O definitie a statului bunastarii o da Wilensky (1975) care afirma: “ Esenta statului bunastarii este garantarea

guvernamentala a unor standarde minime privind venitul, alimentatia, sanatatea, educatia si locuinta, asigurate fiecarui
cetaten ca drepturi sociale”.
Criza sistemului statului bunastarii
In perioada 1950 – 1973, tarile cu economie de piata dezvoltate au trecut printr-o perioada de prosperitate economica si de
dezvoltare fara precedent a politicilor sociale.
Inca de pe la mijlocul anilor `70 lumea occidentala este intr-o stare de confuzie. Acum apar primele simptome ale crizei. Cu
referire la criza statului bunastarii in Europa, fara a o desprinde de contextul mondial, se poate descrie ca o criza multidimensionala :
Criza economica propriu-zisa se caracterizeaza prin urmatoarele procese :
- crestereaa economica in majoritatea statelor vest-europene atinsese nivele de 1-2%.
- scade nivelul investitional prin democratizare fiscala ;
- aplicarea rigida a vechilor scheme manageriala ;
- politicile macro-economice se orienteaza exclusiv spre crestere industriala si se ignora sectorul tertiar ;
- supraincarcarea indelungata a organigramelor in intreprinderi, ca urmare a incercarilor de mentinere a situatiei „somaj 0” ;
Criza fiscala si birocratica este conexa crizei economice si se manifesta prin urmatoarele procese :
- cresterea continua a rezistentei populatiei si agentilor economici fata de presiunile impozitarilor care au atins nivele
„sufocante ;
- refuzul societatii civile de a se mai supune regulilor din ca in ce mai complicate impuse de birocratia de stat ;
- aparitia si dezvoltarea evaziunii fiscale si scaderea dramatica a investitiilor la care se adauga cota de crestere a somajului.
Acestea sunt doar cateva din procesele conexe crizei economice.
Criza socio-demografica este o dimensiune sesizata prin anii `80, dupa ce sociologii au semnalat imbatranirea populatiei. A
fost un proces ce s-a produs in stare latenta, fiind estompat de criza economica. Acum se semnaleaza ca rezultat a unor cercetari
sociologice urmatoarele procese socio-demografice care au contribuit la criza statului bunastarii :
- cresterea sperantei de viata la 77 de ani pentru barbati si 79 de ani pentru femei, asociata cu politicile de pensionare timpurie
au determeinat in anii `70 la cresterea cheltuielilor sociale in cadrul sistemului de asigurari sociale. Ca urmare, sistemul de pensii si
in general sistemul de asigurari sociale (situatii de boala, batranete, invaliditate, recuperare sau tratament cronic indelungat) au ajuns
in pragul falimentului ;
- sporuri naturale negative in multe tari vest-europene generate de inversarea piramidei demografice prin reducerea
substantiala a generatiei tinere (criza de copii).
Criza politica s-a manifestat pe duoa niveluri :
1. La nivelul unificarii Europei (nivelul „comunitar”) producandu-se in anii `80 ceea ce s-a numit eurostagnare in constructia
institutiilor comunitare. Fenomenul s-a manifestat printr-un foarte modest progres in ceea ce priveste pasii si deciziile majore ce
trebuiau adoptate pentru unificarea Europei. Scade interesul tarilor membre pentru „problemele comunitare”, preocuparile
concentrandu-se spre rezolvarea crizei economice.
2. La nivel national, criza politica s-a manifestat in tarile vest-europene prin desolidarizarea fata de tipul keynesian postbelic
de „stat al bunastari”, sustinut anterior de programe de bunastare de catre marea majoritate a partidelor, indiferent de orientare.
Perioada de intrare in criza „a statului bunastarii”, incepand cu anii `70, a fost marcata si de declansarea cresterii pretului
petrolului in anul 1973 (socul petrolier).
In viziunea lui Pierson (1991, 1998), expresia „criza statului bunastarii” avea 3 semnificatii principale:
- punct de cotitura in politicile sociale si economice ;
- soc exterior (statului, pretul petrolului pentru toate tarile fiind impus doar de cele cateva tari explotatoare de petrol grupate in
O.E.P.E.C. ;
- o problema de lung termen, fara solutie previzibila.
Catalin Zamfir considera ca au existat doua componente ale crizei anilor `70 :
- criza in sensul de imposibilitate de continuare a finantarii statului bunastarii ;
- criza in sensul de evidenta a insuficientei statului bunastarii