa 25–26 de ori mai mică decât media UE-15 (9000–9200 € imobilizări corporale
în UE-15 - 350 € în
România).
12. Nivel scăzut al forţei de muncă angajată în activităţi non-agricole. La nivelul anului 2011, la nivel național,populaţia
ocupată în sectorul terţiar reprezenta 49.84% din totalul populaţiei ocupate, în timp ce în sectorul primar populaţia
ocupată era în proporţie de 29,19%.
13. Nivel de trai scăzut şi incidenţa ridicată a sarăciei. Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de
excluziune socială – persoane sever defavorizate din punct de vedere material, în România în anul 2010 atingea
6.643.000 (31% din populaţie), iar în anul următor 6.286.000 persoane (29,4% din populaţie), comparativ cu media UE
27 de 8,8% în 2011, conform EUROSTAT. În 2011, peste 71% din populaţia săracă din România trăieşte în localităţi

30
rurale (Raport de cercetare privind economia socială în
România din perspectivă europeană comparată, proiectul Economia socială – model inovator pentru promovarea
incluziunii active a persoanelor defavorizate 2010).
14. Infrastructura rurală de bază slab dezvoltată şi acces limitat la serviciile de bază (sociale, de sănătate, cultură). La
nivelul anului 2011, din totalul comunelor din România, 69,45% beneficiau de reţeaua de distribuţie a apei, iar 19,29%
din totalul comunelor beneficiau de canalizare publică. La gaze naturale aveau acces 22,20% dintre comunele din
România. Gospodăriile neelectrificate erau în procent de 1,40%. În anul 2011 drumurile județene și comunale
modernizate ocupau 10,6 % din totalul drumurilor din România. În mediul rural la sfârșitul anului 2011, din 31639 km
drumuri comunale doar 7% erau modernizate, cea mai mare parte fiind drumuri pietruite (48%) și drumuri de pământ
(29%). Numărul dispensarelor medicale din România a scăzut cu 16,5% din 2005 (224 de unități) până în 2011
ajungând la 187 de unități. Centrele pentru asistarea adulților, în anul 2011 erau în număr de 524 de unități din care 142
cămine pentru persoane vârstnice în stare de funcţionare. În 2011 în România funcționau
295 de creșe.
15. Rețeaua de drumuri forestiere slab dezvoltată. Densitatea medie a drumurilor forestiere din FFN, de 6,3 m / ha, este
cu mult sub nivelul altor ţări europene care au în linii mari topografie similară (Austria 36 m / ha, Elveţia 40 m / ha şi
Franţa 26m/ha).
16. Procentul suprafeței acoperite cu păduri la nivel național este sensibil sub media europeană de 37,6% și sub nivelul
pe care cercetătorii îl consideră ca fiind un prag minim necesar în România, respectiv 32% 17. Număr redus al
instalaţiilor şi echipamentelor necesare pentru managementul gunoiului de grajd (în special pentru depozitarea
acestuia).
18. Suprafeţe semnificative de teren agricol și forestier afectate de condiţii climatice nefavorabile (deficit sau exces de
apă), fenomene de degradare a solului cum ar fi eroziunea sau alunecările de teren. De prins ceva si pe subprograme.
OPORTUNITĂŢI15
1. Potențialul ridicat al pieței interne pentru produse tradiţionale și ecologice. În România, consumul de produse
ecologice este redus comparativ cu alte state europene, situându-se la valoarea de de 1% raportat la consumul total de
produse, în timp ce media în Europa este de 3-5%.
2. Capacitatea de absorbție a pieței comune pentru produsele agro-alimentare de nișă. Strategia Naţională de Export a
României sugerează că piaţa de produse ecologice creşte cu 20% în fiecare an.
3. Accesul la programe de pregătire profesională, de calificare și de dezvoltare antreprenorială.
4. Susținerea la nivelul UE a instrumentelor de gestionare a riscurilor și a instrumentelor în agricultură (asigurarea

