Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Componenetele protectiei sociale


Dincolo de nuantarile prezentate se poate afirma ca protectia sociala are doua
componente majore:
1. Asigurari sociale (componenta contributiva);
2. Asistenta sociala (componenta noncontributiva);
Asigurarile sociale
Preocuparea omului de a economisi o parte din resursele sale materiale cu scopul de a
depasii anumite riscuri sociale ( boala, batranetea, somajul, maternitatea, etc) este
destul de veche. A existat insa si neglijenta, lipsa de educatie, neprevedere care fac
imposibila acoperirea acestor riscuri de catre asigurarile libere. Astfel a devenit
necesara obligativitatea asigurarilor impotriva riscurilor mentionate atat pentru
neprevazatori cat si pentru persoanele preocupate de interesul individual.
Atunci cand masurile de economisire se realizeaza prin intermediul unor structuri
organizate apartinand colectivitatii care implica si existenta unor relatii sociale putem
vorbi de asigurari sociale.
Asigurarile sociale desemneaza transformarile banesti de natura contributiva la care
participa statul patronii si populatia ocupata si care sunt destinate sa realizeze
intretinerea venitului beneficiarilor in conditii in care acestia nu mai au de lucru sau
nu mai pot lucra.
Asigurarile sociale se bazeaza pe norme juridice obligatorii ceea ce face posibila atat
existenta asigurarilor sociale publice cat si a celor private chiar daca primele sunt
dominante.
Intre trasaturile asigurarilor sociale regasim urmatoarele:
- se fundamenteaza pe legi si au ca obiect asigurarea materiala a indivizilor pentru
diverse riscuri sociale;
- riscurile pe care le acopera au caracter social, colectiv fiind cea care preia sarcina de
a realiza obiectul asigurarilor sociale;
- au caracter sinalagmatic deoarece genereaza drepturi si obligatii reciproce pentru
partiile implicate. Este vorba despre dreptul de a pretinde si a primii contributiile de
asigurari sociale respectiv prestatiile de asigurari sociale(pensii, indemnizatii, somaj)

respectiv obligatia de a plati contributiile de catre asigurati si prestatiile sociale de


catre institutiile de asigurare sociala.
Asistenta sociala
Asistenta sociala reprezinta un sistem subsidiar al securitatii sociale, o institutie care
are ca functie asigurarea unui ajutor social membrilor comunitatii.
Asistenta sociala s-a manifestat initial sub forma unor actiuni caritabile prin care erau
ajutorate ocazional persoanele marginalizate.
Actioneaza pe diverse cai:
- ajuorul in bani sau in natura acordat famililor sarace aflate sub un anumit nivel de
viata;
- finantarea unor institutii care se ocupa de persoane ce necesita o ingrijire speciala
permanenta( orfelinate pentru copiii, azile pentru batrani, persoane cu handicap);
- furnizarea de servicii specializate persoanelor pe care le solicita( suport social si
psihologic, plasament familial, furnizor de locuinte pentru familiile foarte sarace sau
lipsite de adapost);
In concluzie asigurarile sociale se fundamenteaza pe ideea de protectie sociala a
persoanelor care se asigura pentru riscuri sociale determinate, in schimb asistenta
sociala are ca punct de plecare nevoia umana si se adreseaza tuturor categoriilor de
populatie defavorizate aflate in situatii dificile din punct de vedere material.

2. Tipologia modelor de protectie sociala


Preocuparea pentru structurarea modelelor de protectie sociala s-a manifestat initial in
anii '60 ai sec XX si a fost accentuata progresiv pana a ajuns sa fie asociata
dezbaterilor privind dimensiunea sociala a integrarii europene. Intre clasificarea
modelelor de protectie sociala regasim clasificarea identificata de R. Titmus (prima
clasificare a politicilor sociale) care a servit ca reper important pentru cercetarea in
domeniu si clasificarea

