ACADEMIA DE STUDII

ECONOMICE BUCURETI
FACULTATEA DE MANAGEMENT

Coach Knight: The Will to Win

- STUDIU DE CAZ Disciplina:
MANAGEMENTUL PROIECTELOR PENTRU IMM-URI

Conductor proiect:

Lect. Univ. Dr. FLORIN ANGHEL

Masterand:

TRIFON MIHAELA MARIA

BUCURETI
2014

CUPRINS

CAPI T O LU L I
SCURT ISTORIC AL POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL..................................................3

OBIECTIVELE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL...........................................................7

PRINCIPIILE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL............................................................10
INSTRUMENTELE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL..................................................11
DOCUMENTELE STRATEGICE PRIVIND POLITICA DE DEZVOLTARE RURAL..........14
POLITICA DE DEZVOLTARE RURAL 2007 - 2013.............................................................15.
VIITORUL POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL 2014 - 2020............................................18
B I B L I O G R A F I E .......................................................................................................22

1. Descrieti stilul de conducere al antrenorului Knight. Care sunt principalele idei despre
motivare, conducere si comportament uman pe care se bazeaza?
2. Descrieti o situatie in care ati actionat foarte productiv sub influenta unei alte persoane.
Cum a actionat ?
3. Descrieti principalele elemente transferabile in cadrul unei echipe de proiect din
abordarea antrenorului Knight.
4. Descrieti alte elemente ce pot fi transferate din domeniul sportiv in domeniul
managementului de proiect.

C API T O LU L I
SCURT ISTORIC AL POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL
Abordarea politicii de dezvoltare rurala si propune prezentarea problematicii dezvoltarii
rurale n Uniunea Europeana, din perspectiva istoriei recente (Tratatul de la Roma si Agenda de la
Lisabona). Premisa si importanta unui astfel de demers l constituie certitudinea ca dezvoltarea
ruralului romnesc si a agriculturii din Romnia vor trebui sa fie n concordanta cu valorile si
perceptele globale privind mediul, agricultura si rolul traditiei. Politicile de dezvoltare rurala din
Romnia vor trebui sa fie rezultatul internalizarii creative a obiectivelor si a reglementarilor
precise, exprimate de Agenda 2000 a Uniunii Europene.
ncepnd cu anul 1973, are loc o perioada de constientizare a dimensiunii teritoriale a
saraciei (80% din saracii lumii traiesc n mediul rural). Actorii internationali introduc n discursul
public dimensiunea rural urban, pliindu-si diversele problematici globale pe acest calapod.
Dezvoltarea este un fenomen dinamic, extrem de complex si greu de definit. De-a lungul anilor,
accentul s-a deplasat dinspre dezvoltare economica spre dezvoltare sociala sau umana, fiecare
dintre acestea dovedindu-se a fi incomplet raportat la multitudinea de fenomene pe care le
implica dezvoltarea. n anul 1987 a fost lansat, n raportul Natiunilor Unite intitulat Viitorul
nostru comun1, conceptul de dezvoltare sustenabila.
n Uniunea Europeana (25) peste jumatate din populatie locuieste n localitati rurale, care
acopera peste 90% din teritoriu.
nca din 2001(iunie), la Gteborg, Consiliul European a concluzionat faptul ca politica de
dezvoltare rurala va accentua mai putin aspectele legate de sustinerea pe piata a agriculturii si va
fi mai mult orientata asupra asigurarii bunastarii oamenilor, animalelor si plantelor, a conservarii
mediului, a grijii fata de natura si asigurarii unei alimentatii sanatoase. Foarte mult timp, n
Uniunea Europeana politicile rurale s-au suprapus politicilor agrare si sectorului agricol. Ruralul
european a fost considerat ca fiind un sector, nepunndu-se accent pe dimensiunea spatiala a
acestuia. Noua abordare a ruralului presupune, implicit, si o definire spatiala a acestuia. n

1 Our Common Future, World Bank.

practica Uniunii Europene a fost adoptat criteriul OECD 2, bazat pe densitatea populatiei. n acest
fel, ncep sa devina posibile comparatiile la nivel international ale conditiilor si dinamicii
mediului rural din Europa.
Dezvoltarea rurala n Europa a fost implicit cuprinsa n Politicile Agricole Comune (PAC)
(Common Agricultural Policy). Sintetiznd principalele etape ale istoriei dezvoltarii PAC, acestea
ar putea fi:
Perioada
1958
19621972
19731982
19831991
19921999
1999 2001
2003 sept.

Caracteristici
Conferinta de la Stresa.
Implementarea PAC, avnd ca pilon unic agricultura.
Perioada politicii prudente a preturilor.
Anii de criza ai PAC.
Reforma PAC (Mac Sharry) Noua abordare.
PAC pe termen lung pentru o agricultura durabila, Agenda 2000.
Prioritatea pilonului doi al PAC dezvoltare rurala.
Noua PAC.

