PROIECT

ECONOMIE

ELEV: LUPUȘORU
ALINA-ADRIANA
CLASA: a XI-a E
C.N.V.A.
 PIAȚA MUNCII
ROLUL EI ÎN ECONOMIE

Piaţa muncii este una din principalele componente ale economiei

de piaţă alături de piaţa bunurilor şi piaţa capitalului. Piaţa muncii se
referă la forţa de muncă. În percepţia cotidiană forţa de muncă are în
vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectivă economică
piaţa muncii reprezintă una din componentele forţelor de producţie.

Piaţa muncii (sau a forţei de muncă) se întemeiază pe întâlnirea

şi confruntarea cererii cu oferta. Nevoia de muncă este prezentă
pretutindeni, în orice societate; dar pentru ca nevoia de muncă să fie
considerată în categoria cererii de muncă trebuie îndeplinită o
condiţie: remunerarea/salarizarea muncii. Cererea de muncă reprezintă
nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o
economie de piaţă. Oferta de muncă este formată din munca pe care o
pot depune membrii societăţii în condiţii salariale.

Piaţa forţei de muncă , având în centrul atenţiei omul şi

interesele sale, deţine locul central în sistemul pieţei factorilor de
producţie, forţa de muncă fiind considerată factorul de producţie activ
şi determinant. Echilibrul dintre cererea si oferta de forţă de muncă
fiind considerată factorul de producţie activ şi determinant. Importanţa
realizării echilibrului pieţei forţei de muncă rezultă din rolul decisiv al
resurselor umane în procesul dezvoltării economico- sociale.Deoarece
ocuparea resurselor de muncă , reprezintă conţinutul principal,
fundamentul existenţei şi funcţionării pieţei forţei de muncă , pentru
realizarea echilibrului pe această piaţă în condiţiile realizării
echilibrului macroeconomic, este necesar să avem în vedere că
formarea şi funcţionarea acestei pieţe este un proces fundamental şi
complex.
 Piata muncii are urmatoarele caracteristici:
- negocierea permanenta dintre oferta de munca, determinata de
cresterea populatiei si cererea de munca generata de dezvoltarea
economiei;
- segmentarea cererii si ofertei de profesii, meserii, calificari,
sexe, varsta;
- asigura resursele de munca pe ramuri, sectoare, judete,
localitati;
- implicarea sindicatelor si patronatelor in negocierea
contractelor colective de munca, pe baza legislatiei in vigoare;
- libera circulatie a fortei de munca, ca urmare a integrarii tarilor
in UE;

OFERTA ȘI CEREREA MUNCII

Oferta de muncă , în genere, are caracter relativ rigid, exprimând

o piaţă a muncii cu concurenţă totdeauna imperfectă. Acest caracter se
explică prin două categorii de factori: economici, teritoriali şi
demografici, profesionali, ocupaţionali.
Cererea de muncă depinde de dinamica cererii de bunuri
economice în condiţiile tehnice şi organizatorice predominante, ca şi
de intenţiile sigure ale întreprinzătorilor, manifestate ca stoc şi/sau
flux bănesc, care se întâlnesc cu un stoc şi/sau flux de servicii
reprezentând oferta. Într-un model foarte simplificat, se stabileşte cu
acest prilej un raport juridico-economic între proprietarul muncii şi
proprietarul de capital. Un astfel de raport este complex şi se
realizează, de regulă, prin intermediari ca: sindicate şi manageri, care
fixează preţul muncii (salariul), prin diverse compromisuri.
 SALARIUL
Salariul reprezintă preţul muncii. De asemenea, el reprezintă un
venit fundamental. Pe piaţa muncii oferta de muncă se referă numai la
munca remunerată cu salariu. Alte tipuri de cerere de muncă nu fac
obiectul acestei pieţe specifice.

ȘOMAJUL
În termenii pieţei muncii, şomajul reprezintă excedentul ofertei
faţă de cererea de muncă. În această optică, şomajul este un fenomen
specific pieţei muncii şi este de natură exclusiv economică. Dacă însă
ne punem problema originii ofertei şi cererii de muncă, va trebui să
recunoaştem că nu o vom regăsi numai în economie. Desigur, punctul
de pornire îl formează omul şi societatea, dar cererea de muncă nu este
direct determinată de trebuinţele acestora, ci de activitatea economică.
Există ţări cu trebuinţe enorme dar cu economii slabe care generează o
cerere de muncă restrânsă.