Hantrais care are la baza delimitarea tariilor pe arii

geografice.
2.Modelele de protectie sociala identificate de R. Titmus si caracteristicile
acestora se prezinta astfel:
1. Modelul protectiei reziduale- nevoile individuale sunt satisfacute adecvat pe
seama economiei private de piata si a familiei. Institutile de protectie sociala ar trebui

sa fie activate pe timp limitat si atunci cand cele doua canale (piata si familia)
esueaza.
2. Modelul realizarii performantei economice- presupune intervetia majora a
institutiei de protectie sociala in acoperirea nevoilor sociale a caror satisfacere ar
trebui sa depinda de meritul, performanta in munca si productivitatea beneficiarului.
3. Modelul institutional redistributiv- sustine rolul institutiei al protectiei sociale si
faptul ca aceasta institutie integrata in societate constituie un complement pentru
economia de piata si familie.
Crieteriul delimitarii pe arii geografice si constructia europeana au stat la baza
clasificarii modelelor de protectie sociala de catre Linda Hantrais.
1. Modelul continental( Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg)
- prestatiile sociale sunt legate de castigurile aterioare iar pentru obtinerea lor este
suficient statutul de angajat. Angajatorul si angajatul finanteaza prestatiile sociale
considerate ca parte a costurilor fortei de munca.
-redistributia intre diferite categorii ale populatiei este limitata mentionandu-se in
acest fel inegalitatiile pe piata muncii.
2. Modelul nordic si anglo-saxon( Marea Britanie, Irlanda, Danemarca) se
fundamenteaza pe ideea de cetatenie astfel ca prestatiile sociale sunt distribuite in
mod egal cetatenilor fara a face diferentierea in functie de statutul ocupational.
Finantarea prestatilor sociale se realizeaza prin impozite si acordarea universala a
ingrijirilor medicale.
3. Modelul sud- european (Spania, Grecia, Portugalia) protectia sociala are un
pronuntat caracter informal, traditional bazandu-se pe familie si relatiile de rudenie,
interventia bisericii si a comunitatii locale. Costurile cu finantarea protectiei sociale
sunt suportate in principal de angajator.

3. Evolutia sistemului de asigurari si protectie sociala in Romania


Romania este una dintre tarile cu o veche traditie in domeniul asigurarilor si protectiei
sociale. Inca din sec XIX au existat diferite incercari de aplicare a unor prevederi in
acest domeniu.
Inceputul asigurarilor sociale l-a constituit in Tara Romaneasca si Moldova anumite
ajutoare materiale acordate de bresle( asociatii de lucratori in aceasi ramura)

membrilor acestora din fondurile"cutiei milelor"in timp ce in Transilvania si Banat


functionau din prima jumatate a sec XIX "lazile fratesti" care reprezentau case de
ajutor pentru intreprinderile miniere, metalurgice si forestiere.
Primul act normativ cu privire la pensii l-a reprezentat legea pentru pensii, adoptata in
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1868). In baza acestei legi aveau dreptul la
pensie functionarii statului inclusiv militarii de cariera, fiind o recunoasterea adusa
acestora pentru serviciile puse in slujba tarii.
Potrivit acestei legi, pensiile erau inscrise la bugetul statului, se stabileau pe baza
redistributiei din ultimii cinci ani si se acordau de la data de 1 ianuarie a anului
urmator.
Dezvoltarea industriilor la sfarsitul secolului XIX care erau surse de accidente de
munca si boli profesionale a dus la organizarea in centrele muncitoresti a unor
asociatii de intrajutorare( cum ar fi asociatia generala a tuturor lucratorilor din
Romania).
Sistemul asigurarilor sociale din Romania a fost intr-un tipar legislativ modern prin
legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912,
care a prevazut pentru prima data principiul asigurarii obligatorii pentru accidente,
boala, ajutoare pentru maternitate, precum si pensii pentru batranete si invaliditate.
Crearea statului unitar national roman a generat si preocuparea pentru unificarea
asigurarilor sociale. Acest lucru s-a realizat prin legea 55/1993 pentru unificarea
asigurarilor sociale pe intreg teritoriul national.
Ca urmare a instaurarii a regimului comunist s-a instituit prin legea 10/1949 un singur
sistem de asigurari sociale de stat, integrat in bugetul unic intocmit la nivel national.
Legea 27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat si pensia suplimentara a
fost cea mai cuprinzatoare in domeniul asigurarilor sociale.
Prin aceasta lege a fost introdus dreptul la pensia suplimentara, prestatii avand la baza
ca veniturile pensionarilor nu puteau fi mai mici decat cele ale salariatiilor.
A urmat o perioada in care cuantumul prestatiilor sociale a fost diminuat, fapt ce a
culminta cu adoptarea legii 3/1977 privid pensiile de asigurari sociale de stat si
asitenta sociala, care a condus la inrautatirea sistemului de asigurari sociale atat in
ceea ce priveste conditiile de acordare a prestatiilor sociale cat si marimea acestora.