La sfrsitul anilor 50 si nceputul anilor 60, politicile agricole comune au avut drept
scop ncurajarea productiei agricole, prin suportul direct al productiei si prin modernizarea
agriculturii.
Existau, de asemenea, si multe probleme sociale, cum ar fi: saracie n mediul rural si somaj n
mediul urban. n trasarea arhitecturii PAC a fost prevazuta, asadar, restructurarea fermelor si
eficientizarea productiei agricole, prin utilizarea progresului tehnic n agricultura. n 1962 a fost
creat un fond special de garantare a preturilor produselor agricole pe piata (Fondul European de
Orientare si Garantare a Agriculturii EAGGF) 3 care este, practic, cel mai mare consumator al
bugetului UE. Asadar, la mijlocul anilor 60, obiectivele principale ale dezvoltarii rurale au fost
mbunatatirea structurilor de productie ale agriculturii si mbunatatirea conditiilor de procesare si
vnzare a produselor agricole. Principalele deziderate au fost: cresterea productivitatii n
agricultura, stabilizarea pietei, asigurarea de venituri echitabile pentru agricultori, securitate
2 The Organisation for Economic Co-operation and Development. Conform OrganizaiEI pentru
Cooperare i Dezvoltare Economica, mediul rural cuprinde toate localitatile care au o densitate a
populatiei mai mica de 150 de locuitori pe metru patrat

3 Adoptat prin Reglementarea UE din 25, din 1962 si amendat prin Reglementarea UE 728/70.
4

alimentara, preturi rezonabile pentru consumatori. Principalele mecanisme de realizare a

dezideratelor propuse au fost: sistemul preturilor interne garantate de sprijinire a pietei, protectia
importului, subventii la export. Aceasta a fost perioada boom-ului economic. Productia agricola a
crescut cu peste 30% n 10 ani si s-a caracterizat prin: autoaprovizionarea cu principalele produse
agricole si sporirea veniturilor fermierilor.
Astfel, n perioada 19621972, perioada de implementare a PAC, care are drept pilon
central si unic dezvoltarea agriculturii, CEE (care fusese net importatoare de produse agricole)
devine un mare exportator de produse agricole.
Perioada 19731982 este denumita perioada politicii prudente a preturilor 4. Principalele
obiective ale acestei perioade au fost transformarea micilor ferme n ferme bine echipate,
competitive si conectarea lor la nevoile pietei. n aceasta perioada a crescut importanta CEE-9 pe
piata internationala a produselor agricole, aceasta detinnd o treime din comertul international. n
acelasi timp creste si gradul de autoaprovizionare la o gama mai larga de produse agricole. Are
loc nlocuirea taxelor pe productie cu sistemul cotelor de productie (1979). Fermele de
subzistenta au fost modernizate si reorganizate pe criterii de productivitate, iar numarul acestora a
scazut substantial5.
n anii 70, conform planului Mansholt, accentul se va muta pe managementul capitalului
uman, sub aspectul aparitiei pensionarilor la vrste mai mici sau al recalificarii prin cursuri
profesionale. n anul 1975 sunt definite zonele defavorizate ale Uniunii care necesita masuri
specifice. Scopul era de a stopa exodul din agricultura si din mediul rural care ar fi putut afecta
chiar existenta unor comunitati, precum si prezervarea mediului natural si a naturii. n toata
aceasta perioada are loc o dublare a cheltuielilor bugetare pentru agricultura.
Asadar, politicile de dezvoltare rurala n toti acesti ani au pus accent, n exclusivitate, pe
sectorul agricol. Perioada 19831991 este o perioada de criza a PAC.
Are loc o crestere rapida a costurilor bugetare. Cheltuielile PAC au sporit cu 30%, n
19891991, la nivelul de 36 miliarde ECU (peste 60% din bugetul CEE), n contrast cu scaderea
veniturilor reale ale fermierilor si reducerea semnificativa a numarului acestora. Pe lnga
introducerea de cote pentru noi produse, are loc si lansarea programului de scoatere din cultura a
4 Au loc primele doua extinderi ale CEE
5 n 1979 erau 4,8 mil ferme (10,4 mil. n 1960). Scadere anuala cu 3% a numarului de ferme.
5

terenurilor (20% timp de 5 ani), n schimbul unor prime substantiale. Sunt garantate preturile
limita si sunt stabilite nivelurile maximale de productie. Stimularea consumului intern se face
prin subventii la consumator.
n ciuda diversificarii mecanismelor de control la nivelul pietelor si al productiilor,
problemele fundamentale ale PAC nu au fost rezolvate.
ncepnd cu anii 80, dimensiunea teritoriala a politicilor rurale cstiga tot mai mult teren.
Astfel, n 1988, Comisia Europeana elaboreaza un nou concept de dezvoltare rurala care se refera
la dezvoltarea rurala integrata, care are repercusiuni dincolo de simpla productie agricola. n
acelasi an are loc reforma Fondului Structural agricol. n regiuni ca Scotia (Western Isles), Franta
(Lozre) sau n Belgia (zone considerate ca fiind defavorizate) sunt aplicate primele principii ale
dezvoltarii rurale integrate, prin ncurajarea adaptarii productiei agricole la cerintele mediului si
diversificarea acesteia. Initiativa LEADER experimenteaza acest nou concept de dezvoltare
rurala bazat pe strategii de dezvoltare integrata la nivel local, crearea parteneriatului local.
La nceputul anilor 90, componenta de suport pe piata a PAC, care si-a atins propriile
limite n stimularea productiei a intrat ntr-un proces de reforma majora. Comunitatea adopta o
serie de instrumente si metode care reflecta orientarea spre trei mari obiective: restructurarea
agriculturii, dezvoltarea locala-teritoriala si integrarea problemelor de mediu. 19921999 este
perioada reformei Mac Sharry. n aceasta perioada, mecanismele de control al disponibilitatilor
(reducerea preturilor garantate si acordarea de plati directe compensatorii) nu au putut preveni
cresterea excedentelor, care au necesitat costuri din ce n ce mai mari de stocare. De asemenea,
tendinta de scadere a veniturilor reale ale fermierilor nu a fost stopata, iar metodele intensive de
productie au afectat profund mediul. Efectul imediat al acestei crize a fost competitivitate scazuta
a CEE pe piata agricola internationala. A devenit necesara reformarea politicii comune. n
perioada 19992001 are loc prioritizarea pilonului al doilea al PAC dezvoltare rurala6.
n Agenda 2000, politicile de dezvoltare rurala constituie cel de-al doilea obiectiv
principal al PAC, alaturi de reforma politicilor comerciale. Este elaborat modelul agricol
european, n care dezvoltarea rurala integrata devine prioritara. n anul 2003, noua Politica
Agrara Comuna si continua schimbarea profilului interior nceputa nca din 2001. Are loc
transferarea fondurilor din Pilonul 1 n Pilonul 2 al PAC.
6 Consiliul de la Gteborg (2001)
6