15
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-pndr-2014-2020.pdf

31
culturilor, a animalelor și a plantelor, înființarea fondurilor mutuale, stabilizarea veniturilor).
5.Crearea retelei europene pentru inovare si posibilitatea constituirii grupurilor operationale pentru inovare.
6. Existenţa programelor interregionale de cooperare teritorială europeană care vor oferi oportunitatea de a forma
parteneriate cu alte entități din Statele Membre ale UE.
7. Rolul tot mai mare pe care-l capătă consultanța agricolă în cadrul Noii Politici Agricole ce promovează o agricultură
bazată pe cunoaștere În România în 2012 existau 2861 UAT comune, şi 320 UAT municipii și oraşe.
8. Posibilitatea de a dezvolta reţele locale de desfacere și lanțuri alimentare scurte.
9. Diversitatea tipurilor de turism ce pot fi practicate.
10. Implementarea subprogramelor tematice.
11. Potențial genetic autohton ridicat ( vegetal, zootehnic). În România au fost identificate 3795 de specii și subspecii
de plante, dintre care 623 specii cultivate și 3136 specii spontane și 601 de specii de vertebrate.
12. Potențial de atragere a investițiilor străine în sectoarele agricol, produselor alimentare și forestier.
13. Valorificarea și conservarea resurselor locale (agricultură, silvicultură, patrimoniul cultural, patrimoniu natural).
14. Dezvoltarea infrastructurii și a serviicilor de bază premiză pentru creșterea atractivității locale.
15. Introducerea de abordări inovative în mediul rural prin axa LEADER.
16. O gamă largă de surse de energie regenerabilă din agricultură și silvicultură neutilizate la potențial (resturi vegetale,
culturi energetice, lemn)
17. Posibilitatea compensării din fonduri europene a serviciilor de mediu și sociale oferite de ecosistemele agricole si
forestiere.
AMENINŢĂRI16
1. Scăderea numărului de cercetători pe fondul lipsei de atractivitate a sectorului, a condițiilor demotivante de
salarizare.
2. Efectele schimbărilor climatice. În România seceta se manifestă pe circa 7,1 milioane ha. În anul agricol 2011-2012,
s-au înregistrat în total 8 luni secetoase, luna noiembrie 2011 fiind cea mai secetoasă lună din ultimii 52 de ani din țara
noastră, iar luna iulie 2012 se situează pe locul doi în topul primelor 5 luni cele mai secetoase din perioada
1961-2012. Luna iulie 2012 a fost și cea mai calduroasă lună din ultimii 52 de ani. Conform celor mai recente modele
climatice descrise în cel de-al treilea raport (TAR) întocmit de IPCC, pe parcursul secolului 21 se așteaptă o creștere a
temperaturii medii anuale la nivelul continentului european între 0.1 și 0.4°C pe deceniu (IPCC 2007.2). Una din cele
mai afectate țări europene de această creștere a temperaturii, însoțită de scăderea precipitațiilor, va fi România. În
România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale de cca. 4 – 4.5°C, spre deosebire de o creștere medie de 3 –

16
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-pndr-2014-2020.pdf

32
4°C, cât este de așteptat în marea majoritate a zonei temperat continentale, unde se află localizată și România.
3. Tendinţe de intensivizare în agricultură, în special în zonele cu potenţial agricol, ceea ce presupune creşterea
inputurilor chimice.
4. Competiția producătorilor externi.
5. Scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor.
6. Alterarea și pierderea patrimoniului şi a tradiţiilor rurale.
7. Prelungirea crizei economico-financiare.
Sursă: Prelucrare date INS – Tempo online, http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-
2014-2020/analiza-swot-pndr-2014-2020.pdf

CONCLUZII

33
 Datele statistice existente descriu un mediu rural românesc supus unui proces de
depopulare şi secundat de un proces de îmbătrânire demografică, ceea ce semnifică o
diminuare a forţei de muncă disponibile şi o rată scăzută de înlocuire a celei vârstnice, cu un
potenţial de muncă mai redus. Statutul profesional al agricultorilor români, dar şi structura
polarizată a suprafeţelor utilizate de către aceştia şi a dimensiunii economice a exploataţiilor
indică existenţa unui număr foarte ridicat de entităţi agricole cu un grad redus de capitalizare
şi, prin aceasta, un potenţial redus de creştere economică. Cea mai mare parte a exploataţiilor
agricole nu sunt integrate în economia de piaţă, practicând agricultura de subzistenţă, iar
nivelul redus al studiilor şi participării la formarea profesională continuă din rural constituie
un dezavantaj competitiv semnificativ şi o diminuare a potenţialului de creştere economică, în
paradigma dezvoltării bazate pe cunoaştere. Totodată, datele arată că nivelul redus al studiilor
este asociat, în acelaşi timp, cu rate mai reduse ale ocupării.
Integrarea în Uniunea Europeană a noilor state membre devine în acest context atât o
oportunitate, cât şi un factor de ameninţare, prin decalajele de dezvoltare dintre ţările membre.
Prin politica sa de dezvoltare rurală, ce are o componentă puternică de integrare-coeziune, UE
încearcă angrenarea acestor noi state membre într-un proiect în care Uniunea este aşteptată să
devină „cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere”.
Prin asumarea Politicii Agricole Comune, obiectivele şi orientările strategice
generale, măsurile dintre care statele membre pot alege şi limitele alocării financiare în care
acestea trebuie să se încadreze sunt deja stabilite şi trasează cadrul posibilităţilor lor de
acţiune. Situaţia fiecărui stat membru este problematizată în funcţie de obiectivele şi
orientările strategice ale Uniunii, iar rezolvarea acestora trebuie să se realizeze în principal cu
mijloacele puse la dispoziţie de Uniunea Europeană 17 . Pentru ca Uniunea să poată deveni un
bloc comunitar puternic, în statele cu decalajele de dezvoltare cele mai însemnate impactul
necesar al PAC ar trebui să fie unul cât mai puternic.
Analiza implementării politicii Uniunii Europene de dezvoltare a mediului rural la
nivelul ruralului românesc relevă faptul că, în condiţiile în care în România se înregistrează un