In perioada de dupa 1989, sistemul de asigurari sociale din Romania a continuat sa fie
un sistem traditional, cu finantare contributiva. Pastrarea echilibrului sistemului de
asigurari sociale a necesitat masuri adoptate la cerintele economiei de piata,
concretizate in initiative legislative si masuri organizatorice care vizau:
- pensionarea unor salariati in vederea crearii unor noi locuri de munca. Varstele de
pensionare s-au redus pana la 51 de ani pentru femei si 54 pentru barbati.
- majorarea si diferentierea contributiei de asigurari sociale pe grupe de munca pentru
a se asigura legatura intre invelul contributiei si beneficiile obtinute.
- integrarea in sistemul asigurarilor sociale de stat a unor sisteme independente de
asigurarile sociale.
- recunoasterea somajului ca fenomen social in Romania.
- extinderea asigurarilor medicale.
Date fiind noile conditii social economice create, au fost adoptate o serie de acte
normative in domeniul asigurarii si protectiei sociale, astfel:
- legea somajului;
- legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale;
- legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale;
- legea privind reforma sistemului sanatatii;
- legea privind acordarea de concedii si indemnizatii pentru incapacitate temporara de
munca;
- legea privind venitul minim garantat, protectia sociala a persoanelor cu handicap,
etc.
4. Notiunea de pensie
Intelesul de baza al cuvantului "pensie" in toate limbile de origine latina este de
provizie pentru mancare si locuita.
Cuvantul pensie este folosit pentru a desemna mentinerea unei persoane in cadrul
unei institutii sau plata pentru cazare la hotel sau alt loc similar.
Initial, pensia reprezinta alocatia periodica platita veteranilor de armata romani in
semn de recunostiinta pentru serviciile aduse, fiind oferita si peste granitele
imperiului.

Ulterior s-a numit pensie remuneratia cuvenita nobililor latifundiali, in cazul in care
acestia saraceau, precum si in cazul in care un om de rand era angajat ca urmare a
priceperilor dovedite.
In literatura juridica pensile de asigurari sociale sunt definite ca fiind drepturi banesti
acordate salariatilor la expirarea unei perioade determinate de activitate si la
implinirea varstei prevazute de lege, ori in cazul pierderii totale sau in cea mai mare
parte a capacitatii de munca, precum si urmasilor acestei persoane.
Conform normelor contabile internationale, pensile sunt definite ca beneficiile
angajatilor care sunt de platit dupa incheierea contractului de angajare.
In stransa legatura cu notiunea de pensie se afla aceea de pensionar, care desemneaza
persoana a carui venit provine din investitiile efectuate in timpul anilor de munca, sub
forma contributiilor pentru asigurari sociale si din fructificarea disponibilului din
contul individual de pensie, atat pana la iesirea la pensie, cat si dupa aceea.
5. Surse de constituire a fondurilor publice de pensii
Ca urmare a incetarii activitatii din diverse cauze, fostii angajati primesc venituri sub
forma de pensii. Pentru finantarea costurilor generate de pensionare sunt necesare
anumite fonduri a caror constituire se realizeaza pe baza urmatoarelor surse:
- contributii de asigurari sociale;
- sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurarilor sociale
de stat;
- dobanzi si penalitati de intarziere;
- alte veniuri;
CAS reprezinta principala sursa de constituire a fondurilor banesti necesare acoperiri
cheltuielilor privind asigurarile sociale care provine de la urmatoarele categorii de
contribuabili: asiguratii, angajatori, persoane juridice la care isi desfasoara activitatea
asiguratii ce indeplinesc functii elective( sunt alesi) sau sunt numite in cadrul
autoritatii executive, legislative ori judecatoresti precum si membrii cooperatori:
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), persoane care
incheie contracte de asigurare sociala.
Unul dintre principiile sistemului public de pensii se refera la obligativitatea
participarii pentru anumite categorii de asigurati, astfel:

- persoane care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca;


- functionarii publici;
- cadrele militare in activitate, politisti, functionarii publici cu statut special;
- persoane care isi desfasoara activitatea in functii elective;
- somerii;
- persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala altele decat cele salariale,
din derpturi de autor si drepturi conexe;
- persoane care realizeaza in mod exclusiv pe an calendaristic venituri echivalente cu
cel putin 4 ori csastigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurarilor sociale de stat si care se afla in una din situatiile urmatoare:
- administratorii sau managerii care au incheiat contract de administrare sau
management;
- membrii intreprinderii individuale si cei ai intreprinderii familiale;
- persoane fizice autorizate