CAPI T O LU L I I
OBIECTIVELE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL
Conform Programul Naional de Dezvoltare Rurala este n consonana cu cele trei
obiective principale ale Planului Naional Strategic7, i anume:
mbunatatirea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier;
meninerea i mbunatairea calitaii mediului i a zonelor rurale prin exploatarea durabila
a terenurilor agricole i forestiere;
mbunatatirea calitatii vietii n zonele rurale si diversificarii economiei rurale.

Pentru elaborarea primului obiectiv al dezvoltarii rurale trebuie sa avem n vedere

dobandirea de informaii i cunotine relevante care sa permita gospodarirea durabila a
terenurilor agricole i forestiere, creterea calitaii managementului la nivel de ferma,
restructurarea i modernizarea n sectoarele de procesare i comercializare pentru produsele
agricole i forestiere, contribuind astfel la mbunatairea condiiilor de via a i reducerea
omajului n zonele rurale. mbunatairea i dezvoltarea competenelor necesare pentru
persoanele care sunt sau vor fi implicate n activitai forestiere pentru practicarea unui
management durabil al padurilor n vederea creterii suprafeelor forestiere, prelucrarii lemnului
i valorificarii eficiente a produselor padurii.
Masurile sau ce sunt obiectivele specifice etalate mai jos au o contribui ie majora n
determinarea primului obiectiv al dezvoltarii rurale.
mbunatairea cunotintelor tehnice i economice generale, specifice pentru agricultura,
silvicultura i industria alimentara;
pregatire generala pentru managementul i administrarea fermelor;
respectarea condiiilor de eco-condiionalitate i a Standardelor Pieei Agricole Comune,
diversificarea sau restructurarea produciei fermelor (introducerea de noi produse i
sisteme de procesare);
7 Decizia 144/2006 (publicata in Jurnalul Oficial L 55/25.02.2006) care fixeaza orientarile strategice ale Comunitatii
privind dezvoltarea rurala.

 contientizarea fermierilor privind probleme generale de mediu n sectoarele agricol,

forestier i al industriei alimentare n scopul mbunatairii proteciei mediului;
educarea i contientizarea proprietarilor de paduri (dobandirea constiintei forestiere) n
vederea asigurarii gospodaririi durabile a padurilor coroborat cu valorificarea superioara a
resurselor forestiere i creterea procentului de paduri la nivel naional, ce reprezinta
obiective principale ale politicii naionale forestiere;
informari privind introducerea de noi tehnologii informaionale i de comunicare (IT).

Cel de-al doilea obiectiv are n vedere amenajarea teritoriului, sprijinul trebuie sa
contribuie la dezvoltarea durabila, ncurajnd, n special, agricultorii si silvicultorii sa aplice
metode de gestionare a terenurilor compatibile cu necesitatea de a conserva peisajele si mediul
natural si de a proteja si mbunatati resursele naturale. Principalele elemente care trebuie avute n
vedere includ biodiversitatea, gestionarea siturilor Natura 2000, protectia apei si a solurilor,
precum si atenuarea schimbarilor climatice. n acest cadru, regulamentul prevede, n special,
ajutoare pentru a compensa handicapurile naturale din zonele montane si din alte zone
defavorizate (desemnate de statele membre pe baza unor criterii comune obiective) sau plati
pentru agromediu sau silvo-mediu, care acopera doar angajamentele ce depasesc standardele
obligatorii aferente. Asistenta se refera si la masurile de sprijinire a investitiilor neproductive
legate de realizarea angajamentelor de agromediu sau silvo-mediu ori de realizarea altor obiective
de agromediu, precum si la masurile care vizeaza mbunatatirea resurselor forestiere n cadrul
obiectivelor de mediu (ajutor pentru prima mpadurire a terenurilor, pentru prima instalare a
sistemelor agroforestiere sau pentru reconstituirea potentialului forestier si prevenirea
catastrofelor naturale).
Toti beneficiarii care primesc ajutoare pentru mbunatatirea mediului si a spatiului rural
trebuie sa respecte, n ntreaga exploatatie, cerintele normative n materie de gestionare (n
domeniile sanatatii, mediului si bunastarii animalelor) si bunele conditii agricole si de mediu
prevazute de Regulamentul privind platile unice8 .