17
Statele membre au posibilitatea de a-şi stabili, prin Planul Strategic Naţional (transpus apoi
într-un program naţional sau mai multe programe regionale de dezvoltare rurală) priorităţile şi
obiectivele strategice specifice în baza cărora sunt distribuite resursele financiare alocate. Acordurile
dintre ţările membre limitează libertatea alocării financiare, obligând guvernele să ţină cont de praguri
minime de finanţare la nivelul fiecărei axe tematice.

34
decalaj de dezvoltare semnificativ, impactul implementării acesteia prin Programul Naţional
de Dezvoltare Rurală este unul nesatisfăcător.
Analiza situaţiei ocupării şi a unor indicatori ai economiei agrare din ruralul
românesc relevă probleme structurale grave, ce constau în primul rând în neintegrarea pe piaţă
a aproape 90% din totatul exploataţiilor existente, în sub-ocupare pe piaţa muncii şi în lipsa
unor strategii de dezvoltare economică alternative.
Cele mai importante dintre măsurile propuse în cadrul prezentului articol, din punctul
de vedere al rezolvării problemelor stringente ale agriculturii româneşti au, până în acest
moment, rate de contractare a proiectelor foarte mici, faţă de posibilităţile de realizare
prevăzute în PNDR şi faţă de dezideratul de a produce un impact semnificativ, o restructurare
a sectorului agricol românesc şi a economiei rurale.

35
 BIBLIOGRAFIE

1. BĂDESCU, ILIE (coordonator) (2007), Viaţa şi moartea în satul românesc, Ediţia

II, Bucureşti, Editura Mica Valahie.
2. BĂDESCU, ILIE; CUCU-OANCEA, OZANA; ŞIŞEŞTEAN, GHEORGHE
(2009), Tratat de sociologie rurală, Bucureşti, Editura Mica Valahie.
3. DUMITRU, MIHAIL; DIMINESCU, DANA; LAZEA, VALENTIN (2004),
Dezvolta-rea rurală şi reforma agriculturii româneşti, Institutul European din România,
Centrul Român pentru Politici Economice, nr. 10−11.
4. GIURCA, DANIELA (2008), Semi-Subsistence Farming – Prospects for the Small
Romanian Farmer to Choose between a „Way of Living” or Efficiency în Agricultural
Economics and Rural Development, vol. 5, p. 215–230.
5. Oana Maria Milea (Rezeanu), Economie Europeană, Editura Universitară,
Bucureşti, 2013, pag. 89-107 şi pag. 110-112
6. RUSU, MARIOARA (coordonator); Daniela Giurcă, Lucian Luca (2007), Analiza
evoluţiei şi orientărilor Politicii Agricole Comune dintr-o perspectivă românească, Institutul
European din România, Studii de strategie şi politici, studiul nr. 3.
7. Institutul European din România în colaborare cu Human Dynamics (2003),
Politica Agricolă Comună, Seria Micromonografii − Politici Europene.
SURSE DOCUMENTARE
1. PNDR − Planul Naţional de Dezvoltare Rurală: 2007−2013, Ministerul Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale, versiunile consolidate iulie 2009, 2011, www.madr.ro; Situaţia
proiectelor din cadrul PNDR pe sesiuni – octombrie 2011, www.madr.ro.
2. CE − Comisia Europeană, www.ec.europa.eu, documente. Eurostat −
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat.
3. RGA − Recensământul General Agricol 2010 – Rezultate provizorii, iunie 2011,
http://www.recensamantagricol2010.ro.
4. INS − Institutul Naţional de Statistică:
– Baza de date Tempo, 2010−2015, https://statistici.insse.ro,
– Anuarul Statistic 2016.
5. IER − Rapoartele anuale al Institutului European din România.

36
 6. CVCE − The reform of the common agricultural policy (CAP), Centre Virtuel de la
Connaissancesur l’Europe (CVCE), august 2011, http://www.cvce.eu.
7.file:///D:/D/Lucrari/bogdan%20schiopu/
DEZVOLTAREA_RURALA_IN_UNIUNEA_EUROPEANA.pdf
8. http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2012/06-AdelaS.pdf
9. http://www.managusamv.ro/images/pdf/dezvoltare.pdf
10. https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2017/03/Raport_PwC-agricultura.pdf
11. http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/RR8Final.pdf
12. http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/strategia-de-
dezvoltare-rurala-2014-2020-versiunea-I-nov2013-update.pdf
13. https://ec.europa.eu/agriculture/statistics_ro
14. http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-swot-
pndr-2014-2020.pdf

37
ANEXE

38
39