8 (Regulamentul nr. 73/2009).

n vederea diversificarii economiei rurale, regulamentul include masuri referitoare la

obiectivul al treilea:
diversificarea spre activitati neagricole, sprijinul pentru nfiintarea si dezvoltarea
microntreprinderilor, ncurajarea activitatilor turistice, precum si protejarea, valorificarea
si gestionarea patrimoniului natural care contribuie la dezvoltarea economica durabila;
mbunatatirea calitatii vietii n mediul rural, n special renovarea si dezvoltarea satelor si
conservarea si punerea n valoare a patrimoniului rural;
formarea profesionala a actorilor economici n domeniile mentionate si
dobndirea de competente si animarea n vederea elaborarii si punerii n aplicare a unei
strategii locale de dezvoltare.
Cheltuielile alocate n cadrul politicii de dezvoltare rurala a UE pentru diversificarea
economiei rurale urmaresc sa ofere soluii la problemele identificate n zonele rurale, cum ar fi
depopularea, lipsa oportunitailor economice i somajul. Prin aceasta politica se acorda finanare
pentru proiecte desfaurate de persoane fizice i de ntreprinderi rurale, cu scopul de a contribui
la sprijinirea creterii, a ocuparii forei de munca i a dezvoltarii durabile. Cheltuielile UE
planificate pentru aceste masuri se ridicau la 5 miliarde de euro n perioada 2007-2013, la care sau adaugat 2 miliarde de euro programate din fondurile naionale ale statelor membre. Auditul a
vizat responsabilitaile Comisiei i ase state membre [Republica Ceha, Franta - Aquitania, Italia Campania, Polonia, Suedia (Vstra Gtaland) si Marea Britanie Anglia (Yorkshire si Humber)].
Prioritatea generala reprezentata de crearea de locuri de munca nu a fost urmarita in mod
adecvat. Metodele de monitorizare si de evaluare existente nu au permis aprecierea rezultatelor
reale obtinute de aceste masuri in ceea ce priveste crearea si mentinerea de locuri de munca.
Esantionul de proiecte auditate a aratat ca acestea obtinusera doar un succes moderat in raport cu
obiectivul de a crea locuri de munca.

C API T O LU L I I I
PRINCIPIILE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL
Principiile de baza ale politicilor dezvoltarii rurale promovate n Europa9 sunt urmatoarele:
viata la tara prezinta un interes deosebit, nu doar pentru mediul rural, ci pentru societate n
ansamblu;
este necesara prezervarea diversitatii rurale europene, n vederea pastrarii patrimoniului
cultural si natural;
ncurajarea agriculturii multifunctionale;
diversificarea agriculturii, inovarea si acordarea de noi valente produselor, n functie de

cererea consumatorilor;
politicile de dezvoltare rurala vor trebui aplicate n toate statele UE extinse;
vor avea n vedere nevoile diferite ale ruralului si vor fi un factor de coeziune;
vor functiona pe principiul subsidiaritatii;
vor fi implementate n parteneriat ntre organizatii private si societatea civila;
aplicarea experientelor acumulate prin programul LEADER n ceea ce priveste instituirea

parteneriatelor. Scopul trebuie sa fie ntotdeauna explorarea si exploatarea noului;

definirea clara a responsabilitatii, n cadrul parteneriatelor (fapt care va face posibila
transparenta, monitorizarea si evaluarea acestora);
crearea de retele pentru schimbul si promovarea practicilor pozitive;
simplificarea politicilor de dezvoltare rurala. Acestea trebuie sa se bazeze pe un singur
program, o singura sursa de finantare si un singur organ de control.

CAPI T O LU L I V
INSTRUMENTELE POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL
Politica de dezvoltare rurala se bazeaza pe trei mari instrumente juridice:
Orientarile strategice ale Comunitatii pentru dezvoltarea rurala;
9 15 Conferinta europena axata pe problematica dezvoltarii rurale n Europa Planting seeds forrural

futures building a policy that can deliver our ambitions, Salzburg, 2003.

10

 Regulamentul10 privind dezvoltarea rurala prin intermediul Fondului European Agricol

pentru Dezvoltarea Rurala (FEADER);
Regulamentul de aplicare al Comisiei Europene;
Orientarile strategice11 ale Comunitatii pentru dezvoltarea rurala n perioada 2007 2013
Orientarile strategice determina domeniile importante pentru punerea n practica a
prioritatilor comunitare, cat si pentru o serie de masuri care pot fi integrate n:

Planurile strategice nationale transpun orientarile in contexul national, in functie de

nevoile regiunilor;

Programele de dezvoltare rurala ale statelor member aplica planurile strategice nationale;
Pentru o abordare echilibrata a politicii, statele membre si regiunile au obligatia de a aloca

Orientarile strategice propun actiuni-cheie pentru fiecare grup de prioritati. Strategiile de

dezvoltare rurala ale statelor member se bazeaza pe 6 orientari comunitare care vizeaza:
determinarea domeniilor in care utilizarea ajutorului comunitar in favoarea dezvoltarii rurale
creeaza cea mai mare valoare adaugata la nivelul UE.
stabilirea unei legaturi intre principalele prioritati ale Uniunii Europene (Lisabona si Goteborg).
asigurarea coerentei cu alte politici comunitare, in particular cu domeniul coeziunii si mediului.
acompanierea punerii in practica a noii politici agricole commune orientate catre piata si
restructurarea care va decurge din aceasta la nivelul vechilor si noilor state membre.
Regulamentul nr. 1698/2005 privind sustinerea dezvoltarii rurale prin Fondul European Agricol
de Dezvoltare Rurala
Acest regulament stipuleaza faptul ca, pentru perioada 2007-2013, se va pune un accent
deosebit asupra celui de al doilea pilon PAC si anume dezvoltarea rurala. Politica de dezvoltare
rurala va fi inserata in cadrul financiar si de programare unic cu scopul de asigura o mai mare
coerenta, transparenta si vizibilitate. restructurarea care va decurge din aceasta la nivelul vechilor
si noilor state membre.
Astfel, politica viitoare de dezvoltare rurala pe perioada 2007-2013 se va concentra asupra
a trei aspecte cheie:
- economia agroalimentara;
10 Regulamentul Consiliului Nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005
11 Stabilite in februarie 2006
11

- mediul;
- populatia rurala;
Regulamentul stabileste normele generale pentru sprijinul comunitar n favoarea
dezvoltarii rurale finantat prin FEADR. Regulamentul defineste, de asemenea, obiectivele
politicii de dezvoltare rurala si cadrul n care se nscrie aceasta politica.
Strategiile si programele finantate prin FEADER s-au construit in jurul a patru axe12:
Axa 1 mbunatatirea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier;
Axa 2 mbunatatirea mediului si a peisajului;
Axa 3 mbunatatirea calitatii vietii n zonele rurale si ncurajarea diversificarii economiei
rurale;
Axa 4 LEADER
FEADR intervine n completarea actiunilor nationale, regionale si locale care contribuie la
realizarea prioritatilor Comunitatii. Comisia si statele membre asigura, de asemenea, coerenta si
compatibilitatea FEADR cu celelalte masuri comunitare de sprijin.
Tinand cont de prioritatile politice fixate la nivel comunitar, Consiliul stabileste orientarile
strategice in domeniul dezvoltarii rurale pentru punerea in practica a axelor tematice enuntate.
Fiecare stat membru defineste apoi un plan strategic national. Acesta trebuie sa indice si
prioritatile sale de actiune sip e cele ale fondului tinand cont de orientarile strategice. El
defineste, de asemenea, obiectivele specifice, participarea la FEADER si la alte resurse
financiare. Aceste planuri strategice nationale constituie instrumente de referinta pentru
programarea Fondurilor.
Punerea in practica a planurilor strategice nationale se efectueaza prin programele de dezvoltare
rurala ce reprezinta un ansamblu de masuri grupate conform axelor definite in Titlul IV al
Regulamentului.
Fiecare program dezvolta o strategie ce acopera perioada de pragramare, care include o analiza a
situatiei si defineste prioritatile alese, cat si impactul care este asteptat. Trebuie, de asemenea,
propuse si masurile care vor fi puse in practica pentru fiecare axa si un plan de finantare.
In ceea ce priveste urmarirea strategica, regulamentul prevede:

fiecare stat membru sa prezinte pentru prima data in 2010 si apoi la fiecare doi ani, un
raport sintetic privind situatia punerii in aplicare a strategiei sale, a obiectivelor si a
contributiei pe care o are la realizarea orientarilor strategice definite de catre Consiliu;

12 Axa reprezinta un grup coherent de masuri avand obiective specific, ce rezulta direct din punerea lor in
practica si contribuie la realizarea unuia sau mai multor obiective definite.

12

Comisia trebuie sa prezinte la fiecare doi ani un raport care sa rezume principalele
dezvoltari, tendinte si provocari legate de punerea in practica a planurilor strategice
nationale si a orientarilor comunitare.

Regulamentul de aplicare al Comisiei Europene privind Fondul European Agricol de

Dezvoltare Rurala
Regulamentul de aplicare al Comisiei Europene privind FEADER pentru perioada de
programare 2007-2013 prezinta o serie de reguli detaliate privind gestiunea programelor.
Planurile strategice nationale si programele de dezvoltare rurala au fost supuse aprobarii Comisiei
Europene. Aceasta a aprobat circa 94 de programe nationale si regionale.

C API T O LU L V
DOCUMENTELE STRATEGICE PRIVIND POLITICA DE DEZVOLTARE RURAL

Obiectivele propuse si tintele aferente sunt n concordana cu prioritaile strategice

naionale, proiectul strategiei privind dezvoltarea agriculturii si dezvoltarii rurale pe termen
mediu si lung 2020-2030 (Banca Mondiala), Strategia Naionala de Competitivitate, Proiectul
strategiei pentru cercetare, dezvoltare i inovare i de alte documente strategice aferente cum ar
fi:
* Strategia Nationala a Romniei privind Schimbarile Climatice 2013 2020
* Strategia Naionala pentru Ocuparea Forei de Munca 2013-2020 (draft)
* Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romniei. Orizonturi 2013-2020-2030
* Strategia Nationala de Conservare a Biodiversitatii
* Strategia Nationala privind Agenda Digitala a Romniei (ongoing)
* Strategia Nationala de Cercetare, Dezvoltare, Inovare 2014-2020 (ongoing) / Strategia de
Specializare Inteligenta
* Strategia Nationala de Competitivitate 2014 2020 (ongoing) 10 Strategia Nationala de
Reducere a Saraciei 2014-2020 (ongoing).
Un alt document de referinta l reprezinta Cadrul national strategic pentru dezvoltarea
durabila a sectorului agroalimentar si a spatiului rural n perioada 2014-2020-2030 prescurtat
Cadrul national strategic rural care are drept scop stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabila
13

a sistemului agroalimentar romnesc si a spatiului rural pentru reluarea cresterii economice a

Romniei. Astfel aceste documente au indentificat ca si problematica principala imbunatatirea
functiei economice si de mediu a spatiului rural si a sectorului agricol si vor fi abordate prin
intermediul celor sase prioritati de dezvoltare rurala din Regulamentul Parlamentului European si
al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat din Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurala (FEADR).
CAPI T O LU L V I
POLITICA DE DEZVOLTARE RURAL 2007 - 2013

Mai mult de 56% din populatia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE)
traieste n zonele rurale, care acopera 91% din teritoriul european. Aceasta face ca politica de
dezvoltare rurala sa fie un domeniu de importanta vitala. Cresterea animalelor si silvicultura
ramn factori esentiali pentru utilizarea terenurilor si gestionarea resurselor naturale din zonele
rurale ale UE, reprezentnd, n acelasi timp, o platforma pentru diversificarea economica n
comunitatile rurale. Prin urmare, consolidarea politicii de dezvoltare rurala a devenit o prioritate
pentru Uniune.
Uniunea Europeana dispune de o politica de dezvoltare rurala activa, deoarece astfel pot fi
atinse obiective valoroase pentru mediul rural si pentru cei care traiesc si muncesc acolo.
Zonele rurale ale UE sunt o parte esentiala din imaginea si identitatea Uniunii. n baza unei
definitii standard, peste 91% din teritoriul UE are un caracter rural si constituie caminul a peste
56% din populatia UE. Mai mult dect att, impresionanta varietate si frumusete a peisajelor
confera UE caracterul sau unic - de la munti la stepa, de la mari paduri la cmpuri ntinse.
Multe dintre zonele noastre rurale se confrunta cu probleme semnificative. Cteva dintre
ntreprinderile active n sectorul cresterii animalelor si n cel forestier nca mai trebuie sa depuna
eforturi pentru a deveni competitive. Mai general, venitul mediu pe cap de locuitor este mai
scazut n zonele rurale dect n cele urbane, competentele sunt n numar mai mic, iar sectorul
serviciilor este mai slab dezvoltat. De asemenea, gospodarirea mediului rural implica de cele mai
multe ori un cost financiar.
Pe de alta parte, mediul rural din Europa este de o mare bogatie. Ne furnizeaza materii
prime esentiale. Valoarea locurilor de odihna si recreere pe care le ofera, remarcabile prin
14

frumusetea lor, este evidenta. Asemenea plamnilor nostri, este un teren de lupta mpotriva
schimbarilor climatice. Multi oameni sunt atrasi de ideea de a locui si/sau de a lucra aici, cu
conditia sa aiba acces la servicii si infrastructura corespunzatoare.
Aceasta nseamna ca Strategia de la Lisabona pentru crestere economica si locuri de munca, si
Strategia de la Gteborg pentru dezvoltare durabila sunt tot att de relevante pentru mediul rural
ca si pentru cel urban.
Politica de dezvoltare rurala a UE vizeaza solutionarea problemelor cu care se confrunta
zonele noastre rurale si exploatarea potentialului acestora.
Teoretic, fiecare stat membru poate decide si aplica politici de dezvoltare rurala complet
independente. Dar aceasta abordare nu ar functiona bine n practica. Nu toate tarile Uniunii
Europene ar putea sa si permita politica de care au nevoie. Mai mult dect att, multe dintre
aspectele abordate de politica de dezvoltare rurala nu se limiteaza strict la teritoriul national sau
la o regiune anume (de exemplu, poluarea nu are granite, iar lupta pentru un mediu durabil a
devenit o preocupare la nivel european si international). De asemenea, politica de dezvoltare
rurala se leaga de o serie de alte politici elaborate la nivelul UE.
Prin urmare, UE are o politica comuna de dezvoltare rurala, care, ntr-o masura destul de mare,
este controlata de statele membre si de regiuni.
Aceasta politica este partial finantata din bugetul central al UE si partial din bugetele nationale si
regionale ale statelor membre.
Structura politicii de dezvoltare rurala
Principalele norme care reglementeaza politica de dezvoltare rurala pentru perioada 20072013, precum si masurile politice de care dispun statele membre si regiunile, sunt prevazute de
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.
n baza acestui act, politica de dezvoltare rurala pentru perioada 2007-2013 se
concentreaza pe trei teme (cunoscute sub numele de axe tematice). Acestea sunt:

ameliorarea competitivitatii sectorului agricol si forestier;

ameliorarea mediului si a zonelor rurale;

ameliorarea calitatii vieti n zonele rurale si ncurajarea diversificarii economiei rurale.

Pentru o abordare echilibrata a politicii, statele membre si regiunile au obligatia de a aloca

finantarea disponibila pentru dezvoltarea rurala n functie de aceste trei axe tematice.
15

O cerinta suplimentara consta n faptul ca o parte din finantare trebuie sa sprijine proiecte bazate
pe experienta dobndita prin initiativele comunitare Leader. n domeniul dezvoltarii rurale,
abordarea Leader implica proiecte extrem de individualizate, elaborate si puse n practica de
parteneriate locale, n vederea solutionarii problemelor locale specifice.
La fel ca nainte de 2007, toate statele membre (sau regiunile, n cazul n care puterile
sunt delegate la nivel regional) trebuie sa stabileasca un program de dezvoltare rurala, care sa
precizeze n mod clar care sunt masurile care vor fi finantate n perioada 2007-2013.
Pentru aceasta perioada, se pune si mai mult accentul pe existenta unei strategii coerente pentru
dezvoltarea rurala la nivelul UE. Aceasta se realizeaza cu ajutorul planurilor nationale strategice
care trebuie sa se bazeze pe orientarile strategice ale UE.
Se doreste ca aceasta abordare sa contribuie la:
1.

Identificarea domeniilor n care utilizarea sprijinului UE pentru dezvoltare rurala reprezinta o

mai mare valoare adaugata pentru Uniune;

2.

Stabilirea legaturii cu principalele prioritati ale UE (de exemplu, cele incluse n Agendele de la
Lisabona si Gteborg);

3.

Asigurarea coerentei cu alte politici ale UE, n special cu cele care vizeaza coeziunea economica
si mediul;

4.

Punerea n aplicare a noii politici agricole comune, orientate catre piata, si, drept urmare, a
restructurarii necesare n vechile si noile state membre.
CAPI T O LU L V I I
VIITORUL POLITICII DE DEZVOLTARE RURAL 2014 - 2020
Politica de dezvoltare rurala a UE a evoluat continuu pentru a raspunde noilor provocari
legate de zonele rurale. Cea mai recenta reforma, care nsoete procesul mai amplu de revizuire a
politicii agricole comune (PAC), s-a finalizat n esena n decembrie 2013, odata cu aprobarea
actelor legislative de baza pentru perioada 2014-2020.
Politica de dezvoltare rurala pentru perioada 2014-2020 se axeaza pe trei obiective
strategice pe termen lung, care se aliniaza Strategiei Europa 2020 i obiectivelor PAC. Astfel,
aceasta i propune:

16

sa stimuleze competitivitatea agriculturii

sa garanteze o gestionare durabila a resurselor naturale i combaterea schimbarilor

climatice

sa favorizeze dezvoltarea teritoriala echilibrata a economiilor i comunitailor rurale,

inclusiv crearea i meninerea de locuri de munca.
Reforma din 2013 pastreaza multe dintre principiile politicii de dezvoltare rurala aplicate

n perioada 2007-2013. De exemplu, politica va fi implementata tot prin intermediul programelor

naionale i/sau regionale de dezvoltare rurala (PDR-uri), derulate pe perioade de apte ani.
nsa per ansamblu, reforma din 2013 aduce o serie de schimbari:

mbunataete abordarea strategica pentru elaborarea PDR-urilor

consolideaza coninutul masurilor de dezvoltare rurala

simplifica normele i/sau reduce sarcina administrativa aferenta, atunci cnd este posibil

coreleaza i mai mult politica de dezvoltare rurala cu celelalte fonduri structurale i de

investiii europene (ESI).

n elaborarea programelor naionale (PNDR), statele membre vor trebui sa respecte cel pu in
patru din cele ase axe prioritare comune la nivel european:
5. ncurajarea transferului de cunotine i a inovarii n agricultura, silvicultura i zonele
rurale
6. creterea viabilitaii/competitivitaii tuturor ramurilor agriculturii i promovarea
tehnologiilor agricole inovatoare i a gestionarii durabile a fondului forestier
7. promovarea organizarii lanului alimentar, a bunastarii animalelor i a gestionarii
riscurilor n agricultura
8. refacerea, conservarea i consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultura i
silvicultura
9. promovarea utilizarii eficiente a resurselor i sprijinirea tranziiei catre o economie cu
emisii reduse de dioxid de carbon i rezistenta la schimbarile climatice n sectoarele
agricol, alimentar i silvic
10. promovarea incluziunii sociale, a reducerii saraciei i a dezvoltarii economice n zonele
rurale.

17

Cele ase axe prioritare de dezvoltare rurala nglobeaza domenii de aciune mai detaliate.
n cadrul programelor de dezvoltare rurala, statele membre/regiunile stabilesc obiective
cantitative pentru fiecare domeniu de aciune, n baza analizei nevoilor din teritoriul acoperit de
PDR. Apoi, acestea stabilesc ce masuri vor lua pentru a atinge obiectivele i ce fonduri vor aloca
pentru fiecare masura n parte.
Sumele necesare provin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR),
din fonduri naionale/regionale i, uneori, din surse private.
n perioada 2014-2020 fondurile alocate pilonului I ,,Agricultura vor totaliza
aproximativ 317 miliarde EURO, iar pentru pilonul II ,,Dez- voltare Rurala se doreste alocarea
unei sume de 101,18 miliarde EURO.
Tabelul 1. Alocari destinate pilonului II Dezvoltare rurala (2014-2020)
Buget FEADR
(mld. )
101,18

Din care pentru Romnia

%
8,4%
Sursa: MADR13

mld.
8,50

Aceste fonduri vor fi completate cu fonduri suplimentare de 17,1 miliarde EURO, din
care: 5,1 miliarde EURO pentru cercetare si inovare; 2,5 miliarde EURO pentru siguranta
alimentara; 2,8 miliarde EURO pentru ajutoarele alimentare acordate persoanelor celor mai
defavorizate. De asemenea, se va constitui o noua rezerva de 3,9 miliarde EURO pentru situatii
de criza n sectorul agricol, iar 2,8 miliarde EURO vor fi alocati Fondului european de ajustare la
globalizare, ceea ce face ca bugetul total sa se ridice la 435,6 miliarde EURO n perioada 20142020 alocate prin PAC. Distribuirea sprijinului pentru dezvoltare rurala se bazeaza pe criterii
obiective legate de obiectivele de politica, tinnd seama de distributia actuala.
Asa cum se ntmpla n prezent, regiunile mai putin dezvoltate trebuie sa beneficieze n
continuare de rate de cofinantare mai ridicate. FEADR intervine n statele membre prin intermediul programelor de dezvoltare rurala. Aceste programe implementeaza o strategie care
vizeaza realizarea prioritatilor Uniunii n materie de dezvoltare rurala printr-un set de masuri
13 Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale
18

definite n titlul III, pentru aplicarea carora se va solicita ajutor din partea FEADR. Un stat
membru poate prezenta fie un program unic pentru ntregul sau teritoriu, fie un set de programe
regionale.
Statele membre care au optat pentru programe regionale pot sa prezinte spre aprobare si
un cadru national care sa contina elementele comune ale acestor programe, fara o alocare
bugetara separata.
Principalele masuri de dezvoltare rurala propuse pentru perioada 2014-2020 sunt
urmatoarele14:
Transfer de cunostinte si actiuni de informare.
Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatatiei si servicii de nlocuire n cadrul
Exploatatiei.
Scheme de calitate pentru produse agricole si alimentare.
Investitii n active fizice.
Refacerea potentialului de productie agricola afectat de dezastre naturale si de evenimente
catastrofale si instituirea unor masuri de prevenire corespunzatoare.
Dezvoltarea exploatatiilor si a ntreprinderilor.
Servicii de baza si rennoirea satelor n zonele rurale.
Investitii n dezvoltarea zonelor forestiere si ameliorarea viabilitatii padurilor.
mpadurirea si crearea de suprafete mpadurite.
nfiintarea grupurilor de producatori.
n concluzie n perioada 2014-2020 se prevede un anumit grad de flexibilitate a
transferurilor ntre piloni (pna la 5% din platile directe): din pilonul I n pilonul II, pentru a
permite statelor membre sa si consolideze politica de dezvoltare rurala si din pilonul II n pilonul
I pentru statele membre n care nivelul platilor directe ramne mai mic de 90 % din media UE.
FEADR contribuie la strategia Europa 2020 prin promovarea dezvoltarii rurale durabile n
toate tarile Uniunii Europene, venind n completarea celorlalte instrumente ale politicii agricole
comune, a politicii de coeziune si a politicii comune n domeniul pescuitului. FEADR contribuie

14 Comisia Europeana, Politica de Dezvoltare Europeana 2014-2020. Disponibil la:

http://www.politica--de-dezvoltare- rurala-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd19

la realizarea n Uniune a unui sector agricol mai echilibrat din punct de vedere teritorial si
ecologic.
Viitoarea politica agricola a Uniunii Europene mentine elementele principale ale
conceptului de dezvoltare rurala bazata pe scheme multi-anuale, cofinantate de catre statele
mjembre sau regiunile lor De asemenea concluzionam ca noua politica de dezvoltare rurala a
restrns numarul de masuri finantate lund n considerare faptul ca o masura contribuie n general
la atingerea mai multor obiective.

B I B LI O G RAFI E

1. Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, Irina Popescu, (2008), Institutii si Politici Europene,
Editura Economica, Bucuresti.
2. Helen Wallace; Mark A. Pollack; Alasdair R. Young, (2011), Elaborarea politicilor in
Uniunea Europeana, editia a sasea, Editura Institutul European din Romania, Bucuresti.
3. *** Comisia Europeana, Agricultura Dezvoltare Rurala, Dezvoltare Rurala 2014 2020,
accesat

la

data

02.12.2014.

Disponibil

la:

http://ec.europa.eu/agriculture/rural-

development-2014-2020/index_ro.htm
4. *** Commission of the European Communities, EUROPA 2020 - O strategie europeana
pentru o crestere inteligenta, ecologica si favorabila incluziunii, Bruxelles, martie 2010.
5. *** Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL
CONSILIULUI privind sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat din Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR).
6. *** Politica agricola a Uniunii Europene, accesat la data 20 decembrie 2014. Disponibil
la: www.fnpar.ro/.../politica-agricola-comuna-a-ue-2014- 2020-efectele-

20